miercuri, 19 noiembrie 2008

Căluţi de mare şi flori de nu-mă-uita

Poţi să ameţeşti de la un sărut! Aşa cum poţi să te îmbeţi golind un pahar de cola. Aşa cum îţi trec cele mai tari teorii/poezii/fragmente/poveşti prin cap când iubeşti sau suferi din dragoste ori cu 10 secunde înainte să adormi şi nu le mai notezi nicăieri crezând ca le ţii minte şi a doua zi. Nu, le uiţi. Aşa cum îţi găseşti puterea să te ridici din pat după ce ai plâns o noapte-ntreagă când el te-a părăsit. Sau cum, împotriva firii şi a voinţei tale (da, sunt momente în care neforţat de nimeni, cu gândurile toate plesnite bine peste plisc să tacă dracu' odată) te duci încă o dată la el, te înjoseşti, te calci singură în picioare, te milogeşti în fel şi-n chip să-ţi mai zâmbească cum a făcut-o-n ziua în care ţi-a zis că eşti îngerul lui păzitor şi-ncerci să treci cu vederea că azi îţi zice că poţi să-ţi iei zborul liniştită, că pe el fericirea îl duce în altă parte, în alt rai, nu al vostru, nu al tău. Şi poţi să stai nemişcată ore-n şir privind la un anumit etaj 2 dintr-un anumit bloc, până când o siluetă îşi vântură parfumul prin cameră. Tu ştii cum miroase. Ştii că silueta asta are fundul bombat şi ochii verzi. Ştii că seara adoarme într-un tricou roşu şi când se dă dimineaţa jos din pat se împiedică de scaunul din faţa biroului. Şi ştii că peste ani, o să întâlneşti silueta asta absolut întâmplător şi o să-ţi spună că nici una nu l-a făcut fericit cum te-ai priceput tu s-o faci, dar ce folos!, durerea e acum, prezentă, vie, şi-ţi rânjeşte de parcă n-ar mai fi oameni pe faţa pământului pe care să-i bântuie.
Poţi să ameţeşti de la un sărut! Şi asta să fie o stare de leşin în care nu simţi că te prăbuşeşti ci, dimpotrivă, te înalţi. Te ridici pe vârfuri, întinzi braţele, perfect drepte şi înainte să poţi să te gândeşti să te lauzi cu asta să începi să zbori. Un zbor aparte. Nevăzută de nimeni să pluteşti în văzduhuri virgine de unde revii încărcată de simţiri care îţi erau străine. Să nu te sperii când limba ta se duce să se întâlnească cu a lui, las-o să se desfete, să-şi caute perechea. Pereţii gurii au toţi ferestre prin care zboară înainte-înapoi frânturi de vise, căluţi de mare şi flori de nu-mă-uita.
___________________________________
Un străin te poate duce la casa din poveşti.

7 comentarii:

Everyone is entitled to my opinion spunea...

I've been soooo there... Mi s-a facut pielea de gaina, citind asta!

Ambasadoarea spunea...

Alina, desi e un amestec intre personal si imaginar, nu am nici un dubiu ca experientele se amesteca intre ele si ca se muta de la una la alta;) Stiu! Si mie!

Liana spunea...

Ma adaug si eu pe lista. :)

vyanna spunea...

te urasc..

Ambasadoarea spunea...

Liana, iar facem club;)

Vyanna, ba ma iubesti da' nu-ti dai seama:D

faddy spunea...

Pfff.. .dar ce folos ??
Am trecut si eu accidental pe aici si ochii mi-au picat pe acest material ...
Si mi-am amintit cat m-am milogit....
Brrr.. incerc sa ma recuperez, INCERC !!!
Parca e mai bine cand scrie altcineva despre.....

Ambasadoarea spunea...

Faddy, tocmai de asta le si scriu, ceea ce nu inseamna neaparat ca experienta e actuala sau foarte personala;)