Azi sunt un fulg de zăpadă.

Unul pe care nu l-a dorit nimeni. Cu toate astea, exist. Mă agăț de geamuri și de parbrizele mașinilor. Vântul mă poartă peste tot. Mă lipesc de nas sau mă las înghițit de o gură jucăușă. Atârn de poșete sau de blugii trecătorilor. Mă ascund în părul fetelor și mă rog să nu fiu găsit. Nimeni nu mă dorește. M-am rătăcit de mama mea și mi-e frică că o să mor singur printre străinii care mă arată cu degetul și care se strâmbă la mine ca la vederea unei hidoșenii. Toți se scutură de mine. Sunt privit cu ciudă și sictir. Sunt cel mai înjurat fulg. Pentru că sunt fulgul de martie.