miercuri, 8 octombrie 2008

Iubitul meu se insoara.


Cu mine. Oh, my God, ce ma fac?!


S-a dovedit a fi un post lung. Recomand sa mancati inainte!

Au trecut deja 6 luni de la diosebita cerere (intre noi fie vorba nu m-am amuzat niciodata atat de tare ca in seara aia, cum statea el cu ochii parca injectati in fata mea si cum ii tremura in mana clasica cutie rosie in care salasluia THE ring si cat de penibil tre' sa se fi simtit cand m-a intrebat, complet neoriginal, daca vreau sa fiu sotia lui. Acum, daca ma gandesc mai bine, parca nu era chiar rasul meu:). Pai se pune ca am zis nu? Ma ia cineva in serios ca am zis nu? Evident, glumeam. Cred. Tot intre noi fie vorba, momentul este de o dulceata aproape gretoasa, in care simti ca iti vine sa vomiti si ca daca ai face-o, bombonele, prajituri si trufe ti-ar iesi pe gura. Si daca va simtiti ridicol si vi se pare ca va molesiti ca niste curci in ploaie, cand se uita in ochii vostri, numindu-va sotie si tocmai din acest motiv, parca vi se pare ca va transformati si ca batul care va tinea pana atunci dreapta si impenetrabila se indoaie, nu va speriati! Macar inca o persoana a mai patit-o.

Eu nu sunt un om normal. Eu vad in lucrurile normale o plictiseala fara margini. Eu ma consider un om special. De asta, imi doresc pentru mine lucruri speciale. Ca, de obicei, ceilalti oameni vad in mine un drac de copchil impielitat care nu stie ce vrea si are nevoie de ajutor, asta e o nenorocire.

Odata ce au terminat sa-si faca cruci ca, in sfarsit, nu mai mor fata batrana si s-a gasit un fraier sa ma ia si pe mine si sa-i scape pe ei de un stres, au inceput planurile. Niste planuri care pe mine ma fac sa ma gandesc ca mi s-a parut ca vreau o nunta. Ca, de fapt, am o amnezie care mi-a sters din minte numele si numarul neamurilor/verilor/matusilor de grad atat de indepartat ca ma indoiesc ca am putea sa avem acelasi sex:) da' nimeni nu ma crede!

Cum toata viata mea am fost un om convingator pana peste poate si cum niciodata nu am avut probleme in a ma impune, iata ca a iesit la iveala ca de fapt, eu imi doresc, da' nu-mi dau seama:
  • sa fiu gatita si impopotonata in casa parintilor mei. Casa care va deveni neincapatoare cand cei 9 frati si surori ai lor (x 2, ca-s oameni la casa lor), impreuna cu cei 42 de veri (posibil sa fi omis cativa; pe la tara, prezervativele, fiins elastice, se folosesc la legat borcanele cu zarzavaturi la gura:D si copiii au curs cu nemiluita). Nu numai ca vreau asta, da' daca nu imi canta la acordeon un burtos cu balele adunate in coltu' gurii, io ma dau cu capu' de pereti si-ncep sa plang si sa-mi smulg paru' proaspat incleiat in sclipici din cap.
  • sa cobor in fata blocului ca o mandra infoiata si sa incing o hora de sa-mi sara pantofii din picioare, facand cu mana si trimitand bezele toturor vecinilor care or sa se holbeze, or sa comenteze si or sa-mi sopteasca cat is de frumoasa, iar pe la spate or sa spuna cat de naspa sau ieftina li se pare rochia sau mai stiu eu ce. Ca sa nu mai zic ca daca nu arunc turta sau colacul sau ce e aia in stanga si-n dreapta, nu ma mai joc. Eventual, facem si-o oina, sa stim o treaba, ca doar ii nunta la romani!
  • sa ornez frumos fiecare masina din parcare, din oras eventual daca tot m-apuc de-o treaba, cu flori, baloane si rahaturi si sa nu care cumva sa uit de florile alea simpatice, sticlicioase si fermecatoare care se pun in chiept nuntasilor, ca de! mandrie mare ca se marita a lu' Chirila si trebe aratat cat apreciezi tu venirea lor la nunta TA.
  • sa ma duc la Starea civila, nu de alta, dar sa vad si alte mirese, ca sa am ce compara cu ce am eu, sa rad de ele sau sa-mi bag gheara-n gat ca rochia lor e mai infoiata ca a mea. Pe langa asta, imediat cum ies de-acolo, pe sub podul de flori, imi suflec manecile (de altfel imaginare) si-ncep, ca o veritabila piranda ce mi-s, sa-mi baldacai curu' pe ritmuri maneloase, ca na!, tiganii aia de care n-ai cum sa scapi au venit special pt. mine si tre' sa le rasplatesc daruirea cu ceva, ca bani nu vor, stiu eu:) Si daca tot suntem acolo, sa va descriu de pe-acum, ca sa muriti de invidie, cum dupa ce iesi de la Starea civila, e un parc, in parc e un fel de fantana arteziana da' fara apa ca-i mai speciala asa, cu un fel de sirena, care in dreptul ... cum sa-i zic, sa ma-ntelegeti... a, da ... pizdii e mazgalita artistic cu un marker negru sau vopsea neagra, creand impresia definitiv artistica ca sunt perisorii ei, pana corbului. O nebunie! Eventual, doar daca am norocul sa gasesc un fotograf bun, da' numai daca e el foarte bun si cu viziune, ar putea sa ne aseze pe noi mirii de o parte si de alta a sirenei, iar el, mirele sa-si intinda mana pana in dreptul petei negre, ca si cum ar descrie, asa, ca un pictor, zborul unei pasari... Nu? Asa ziceam si eu:)
  • apoi trebuie mers la Biserica. Musai! Ca altfel, daca vine popa si te cununa in alt loc, sa zicem intr-un loc liber (unde sigur o sa fie naspa pt. ca aerul e curat si in jur numai verdeata si flori si o cascada la care ajungi peste un podet sub care e un lac... bleahhh, o porcarie), binecuvantarea nu va mai fi divina. Ei na!
  • si n-am inteles de ce am fost atat de proasta si nu m-am prins din prima ca vreau cu disperare arcade infofolite in baloane viu colorate, nu bolte strategic plasate, cu flori naturale si eventual grau:)
  • la restaurant vreau neaparat sa fiu plasata deasupra tuturor. Si de data asta nu glumesc. Sa fiu undeva, intr-un fel de cusca, intr-un loc atat de inalt incat nici un chefliu mai curajos sa nu poata ajunge, sa ma pupe sau sa ma ia la dans. Evident, nu stiu ce zic. Ce poate fi mai frumos decat niste guri lipicioase si sconcs-ice care sa te pupe cu foc si care sa-si insire transipratia pe spatele tau de proaspat-doamna?!
  • si pentru ca sunt speciala, vreau ca cea mai dolofana gaina de pe fata pamantului sa-mi fie dansata pe la nas, ca pana nu simt miros de gainat uscat si pene parlite, nu pot sa ma distrez. Si-o s-arunc cu bani uite-asea, fara numar, de bucurie ca gaina e dansata, pisa-m-as-sa-ma-pis-pe-traditiile-curului-ca-nu-mai-suport (ups, iar mi-a scapat o nescapata)
  • si dimineata, cand e sa fiu dezgatita, vreau sa fie un moment special. Pai daca tot e sa ma transform intr-o gospo cu acte in regula, pai macar s-o facem ca lumea. Nu numai ca vreau sa mi se dea jos minunatie de voal, da' vreau sa mi se puna in locul lui un batic, un pic mirosind a transpiratie si-a ciorbe, sa mi se intinda machiajul meu profi pana-nspre gat, sa mi se smulga bunatate de rochie de pe mine si-n locul ei sa fiu infofolita intr-un capot visiniu cu flori galbene, putin rupt la subrat si asa echipata sa raman sa fac curatenia de dupa eveniment. Singura. Ca sa ma pot bucura in voie de moment! Da? Bineee.
________________
va urma, of course:|
Pana atunci ma delectez cu ceea ce ar fi trebuit sa-i raspund, da' m-au incantat prea mult averile si proprietatile lui:))

4 comentarii:

Liana spunea...

Ma fata... daca aveam cel mai mic gand de a ma face vreodata "doamna" tocmai l-ai omorat tu :))

Chill, it's gonna be ok. Si eu zic sa fugiti. Cu riscul de a fi dezmosteniti ;) Da' macar te mariti cum vrei tu, nu cum vor rude (ne)cunoscute. Ca cica oamenii normali fac asta doar o data in viata.

Ambasadoarea spunea...

Ma, Liana, eu te felicit ca ai citit atata:) Dau eu o bere de data asta;;)

Anca Mk spunea...

Doua beri...ca si eu am citit;)! Si-am rasuflat usurata c-am terminat cu maritisu'...cu bis...da' gata,mi-a ajuns:)))

Ambasadoarea spunea...

Anca, eu zic sa facem o betie mai bine. Asa, ca intre fete:)