miercuri, 13 august 2008

Marea vedeta (2)

Si, dupa cafelit, mergem pe plaja. Nu am vazut noi rasaritul, dar ce imi vedeau ochii era superb, oricum. Da, imi plac norii...Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad oameni dezbracati, nu pot sa intorc capul in alta directie;;)

Dupa un timp, lasam Vama in urma. Nu intrebati si de ce.
Ajunsi in Eforie Nord, constat ca e aceeasi imbulzeala si lume multa, dar, macar nu se pisa nimeni (de) pe terasa omului. Mancam-ne latim la soare-bem-ne latim la soare-mancam. Cam asta a fost programul. Am vazut-o pe Mirabela Dauer (langa un Maseratti superb) si pe Trilu-Lilu-Traistarilu. Diosebit.

Odata ziua trecuta, statiunea nu mai prezenta nici un interes, drept pentru care, geniala si sclipitoarea de mine, vine cu ideea sa mergem in Mamaia (sa vada si bucata de Maroc statiune adevarata, ca dupa Vama... a ramas... ca ursu' pacalit de vulpe...). Asa ca plecam.
Acum, nici nu stiu ce sa fac. Sa va zic, sa nu va zic. Cunoasteti drumu', da? Mergeam noi agale, cot la cot cu altii ca noi, gasim un loc de parcare chiar bun si chiar fara plata, debarcam si incepe adevarata lupta pentru supravietuire. Ei multi, noi obositi. Magazine multe, tentatii mari. Apoi, surpriza, foame:) Mergem sa halim o pizza, ma bucuram si eu ca tot omu' de fantanile arteziene care dansau, de lumini si de palmieri, cand ce-mi vad ochii? Vali Vijelie himself :-& (da, ala verde care vomita). Am asteptat de-am turbat cele pizze, pentru ca, culmea culmilor, nu eram doar noi acolo;;) Pentru ca marochinul era cu ochii cat cepele de incantare, am zis sa-i aratam si Satul de vacanta. Ihi. Satul de vacanta s-a mutat intr-o zona crepusculara. O zona turbata. Guvernata de forte malefice si de politisti prosti. Am orbecait pe strazile Mamaii, am vazut celebrul Bamboo, care arata frumos. De afara. Din viteza. Da, si ele, pitipoancele, erau pe trecerea de pietoni, in fata lui, pe scari, se pozau, alea alea.

Nu am nimerit in Satul de vacanta, desi am dat 2 ture de statiune, am platit de 2 ori taxa la bariere si ne-am intarit convingerea ca suntem captivi intr-o zona crepusculara. Cand, satui de curbe si acceleratii, ne hotaram sa ne intoarcem cu coada-ntre-picioare la Eforie, surprize-surprize. Satul de vacanta se intindea smechereste in stanga noastra. Ihi. Ia si parcheaza undeva daca poti. Ah, nu poti? E clar. Inapoi.

Eram terminati de oboseala, era 2 noaptea, petrecusem ore pe drum, stateam si noi ca oamenii si fumam cu curu' pe-o bordura si da, mai galgaiam din cand in gand bericica inainte de nani-pui. Eram in masina, nu stiu pentru ce, cand bou' meu in spune incet Sa nu te sperii! Ihi. In secunda 2 eram deja ingrozita ca as putea sa am nu-stiu-ce gandac pe mine, ca avem serpi-soparle-lighioane in masina, oricum, ca ceva grav si urat o sa mi se intample. Si ma intorc. Nu va spun cat is de proasta. Am inchis usa sa nu cumva sa vina spre mine. Am blocat usa, ca sa fiu mai sigura. Imi dadeam seama ca nu e real, ca e o gluma (interesanta, de altfel) dar n-am putut sa ma controlez. Gataaaaa, zic. Era Maria Fantoma. Adica, o fata infasurata toata in cearsafuri albe cu o masca ca de mort cu peruca blonda care mergea incet de parca plutea. Si era noapte, si eram obosita, cum sa nu ma sperii?!;;)

Duminica pe la 16 luam drumul spre casa, eu cu un singur gand in minte: Mai vreeeeaaauuu. Totul parea ok pana am ajuns la nu-stiu-cati km de Harsova si am intepenit. In fata, coada kilometrica de masini, cat vedeai cu ochii. In spate, coada kilometrica cat vedeai cu ochii. Si, va spun eu, vedeai oleaca:) Dupa vreo 2 ore de stat aiurea, geniala de mine zice sa o luam pe drumul spre Tulcea. Mai liber. Bun. Pana cand el se gandeste sa o ia spre Macin, sa ne pierdem prin coclauri si dealuri si pustietaturi si se intuneca (oh, dar ce apus am vazut... o nebunieeee) si ma gandeam cu groaza ca nu mai iesim niciodata la liman, la civilizatie. Minunea se intampla, intr-un final, luam drumul Brailei pentru a trece cu bacul. Bac despre care auzisem ca nu mai e. Dar dadeam inainte. Cand am descoperit in fata noastra o coada frumoasa de masini, m-am bucurat enorm. Eram la coada pentru bac. La 30 de km de Galati. Deja acasa.

6 comentarii:

Anonim spunea...

ce femeie,ce forme!:))
si ce cap frumos rasare, nu-i al ei, al ei e oare?!:))si uite k la ureche n-are-o floare:))si te mai miri de ce creste nr homosexualilor...

iulia nadi

Ambasadoarea spunea...

Are o floare.

Mai jos.
Din par.

Liana spunea...

Lamureste-ma, rogu-te, care e faza cu marocanul?

Ambasadoarea spunea...

Eu ii spun marochin pt. ca e stabilit de ani buni in Italia.
Se iubeste cu cealalta fiica a mamei mele:)

Liana spunea...

Ahaaaaa!!! I knew there was a catch!

Anonim spunea...

bine ca ai pus o poza tipa...foarte inspirat