Amintirea mea de la mare

Dincolo de bine, dincoace de rau. Despre iubire
de Aurora Liiceanu si Alice Nastase

Eu sunt o disperata. Genul ala care atunci cand se afla undeva, trebuie musai sa isi cumpere o mica/mare amintire. Pana acum, spre disperarea lui, atacam toate magazinele cu haine/posete/brizbrizuri. Pentru ca am inceput sa ma simt amenintata de faptul ca intr-o buna zi, toate astea or sa ma dea afara din casa, ca sa aiba ele mai mult loc, m-am desteptatit si mi-am schimbat orientarea, spre bucuria neuronilor mei, revenind la o veche si draga pasiune: cititul.

Slava Domnului, n-a trebuit sa caut prea mult o librarie. Si nici nu mi-a luat mult timp sa aleg. Desi as fi vrut Dragostea in vremea holerei, pentru ca nu o aveau, mi-a sarit in ochi numele Aurorei Liiceanu, pe o coperta care mi-a placut asa de muuult si am inhatat-o cu ochi flamanzi, sa nu cumva sa vina vreun alt doritor.

Cartea e scrisa in doua moduri complet diferite. Unul oarecum sec, (dar fara conotatia negativa, daca se poate) transant, stiintific, cu povesti si date socio-psihologice, pe care poate le stii, poate nu, foarte bine inchegate si clare si interesante. E meritul doamnei Liiceanu, care mie mi-e draga.
Apoi, stilul lui Alice Nastase e atat de spumos si de personal, ca si cum ti-ar vorbi o prietena care are si stie cum sa povesteasca. Poate ca aceasta carte nu iti dezvaluie nici un mare adevar si nu iti zguduie teoriile din temelii sau poate ca iti aminteste ceva ce nu ai voie sa uiti, poate ca te face sa nu te mai simti singura, poate iti explica ceva ce la un moment dat, nu ai putut pricepe ... oricum ar fi, credeti-ma pe cuvant, merita! Ai putea sa crezi ca e o carte scrisa de femei, pentru femei. Wrong!

Ah, si fiecare capitol, incepe cu un citat, astfel ca ii gasiti in ea pe Caragiale, Nichita Stanescu, Octavian Paler, Mark Twain, Eliade, Ana Blandiana, Marquez si multi altii.