Eu, Tolstoi si draperia vorbitoare

Era o zi ca oricare alta. O zi din lungile zile in care nu faci nimic, dar ai vrea sa faci totul. Timpul trece greu cand nu faci nimic, dar ai vrea sa faci totul, sa stiti. Si Tolstoi* tinde sa devina plictisitor in zilele in care nu faci nimic, dar ai vrea sa faci totul. Si stateam eu asa, pe jumatate intinsa, ca o turcoaica lenesa care-si numara noptile goale pana la noaptea cand ea va fi goala in patul sotului cu o mie de sotii, cu un ochi plictisit si unul adormit, doar amintirea unor adieri de vant din alte zile in care faceam totul dar as fi vrut sa nu fac nimic, mai impungea de la spate o draperie prea grea si prea galbena... si ma intorceam de pe o parte pe alta asteptand sa-mi intre pe geam pasarea maiastra cu fularu' la gat, m-asteptam eu sa aiba un mesaj pentru mine, genul ala de mesaj pe care nu-l intelegi, dar il retii si-l repeti instinctiv ca pe-o vraja care sta sa se intample... cand, deodata!, draperia a inceput sa vorbeasca.

Cu spatele la ea, fricoasa ca un mat, ii auzeam chemarea:
- Iubirea...
Si-apoi, cand credeam ca mi s-a nazarit, iar:
- Iubireaaa...

Ma gandesc ma, ce dracu?!, draperia asta sigur nu vorbeste, si chiar dac-ar vorbi nu eu as fi iubirea ei, ci eventual o perdea, zic ca-i logic asa. Desi, acum serios vorbind, ce poa' sa aiba o perdea si eu nu, adica, come on, e jignitor...
Ma intorc cu fata la ea, hotarata sa o prind in flagrant, sa o vad eu cu ochii mei cum deschide gura si zice, dar in continuare fricoasa (sau sa zic prudenta?) imi iau masuri si maresc totusi distanta dintre noi doua, stiut fiind ca nu e de glumit cu razbunarea draperiilor.
Si stau. Si ma uit la Tolstoi. A ramas si el fara cuvinte. O liniste apasatoare incremeneste aerul cald din camera. Ma uit la draperie, tacea malc! Apoi la Tolstoi care se culcase intre timp. Imi dadeam seama ca pierd timpul meu pretios de-a nu face nimic, cand as vrea sa fac totul si ca panda mea tinde sa devina neserioasa cand aud din nou, a treia oara, chemarea:
- Iubireaaa... iubireaaa mea...

Ba, nu stiu ce-ar fi facut alti oameni in locul meu, dar eu m-am mai dat juma de metru mai incolo, cat sa nu cad din pat si ma-ntrebam pe ce parte are draperia gura, ca eu nu vazusem nimic miscandu-se. Satula totusi sa fiu cea mai fricoasa din camera ma ridic din pat, ma apropii de draperie, o scutur putin de umeri cat s-o intimidez si sa-mi spuna tot, ea se da putin intr-o parte...

... si in spatele ei il vad pe vecinul de la 3 cu Betty, cateaua lui, tolanita si in pozitie corecta de alintat:|
_______
The laptop;)