The day, my wedding day

Avertisment! Text luuung si plictisitor!
___________________________

Dupa o noapte care nu stiu cand a trecut si daca am dormit vine si preafermecatoarea zi a nuntii, nu altfel decat la orele 5 ale diminetii. Ma simteam bine, eram in forma, am trezit pe toata lumea, jumate din ea a venit sa ne bem cafeaua impreuna (de fapt, n-am trezit decat pe sor-mea, maica-mea si o alina, da' na, suna bine:). Nu-mi venea sa cred ca asta a fost, ca sunt chiar in momentul ala pe care il stiam asa indepartat si pentru care inca se mai cereau nu-stiu-ce pregatiri, eram acolo, sigura pe mine, pe el, nimic nu parea sa fie altfel decat ne doream si ma simteam la adapost de orice sursa de nervi.

Well, si inca cate natii de nervi si-au dansat dansul lor ca de iele in jurul meu!... Nu ma, nu a fost momentul perfect, cea mai frumoasa zi din viata mea, nu a iesit cum am vrut, cum m-am pregatit, cum am visat. Cu toate astea, am avut ceva ce sper ca toate miresele sa aiba, desi stiu ca eu am luat tot ce era mai bun:)

Dar, back to the story, o luam pe punctulete-liniute:
- so, cum ziceam, trezita si cu cafeaua clocotindu-mi in vene, in rochia rosie, cu autobronzantul intins perfect pe picioare de alte maini decat ale mele, cu poseta tapana de creme, apa termala, creioane, rujuri (nu stiu de ce naiba le-am tarat dupa mine), pe la 8, cu voalul atarnandu-mi in jurul gatului, ma urc in masina unui prieten care urma sa treaca pe la cei mai ochi verzi si apoi, impreuna, la coafeza si cosmeticiana. Odata ajunsa, am fost luata in primire de coafeza care m-a spalat si m-a jumulit bine pana mi-a trantit niste bigudiuri in cap. Desi venisem cu niste poze ajutatoare, cu niste coafuri misto, bineinteles ca ea a avut alte idei. Pentru ca eram asa in forma, n-am comentat, parea foarte sigura si constienta de talentul ei coaforicesc. Cu bigudiurile in cap, ma plaseaza cosmeticianei. Si ma ia individa asta si ma spoieste cu toate alifiile pamantului, cu fonduri de ten si mama fondului de ten si a pudrelor si a curului meu, apoi imi tranteste fard si tus si dup-aia iar fard, alte culori, alta vrajeala si rimel si iar rimel... si termina. Vreau sa spun ca intalnirea mea cu oglinda s-a desfasurat in niste termeni nu prea cordiali. Ce sa zic, tipa parea ca stie ce face, ca tine cont de fata si trasaturile ei, am avut incredere ca o sa fiu delicioasa. Nu a fost asa, m-am speriat de mine. De fapt, nici nu eram sigura ca eu ma priveam din oglinda, ca aia is ochii mei, mai ales. Si i-am inchis si i-am deschis iar, sperand ca dispare individa care-si belea ochii aia la mine. Nu a disparut, astea doua, prestatoarele de servicii de infrumusetare, se tot minunau si exclamau ce tare arati!, wou, ce misto! si alte cacaturi care, evident, fac parte din strategia lor. Nu le-am crezut da' nici n-am baiguit prea multe, pe de o parte linistita de ochii verzi din dotare, pe de alta parte datorita faptului ca am trecut la scormonit si bibilit de par. Care par cu tot cu coafura aia, nu a iesit deloc, deci DELOC, asa cum am vrut eu. Era naspa si de comentat nu prea mai era loc, si eu eram asteptata si ea, cacata de coafeza, grabita. Oricum, am platit si am plecat bodoganind in aceeasi rochie rosie si cu voalul meu cel imens atarnandu-mi de cap, infasurandu-se de picioare si toate alea. Deci nu, nu am fost multumita de look.
- ajunsa acasa la ai mei, cu aceiasi ochi verzi in coasta mea (:), dupa ce am luat rochia de la mine, satula de telefoane si decizii, gen facem sau nu afara, ca vremea parca nu se anunta asa buna, etc., ma chinui sa ma imbrac si sa ma obisnuiesc cu ochii aia ciudati care-mi fluturau in cap si tot cautam incurajari si confirmari ca sunt ok, nu just another monster in town. Nu stiu cine ce vorbea, daca erau multi oameni in casa, parca eram in transa. Imbracata, incercelata, bratarita, parfumata si sclipind din toate incheieturile asteptam alaiul sa vina sa ma scoata odata din casa.
- pe la 12 vine al meu mire, frumos ca un soare (rili!), cu nasii-tampitii si o pereche de onoare, doua dintre domnisoare fiind deja scai langa mine si probabil satule de preasimpatica-mi fiinta si preadulcii mei nervi. Cand mi-am vazut buchetul de mireasa n-am stiut daca sa incep sa plang sau sa tip. Nu, nu de incantare. Unele dintre flori erau deja palite si nu trecuse decat vreo ora de cand au fost luate de la floraria curului. Deci nu, nu am fost multumita, nu de cum a iesit buchetul ca stiam ca e superb, ci de faptul ca nu a rezistat nici macar 3 ore, la fel si lumanarile si aranjamentele de pe masini, unul dintre ele chiar s-a si tavalit pe jos.
- si am facut poze, am ras, am aruncat colacul ala pe unde-am nimerit, prin sufragerie, si am tulit-o.
- la Starea civila iar poze, iar ras, lumea se cam holba la mine si deja incepusem sa strig poze cu maimuta, cine mai doreste, cine mai pofteste. Asa ma simteam, desi nu (inca) intr-un sens rau. Am intrat, am zis DA-urile, el tare si raspicat de au ras toti, am ciocnit, am primit flori, am iesit pe sub pod, am mai facut niste poze, ne-am bucurat de ploaia cu soare si am plecat spre Biserica.
- in curtea ei am mai facut niste poze, iar am mai ras, cine-mai-stie-de-ce, eu eram deja obosita-terminata-distrusa si nu era decat ora 15. Au venit preotii, 2, in timpul slujbei am dat-o intr-un ras isteric de zici ca eram posedata de toti dracii. Mai grav e ca nu ma puteam opri si ma apuca si mai tare gandindu-ma ca ala nu era nici momentul, nici locul potrivit sa razi ca o vaca. Eh, asta e, noroc cu buchetul pe care mai aveam putin si-l inghiteam tot acoperindu-mi gura sa nu se vada ca rad ca nesimtita. Nu stiu ce au zis preotii acolo, da' frateeeee, nu mai terminau, eu stateam atarnata de beau, el de nas, intr-un final ne invartim in jurul mesei, ma calca toata lumea ba pe voal, ba pe rochie si gata, pe la 16.30 eram iesiti din biserica si in drum spre Gradina Botanica unde urma sa se desfasoare sedinta foto artistica, pentru albume.
- aici a fost chinul chinurilor. Era foarte cald, eu extrem de obosita si iritata, cu tocuri, era 17 si nu mancasem nimic, abia daca apucasem sa beau o gura-doua de apa si fotografii (4) ma chinuiau prin toti boschetii, toate ganganiile erau lipite de rochia mea, tocurile se infingeau in pamant, crengile se agatau de rochie si de voal si astia ma puneau sa zambesc, sa privesc languros si mai-stiu-eu-cum cand eu nu aveam in dotare decat niste grimase de om pedepsit, schingiuit, nenorocit. Eh, am cedat psihic pana la urma dupa vreo 2 ore si le-am zis ca daca nu ma lasa in pace cre' ca-mi smulg tot paru' din cap. Si m-au lasat, amenintandu-ma ca daca n-o sa fiu multumita de poze o sa fie din vina mea, ca ei idei mai aveau. Nu mai conta nimic. Am plecat de-acolo in picioarele goale, transpirata, cu jumate din machiaj dus... dar cu cele 3 domnisoare dupa mine, cu cei 2 cavaleri care au avut atata grija de mine si de rochie, sa incap in masina, sa nu-mi lipseasca nimic... nu stiu cat am meritat si cata frica am putut sa le inspir de s-au purtat asa frumos cu mine, cand eu am fost bestia bestiilor si m-am urlat si m-am vaicarit ca o cacacioasa:)
- pe la 19.30 cred ca am ajuns la restaurant pentru ca din cauza vremii, care parea sa fie capricioasa noaptea n-am mai facut afara. Eram terminati toti, inauntru era superb amenajat, am fost foarte multumita de tipa care s-a ocupat de asta. Am baut o cafea sau doua, am fumat o tigara-doua-trei ca nu eram decat grupul de prieteni, ne-am improspatat putin, a trebuit sa ma dezbrac de rochie ca sa pot face pisu' (da, si miresele se pisa!:). Inainte sa apucam sa ne dezmeticim complet, au inceput sa vina oamenii, plicurile nu erau asezate la mese, alergam ca o oaie cachie in toate directiile, eram sictirita maxim... si noaptea nici nu incepuse...
- postati la intrare, noi si nasii, intampinam nuntasii. Eu pe unii nu-i cunosteam. Nici beau-ul. Si da-i si pupa si zambeste si ciocneste sampanie si poarta-te frumos cu niste oameni care nu doar ca-mi erau straini, da' nici nu ma interesa sa le fac vreo impresie... nu buna:) Si cand credeam ca se termina, ca au venit toti si ca ne putem si noi aseza pe cate un scaun, iar incepea marsul si alergam din toate partile salii sau curtii sa fim toti 4 acolo. Si asta a tot durat vreo 2 ore, eu si cu nasa ne uitam la ce proaspete sunt femeile si noi eram deja ofilite si fara nici un chef de distractie. Si ma pupau, eu, marea amatoare de pupaturi, am fost incantata ca de moartea lui Maical.
- cand am ajuns la masa noastra eram varza. Toti 4. N-apucam sa bem o gura de suc ca ne cheama rahatul ala de dj (a fost execrabila muzica pusa de el, in conditiile in care discutasem termeni si conditii) sa dansam for sa farst taim ca sot si sotie (apropos, Miruna, Cohen a ramas;). Pregatisem momentul asta. Dansasem acasa. Aveam si scheme la care lumea trebuia sa se emotioneze si sa fluiere, alea alea. Eh, picioarele lui au ramas rigide ca niste butuci, oboseala si harmalaia din timpul zilei si-a spus cuvantul, eu nu intelegeam ce se intampla si-l tot intrebam ce face si de ce ne miscam ca niste mosi la un ceai dansant. Pana la urma, m-a umflat iar rasul si ne-am balanganit de pe un picior pe altul si ne-am invartit si ne-am pupat asa cum facem cand ne prostim de-aiurea, fara spectatori. Noi ne-am distrat, ne-am amuzat. Am auzit dupa ca au fost plangeri, ca ce ne-am pupat si ne-am hlizit atat, ca trebuia sa fim mai seriosi. Nu, nu trebuia. Era momentul nostru.
- odata petrecerea inceputa am putut sa ma mai relaxez, sa mai fug la o tigara.
- inainte de 12 noaptea fetili m-au furat, dupa vreo 2 tentative nereusite, ca eu nu ma prindeam de ce vor sa ies afara:) Ca n-as fi refuzat. Si fiind in afara orasului, in padure, ne-am urcat toate 4 in masina uneia dintre ele, am gasit o strada pe care am tot mers, suficient de departe, cu cameramanul dupa noi. Am oprit, am dat muzica la maxim, am ras si ne-am maimutarit pe-acolo, apoi, dupa o tigara, cei mai ochi verzi imi suna ... sotul (:) sa ceara rascumpararea. Pe fundal eu urlam hiiieeeeeeeeelp si tipam de zici ca eram casapita atunci, in secunda aia. S-a dus la el cu pantoful, a cerut sa faca un moment artistic si sa cante impreuna cu nasul Frumoasa mea a lui Marcel Pavel, pentru care nici unul si nici una nu avem nici o pasiune dar asta le-a venit in cap atunci:) Nici beau' si nici nasul nu stiau mai mult decat frumoasa mea, in noaptea asta, dar au fost atat de amuzanti ca am murit toti de ras. Da, mai ales eu.
- seara si-a urmat cursul. Intai m-au enervat neamurile din partea lu' taica-miu, care sunt toti, cap-coada, niste tarani cretini. Apoi dj-ul, care nu e vreun neica-nimeni, lucreaza in radio, are experienta de ani multi, recomandari bune, pedigree bun, dar in seara aia nu mi-a demonstrat altceva decat ca e un dobitoc. Vorbisem inainte cu el sa nu puna panarama aia de Meneaito (nu stiu cum se scrie, nu ma intereseaza) ca n-o suport eu si el fix asta face. A trantit O lume minunata, daca va puteti imagina.... i-am zis sa bage Thriller la un moment dat ca asa aveam eu, mireasa, chef si el zice ca nu, ca e prea grea pentru o nunta. Si muuuuulte altele, aveam tot dreptul sa ma port ca o ticaloasa cu el dar oboseala de dimineata, cand nu vroiam decat sa ajung acasa si sa dezbrac rochia aia, m-a impiedicat sa ma manifest si, oricum, eu sunt o doamna:)
- momentul cu jartiera a fost delicios, a facut tampitu' meu un spectacol misto. Nu stiu taica-miu cum s-a simtit cand l-a vazut cu capul intre picioarele mele:)) dar am inteles ca se cam schimbase la fata.
- si cel cu aruncatul buchetului a fost frumos, detinatorii fiind cei mai ochi verzi, deasupra lor am si pus voalul cand m-au pradat de el:)
- hora miresei, dimineata, mi s-a parut un cacat, o panarama de moment, care nu stiu de ce se face. A, da, ca sa te pipaiasca toate zgaibele oamenilor care iti indeasa bani la sani. Wou, fermecator!
- nu stiu daca am ratat ceva ce merita povestit, dar nu mai am chef sa scriu acum:)
- ca sa termin, pe la 6.30-7 dimineata am plecat noi si nasii cu un sac in care am rasturnat plicurile cu bani spre casa. Aici i-am numarat, am respirat usurati ca stam bine, am aruncat rochia de pe mine si am calcat-o si in picioare ca prea tare m-am chinuit cu ea. Am mers la maica-mea ca ne palise foamea (nu mancasem mai nimic seara) si pe la 10.30 eram in sfarsit in pat unde pana n-am mai ras 10 minute ca chiorii nu ne-am lasat:)
- la 16 sau 17 eram deja in masina, in aceeasi formula de 4, in drum spre munte. Asta a fost surpriza noastra pentru nasi, ca dupa nunta sa plecam toti undeva, pe cheltuiala totala a noastra.
- a, si uitam sa zic ce era cel mai important, motivul care ma face sa cataloghez totusi ziua nuntii ca fiind una cu totul speciala... well, beau-ul meu era... cum sa zic... ca rupt din vise, din dorintele cele mai arzatoare ale oricarei femei de pe fata pamantului, deci nu numai ca arata superb in costumul lui, dar cum ma privea, cum imi zambea, cum ma pupa si ma cauta cu privirea cand dispaream, cum a avut el calm si rabdare cand eu clocoteam de nervi, cum dansa si canta si radea... de nedescris. De asta ziceam, s-a compensat si s-a meritat din plin sa fiu nemultumita de toate celelalte, daca langa mine era el si n-au lipsit nici prietenii care m-au cocolosit si alintat asa cum n-am indraznit sa sper vreodata:)

Asta, dragii babei si ai mosului, a fost povestea nuntii noastre:) Tot ce n-am putut eu povesti, poate vedeti in poze. Si daca nu, inseamna ca sunteti orbi :D