vineri, 24 octombrie 2008

O, ce veste minunată!

S-a produs inevitabilul! M-am străduit cât am putut să amân momentul, am încercat să găsesc soluţii să nu se întâmple, să se păstreze distanţa, una mare, care să-mi asigure mie liniştea şi veselia. Nu s-a mai putut! Soacra mare s-a întâlnit cu soacra mică! Un moment de o fineţe deosebită, în care eu eram fix ca musca-n lapte şi fix în plus şi fix degeaba.

Ca să nu fiu acuzată că nu ţin cont (chiar) de părerea nimănui (şi mai ales a lor) am decis să îmi caut de treabă şi să o tulesc de-acasă în preaminunatul moment, delicios ca o mâncare stricată. Cred că vă daţi seama că nu am avut nici o şansă. Şi ce mi-a fost dat să aud întrece lejer orice coşmar al meu, trecut sau viitor şi mi-au dovedit că imaginaţia mea nu era chiar aşa departe de adevăr, motiv pentru care am decis că oricând se poate mai rău.

Soacra mare: Am văzut că acum la nunţi se ascultă o melodie. O cântă guţă şi e aşa frumoasă şi aşa bine ce se potriveşte momentului şi să fi văzut ce frumos dansau şi tinerii şi bătrânii pe melodia asta. O nebunie.
Eu, decenta, rabdatoarea şi speciala: Nouă nu ne plac manelele, aşa că n-o să fie!
Soacra mare: Ei, nu vorbi prostii, cum să nu fie?! Nu ţi-am zis că e aşa frumoasă melodia?
Eu, cu o mână bine înfiptă-n păr, gata să mi-l smulg de nervi, înţelegând că răbdarea mea tocmai mă părăseşte: Nu le suport, să nu aud, n-are rost să mai discutăm.
Soacra mare: Degeaba zici tu, că nunta asta nu o faci numai pentru tine, că sunt oameni care ascultă şi tre' să fie şi manele, măcar una-două.
Eu, clocotind din toate încheieturile, turbată de nervi că nu înţelege ceva elementar: La nunta MEA, n-or să fie!!!

Mulţumită că într-un final i-am închis gura, deşi figura ei acră mă făcea să cred că discuţia asta nu e definitiv închisă, urmează să descopăr că, de fapt, nu e nunta mea, cum am crezut iniţial, nu e momentul meu, nu pot să renunţ la tradiţii, nu pot să fac cum vreau pentru că tre' să ţin cont şi de invitaţi.
Eu, pornită să înşir toată lista mea de Aşa nu!, calmă şi zâmbitoare, cu vocea un pic scăzută ca să par o inocentă, adaug: Ştiu că se mai poartă să se danseze nu-ştiu-pentru-ce găina (jur că înaripata asta o să-mi creeze numai coşmaruri coşmăroase!) Noi (hotărâtă să îl bag la ananghie şi pe beau-ul meu) nu vrem asta. Nu ne place.
Soacra mare: Văleu, mamă, da' cum să nu faceţi asta, că or să râdă toţi de voi.
Eu, turbată, bubuind de nervi că nu suport să nu fiu înţeleasă din prima şi să trebuiască să dau informaţii suplimentare pentru o chestie care mi se pare dezgustătoare şi de câcat: Eu nu înţeleg tradiţia asta, mi se pare un moment rustic scârbos, aşa că trecem peste!
Soacra mică, bestia, în care aveam o bază şi la care mă uitam rugător: Nu poţi să renunţi la obiceiul ăsta, ne faci de ruşine, o să zică lumea că te-ai zgârcit să cumperi o găină sau ca n-ai mai avut bani pentru una.

Eu
, cu un picior în blugi şi cu o mână pe clanţa uşii, gata să părăsesc frontul în viteza luminii, spun că ori se face cum vreau eu, ori deloc. Simplu. Cu nasul pe sus şi cu nările fluturând obraznic, trântind poetic uşa ies, lăsând în urma mea doua perechi de ochi care clipeau nervos:) Hî, hî!

Acum, privind în urmă, stau aşa şi mă întreb: Oare căt de mult şi definitiv mă iubeşte pe mine soacra?:)) Tind să cred că puţin, spre deloc, da' na!, s-ar putea să mă înşel!:)

14 comentarii:

Anonim spunea...

=)) Ma, soacrele nu sunt facute sa iubeasca nora la plural ca nu imi vine acum forma corecta.

Si poti oricand sa abuzezi de ideea mea cu fugitul ;)

urban viole(n)t spunea...

Ayy...ce soacre complicate..:)) Si am o intrebare: care e diferenta intre soacra mica si soacra mare? Nu au ambele gura la fel de mare?:D

Ambasadoarea spunea...

Liana, stiu si oricat de usuratic ar parea ce spun acum, mie-mi place sa fiu iubita:))Eventual chiar in ciuda comportamentului meu;)

Falcuta, si gura mare si pretentii mari... diferenta e ca soacrei mici nu ii vorbesc cu dumneavoastra:D

Anca Dionisie spunea...

Soacrele mari sunt mai periculoase decat cele mici.
Soacrele mari nu-si iubesc nurorile ci doar le accepta...sau nu.
Eu voi fi...soacra mare perfecta:))))))))sper ca mai tarziu..are doar 19;)

Ambasadoarea spunea...

Anca, exact asta cred si eu despre soacrele mari. Eu sper sa nu fiu vreodata;)

Vai, abia astept sa aud ca esti in situatia asta:))

Anonim spunea...

:)) gaina? Noi n'avem asa ceva la noi in sat, obiceiurile difera oarecum. Dar! O avem pe'aia cu turta rupta'n capul miresei! Ceea ce mi se pare de vis...

cornelcornenko spunea...

cred ca multe atitudini, depind de miri: daca au veniturile lor,fac nunta pe banii lor,totul e ok.daca sunt doar niste fitosu,care cred ,ca cei din jur au menirea sa-i sponsorizeze...sorry.e o lege ,nescrisa:cine plateste,comanda muzica.

Ambasadoarea spunea...

Barbie, noi avem si turta si gaina si toate prostiile. Evident, sunt o anti-traditii si-o sa-mi pun tot neamu'-n cap:) Hî,hî!

Cornel, in teorie, da, asa o fi. In practica, in ceea ce ma priveste, parintii platesc, eu dau ordinele:) Ei raman cu bucuria ca au scapat de mine:D

Anonim spunea...

E dificil sa iti impui punctul de vedere daca parintii platesc. Mai ales ca e recomandabil sa nu te ciocnesti cu soacra astfel incat sa nu te suporte de la inceput. Sfatul meu este sa faci astfel incat fiecare dintre voi sa isi "comande" parintii proprii in directia dorita. Adica ceea ce vrei tu sa impui soacrei trebuie sa transmiti (ferm) prin el catre ea, nu te ciocni tu direct. Si la fel cu soacra lui, nu-l lasa sa se confrunte el, incearca sa intermediezi tu. E strategia cea mai buna, daca merge. Daca nu ... gherila ... :) Sa fie'ntr'un ceas bun !

Ambasadoarea spunea...

Vorbesc singur (data viitoare poate-mi spui si numele, ca tot ne "cunoastem" de atata timp;) foarte bine le zici, numai ca eu is mai capoasa din fire si am gura cam sloboda, si-atunci, daca ma nemultumeste ceva, nu ma mai poate opri nimeni, nici (sau mai ales) chiar soacra. Probabil ca imi pot crea singura neplaceri (a se citi nervi) cu atitudinea asta, but, hey, that's me:D

Si melsi pentru urare;)

Anonim spunea...

Inceputul e promitator. :)
Oricum chestii de genul asta se intampla (cred) tuturor. Si oricand, in orice situatie.
La cei care divorteaza, apare alta problema. "Cum sa divortati mama? Ca ne faceti de tot rasul." Pentru ei nu conteaza ce vrei tu, ci doar ce vor ei.
Ooof egoismul asta... :)

Ambasadoarea spunea...

Sorin, pai sa se intample, tata, da' altora, nu si mie:))

Stii ce cred ca se intampla? Isi proiecteaza propriile dorinte neimplinite la timp din cine-stie-ce motive asupra ta, si-atunci incearca (ca la mine nu se pune problema ca or sa si reuseasca) sa faca o nunta dupa gustul si cheful lor sau chiar o copie fidela a nuntii lor, nemaibagand in seama dieferentele de varsta si de pareri;;) Da' las' ca am eu ac de cojocul lor, spuse bestia:))

Anonim spunea...

Exact. Ai spus perfect.
Pai atunci bestio care esti tu bestie, sa ne dai si noua detalii, ca suna interesant. :))

Ambasadoarea spunea...

:D

Le dau, Sorin, n-am cum sa pastrez doar pentru mine asa momente diosebiti:))