miercuri, 22 iulie 2009

Renovare, que plaisir

Sufar si ma zbat ca o musca-n propriu-i rahat. Da, recunosc, am fost inconstienta, m-am lasat purtata de val, de viitoarele rezultate si de atragatoarea idee ca banii nostri nu se vor termina niciodata si acum, cu liste pe hartie si in cap, cu scheme, planuri si, mai ales, dorinte peste dorinte, eu nu stiu ce sa mai fac, eu cedez, eu imi bag chicioarele. Fostul beau, actualmente tot beau, rezista. Nu stiu cum naiba, ca pe langa stresul amenajarilor si curateniilor mai are pe cap si in coasta o scarba de sotie, alintata si cu nervi de mai multe soiuri. Eh, soarta, daca m-a luat... slava Domnului ca totusi lucrurile nu stau fix invers!:) Acu' nu stiu cand o sa scot si eu capul din ciment si zgaibele din var, dar va anunt eu daca mai respir, daca mai am par in cap si unghii de ros.

A, si inca ceva. Ce e cu moda asta de a hrani si adapa (si aici ma refer la alcool) muncitorii care vin sa-ti puna geamuri? Sau pe cei care vin sa varuiasca? Deci eu chiar nu inteleg care e faza, nu o sa stau niciodata sa hranesc niste derbedei care sunt platiti sa faca o treaba, nu o fac cum trebuie (si chiar de-ar face-o!), dar stiu sa pomeneasca ca le e foame, ca nu mai au tigari si ca nu s-ar mai duce la magazin, etc. Noroc ca apropos-urile astea ajung direct si cu usurinta in recycle bin-ul creierului meu si ca am capacitati nelimitate de a ignora nesimtirea unora:) Dar, repet, e o moda, o noua tendinta sau lucrurile au stat asa mereu?

4 comentarii:

Daiana spunea...

Ma tem ca obiceiul e din mosi-stramosi. Si este posibil sa existe o relatie de interdependenta intre "ospitalitatea" clientilor si calitatea muncii prestate. Prin urmare, daca insisti sa le dai "Izvorul minunilor" (v. foto), s-ar putea sa nu mai termine treaba in veci. Sau s-o faca mai prost decit ar face-o cu ceva alcool in sistem. Incurcate-s caile mesterilor...

Dar daca peretii ies cu urme de bidinea ori geamurile nu se inchid etans, te poti oricind consola cu gindul ca ai un copac dinaintea ferestrei :)) (Nu-i nevoie sa-mi intelegi logica, nici mie nu mi-e clara. Doar ca imi plac copacii...)

Ah, daca ai nevoie de-o decoratoare cu care sa bintui prin Praktiker & altele asemenea, ma ofer oricind! Euu nu beau in timpul programului... :))

orianda spunea...

obiceiul e vechi! Si totusi, ma alaturi tie si te sustin! Nu sunt de-acord sa-i adapam si sa-i hranim!
Pai nu-si primesc salariul? Si-atunci care e treaba, ca nu-nteleg?!

Fiecare trebuie sa-si vada de munca lui, sa o faca bine - daca e cu putinta - sa o faca cu drag si sa -si primeasca leafa!
In rest ... de unde atatea pretentii?

Eu lucrez si nu-mi da nimeni de mancare doar asa de dragul ospatului!Nici macar nu -mi doresc!

Un post bun!
Un blog si mai bun! Cu scrieri ce merita a fi citite!
Ma intorc cu siguranta!
O zi buna!

Anca spunea...

Dupa trei zile de omleta cu branza...ai mei au fugit mancand pamantul...le era foame, deh...:)))

Ambasadoarea spunea...

Daiana dear, ai grija ce oferte faci ca s-ar putea sa-ti blestemi zilele si preafericita reintalnire dintre noi:) Pai... si daca nu bei in timpul programului, ca haz mai ai? :D

Orianda, exact, s-au "impamantenit" niste pretentii (aproape) imperative. La fel ca si la doctori, care s-au invatat cu "binecuvantata" lor spaga...
PS: Bine-ai venit! Si sa ai spor cu pregatirile de nunta (daca am inteles eu bine:)!

Anca, te-ai priceput sa-i alungi, si nici mult nu ti-a luat:)) You go, girl:)