vineri, 19 iunie 2009

Numărătoarea inversă

Ziua 14:
- Mi-am cumpărat cercei de mireasă. Sunt de o fineţe şi o drăgălăşenie rar întâlnite în cutiile mele de bijuterii.
- Am fost cu naşii la Starea civilă, din pură curiozitate, unde erau adunaţi mulţi oameni în grupuri-grupuleţe şi ne uitam la miri şi la mirese şi ne pişam pe noi de emoţii:) Miresele nu erau frumoase. Nu cum o să fiu eu:)
- Apoi la florării să vedem şi să ne decidem cu lumânările şi buchetele. Nu ne-am! (Abia noaptea târziu, sau dimineaţa la 4, hotăram că n-o să am lumânări împodobite ca nişte coroane, ci altceva.)
- A, da, şi înainte de asta am fost să vorbim cu persoana în laboratorul căreia ne facem tortul. Am decis într-un final interiorul, cu exteriorul doar pe jumătate. Am râs ca tâmpiţii când beau-ul meu a sugerat ca dacă se vrea dansată găina şi dacă ea trebuie să fie cât mai mare şi mai grasă, fiind considerat semn că nu te zgârceşti, noi să fim speciali şi la nunta noastră să se danseze calu':) Nu ştiu cum sunteţi voi, da' eu râd la toate tâmpeniile, în parte şi pentru că am o imaginaţie bogată şi vizualizez exact momentul:)

Ziua 13:
- Am fost la pădure cu naşii şi Chiriloii. Eram nedormită şi cam fără chef. Am văzut şi inspectat de după garduri locul defăşurării marii nebunii. Mi-a plăcut. Am fumat doar 2 ţigări ascunsă în boscheţi. Nu fumez de faţă cu ai mei. Odată ajunsă acasă am recuperat, nu vă faceţi griji.
- M-am certat cu o cretină care se credea stăpân absolut pe mesele din pădure.
- Cu ţiganii manelişti nu, că mi-a fost frică de bătaie.
- Bărbaţii au strâns bidoanele şi gunoaiele lăsate de alţii. Nu, nu le-a sugerat nimeni asta. M-au înduioşat.

Ziua 12:
- După o noapte scurtă cu un somn agitat şi un vis de-a dreptul tâmpit (mergeam cu beau-ul propriu cu maşina, pe un drum de ţară şi încetineşte la un moment dat din cauza cârdului de maşini din faţa lui, prilej cu care, o femeie bătrână, babă, îmbrăcată în negru, aveam în cap siguranţa că era duminică şi că se întorcea de la o înmormântare, pomană sau slujbă deschide portiera din dreptul meu, aşa, din mers, şi se urcă peste mine, în braţele mele şi îi zice lui hai, dă-i bice!; eu mă sperii, ţip şi o împing cu picioarele până cade cu curu' de pământ ridicând tot praful din jurul ei) mergem să ne facem analizele la sânge pentru certificatul medical prenupţial. Înţepătura de ac nu mi-a plăcut. Deloc.
- În continuare mă transform. Am ajuns să nu mai vreau să mă trezesc dimineaţa de frica petelor, pişcăturilor, coşurilor, durerilor de toate alea. Mă tem că am îmbătrânit în 2 luni cât alţii în 50 de ani.
- Pantofii pe care mi i-a adus maică-mea mă rod la călcâie. Balerinii pe care mi i-am luat eu pentru protejarea picioarelor mele deosebite, seara, mă rod şi la călcâie şi în faţă şi pe lateral. Caut alţi pantofi şi nu-s. I-a înghiţit pământul pe toţi. Ca să mă consolez mi-am luat sandale maronii care, deşi au un interior din piele întoarsă moale, mă rod. Cred că tot din transformările din perioada asta fac parte şi astea, că altfel nu-mi explic de ce picioarele mele parcă-s mai mari, mai groase şi nu vor să tolereze nici măcar şlapi.
- Descopăr că bugetul nostru e depăşit de situaţie. De fapt, nu mai avem buget. Şi totuşi trebuie să forăm şi să cheltuim în continuare.

Ziua 11:
- Am depus actele la Starea civilă. Bubuiam de nervi.
- Mi-am găsit brăţara pe care mi-o doream.
- Am cumpărat a treia pereche de pantofi pentru nuntă:) Sper să mă opresc aici.
- Seara, după ce am rezistat eroic atâtea zile, am îmbrăcat rochia. Nu încap pe uşă:)

Ziua 10:
- Plouă.
- Mi-am făcut programările.
- Nu ştiu ce buchet voi avea.
- Am răcit. Spun sincer că nu m-aş mira dacă mi-aş rupe o mână sau un picior cu o zi înainte sau chiar în ziua aia. Toate mi se întâmplă numai mie.
- Sunt nervoasă, irascibilă şi amnezică. Beau-ul rezistă:)

Ziua 9:
- M-am vopsit şi tuns. Mă mir c-am mai avut ce vopsi.
- Abia aştept să port verigheta.
- Nu am buchet. Înnebunesc că nu ştiu ce vreau.
- Şi-a luat beau-ul costum. Altul.
- Am băut un pahar de vin alb şi totul părea roz. Vreau să nu mă mai opresc din băut:)

Ziua 8:
- Emoţiile mele s-au transmis cu generozitate tuturor celor din jur. Mă bucur că am reuşit să-i turbez pe toţi.
- Florăresele nu mă iubesc. Se uită urât la mine. Cum spunea o prietenă, cred că lucrurile ar fi stat altfel dacă căutam coroane.
- Nu găsesc sutien de mireasă:)
_____________________
pentru că mi-e milă de voi:)

5 comentarii:

Unknown spunea...

cele mai stresante zile urmeaza, nui asa? casa de piatra!!!!!!!!!!

A-30-something spunea...

Ay, ay, ay, draga mea chill, o sa iasa totul bine! Nu te mai da de ceasul mortii, ca doar te mariti, nu te duci la taiere :P

Fusese Saspus spunea...

uuuuuuuuuuuuuuuuuu.

World Wide Alinoi spunea...

Casa de piatra, ambasadorilor, si sa aveti o viata minunata impreuna!
Asteptam povestiri de la petrecere, gen cum ati jucat gaina de i-au sarit fulgii :).

Anonim spunea...

eu personal astept cu interes sa vad poze ca sa stiu si eu cum arati tu ca femeie maritata acuma :P