luni, 3 iunie 2013

Bună, mă numesc Ciudata, copilul meu n-a mâncat niciodată

... pufuleți, biscuiți ordinari (de fapt, singurii biscuiți pe care i-a mâncat, și asta rar, au fost cei de la Organix), ciocolată, înghețată, ou kinder, cum-se-cheamă-aia-în-formă-de-ursuleț, vată de zahăr (probably the worst câh in the world:p) și, mă rog, înțelegeți voi, nu a mâncat niciodată dulciuri din comerț. Nu că aș vrea să mă laud (deși un soi de mândrie tot mă încearcă, mai ales datorită faptului că am rezistat atacurilor și că n-am cedat, când ar fi fost extrem de simplu și ușor s-o fac), dar ar trebui să make a point cu asta înspre finalul acestei povești.

Că i-am făcut eu brioșe cu mere (cu pudră de roșcove și curmale) sau brioșe cu afine (extrem de foarte nasoale la gust, din punctul meu de vedere, neavând zahăr, dar gustoșenia pământului pentru mormăilă) sau ștrudel cu mere (ah, ăsta a fost șocant de bun!) sau biscuiți cu dovleac (dubioși pentru mine, buni pentru ea si nepoată-mea de 10 ani) sau plăcintă cu brânză, eh, asta zic că e altceva. 

Unde voiam să ajung? A, da, așa. Despre atacuri să vorbim. Oamenii nu înțeleg de ce, când e atââââât de mare acum, nu-i dau și ei o acadea, o prăjiturică. De ce nu-i dau și ei o gogoașă, vai, uite-o cum poftește?!, îmi zice soacră-mea nțâ-nțâ-indu-se compătimitor la săracu' copil (care nu dădea 2 bani pe reprezentația asta) sau o bucată de pizza (făcută de ea, e-adevărat, dar cu salamuri:p). Ce-are dacă îi dau o înghețată din când în când? De ce nu-i atârnă și ei din mână punga de pufuleți? De ce nu aleargă și ea ca toți copiii cu acadeaua-n gură? Ce-are dacă bea și ea sucuri carbo-shit? Și ce, oul kinder e bun, doar e spe-ci-al pentru copii.

Da. Sigur. Spuneam la început că povestesc asta cu o oarecare mândrie. Mă refer la faptul că au fost ocazii când ar fi fost extrem de simplu să-i dau ce se găsea pe mese sau să-i cumpăr ceva dulce decât să întrerup tot și să plecăm acasă la ora mesei. N-ar mai fi trebuit să merg în vizite cu caserolele după mine, n-ar mai fi trebuit să dau explicații iar și iar unor oameni care nici nu vor să audă ce-am de spus, ar fi mâncat și ea ce mâncam și noi, vai, ce veselie! Aș fi fost eu mai puțin stresată? Probabil că da, dacă aș fi fost ok cu ideea și nu mi s-ar fi părut normal să știu tot ce bagă în gură și să am un control în sensul ăsta.
Ca să răspund la toate întrebările care mi s-au pus (cam de când avea Iris 6-7 luni), nu, nu cred că pufuleții au ce căuta în stomacul unui bebeluș, nu, nu cred că tre să lingă acadele dubioase în timp ce se dă în tobogan (și-n general, nu cred că copiii tre să ronțăie ceva prin parcuri, când au mâinile murdare de toate alea, ca să nu mai zic că masa e masă și gustarea e gustare, toate la vremea lor:p), da, sunt conștientă că abstineța asta (impusă de mine, o să spuneți) n-o să fie forever, da, știu că la grădiniță li se mai scapă câte-o turtă dulce (lupt să mă împac cu gândul:p), da, cred că ciocolată e bună, dacă e bună, dar nu la 1 an, nu, nu cred că e ok ca mititeii de 1 an sau de 2 ani să mănânce pizza de la pizzeria din colț, da, cred că fiecare își hrănește copilul cum vrea, nu e treaba mea să le fac educație, nu, nu cred că trebuie să mănânce dulciuri zilnic și da, sper ca stilul de-a mânca sănătos să se lipească definitiv de ea și că (atunci când va fi) consumul de nu-uri să reprezinte excepția din alimentația ei.

Dacă nu mi s-a spus, sigur s-a gândit despre mine, nu doar că sunt o mamă ciudată, ci rea de-a dreptul pentru că-i refuz copilului aceste bucurii alimentare. Îmi vine să râd. Copilul meu, despre care toți îmi zic că poftește de nu mai poate, hrănea fetițe în parc cu pufuleți și nu a dus nici măcar o dată unul spre gura ei (eu eram la distanță de ea, n-am intervenit în nici un fel, lăsând-o să facă cum vrea), nu mă târâie spre magazinele de cartier să-i iau prăjiturele sau alte gustări din astea, nu se tăvălește pe jos de nervi că nu primește vreo gogoașă sau ce ne mai vede pe noi sau pe alții mâncând, îi plac dulciurile pe care i le-am făcut eu și de 1 iunie a mâncat prima ei prăjitură în oraș, raw. O să se termine cu abstinența asta, știu că suntem cumva pe ultima sută de metri, că va veni grădinița cu toate ale ei, dar pentru mine e o bucurie că n-am cedat presiunilor, că nu i-am dat una/alta doar ca să scap de gura oamenilor de genul celor care consideră că înghețata cu fructe de pădure la 1 leu înseamnă consum de fructe și iaurt. A, și ca să vedeți că suntem totuși normale, avem prietene (mamă și fiică) care nu au aceleași convingeri ca mine (îi dă fetiței ei fără rețineri toate felurile de dulciuri), cu care ne întâlnim nu ca să ne păruim :D

10 comentarii:

day-dreamer spunea...

Eu nu prea înțeleg cum de toată lumea are impresia că poate interveni după bunul plac în viața și deciziile altora. E drept că acțiunile celor din jur pot stârni frustrare, dezgust, revoltă și că nici nu-i sănătos să nu avem reacții, dar de unde și până unde apetitul ăsta pentru a-i condamna pe cei pe care nu-i înțelegem sau cu care nu suntem de acord?

Nu știu cum ai reușit, dar treaba asta mi se pare o mare victorie. După părerea mea, aproape imposibilă - aproape, căci văd bine că se poate.

Ambasadoarea spunea...

Da, toti stiuuuu mai bine. In realitate, nu dau 2 bani pe tine si pe cunostintele tale, ii deranjeaza ca nu esti ca ei. Uite, chiar azi, m-am intalnit cu o mama care mi-a spus "esti proasta!", fix asa, pt ca am refuzat bomboana pe care o intindea spre Iris:)

dana spunea...

Ce usor si convenabil le e unora, majoritatii, sa creada ca afectiunea aratata copiilor se masoara in kilograme de zahar si faina ! Daca desertul pregatit de tine, in casa, e facut cu cap si inima, e o dovada de mai mare iubire si de responsabilitate matura fata de obiceiurile fundamentale pe care i le directionezi copilului in copilaria mica. Asa ca, da, felicitari si toata sustinerea mea, subscriu 100% filosofiei alimentare pe care o aplici. Peste nu atat de mult timp am sa incep si eu lupta pe care tu o duci deja cu "gura lumii". Cred c-am sa le ofer lor pufuletii si gogosile, ca sa le inchid gura :)

Ambasadoarea spunea...

Da, Dana, exact, daca nu mi s-a zis, mi s-a sugerat ca-i o lipsa de iubire faptul ca nu-i dau acadele and co si, pe bune, oamenii astia sunt agresivi in manifestarile lor, pe cand eu nu propovaduiesc nimanui calea alimantatiei corecte, fiecare cu alegerile lui, pana la urma.

Felicitari pt cele 2 liniute! :D

Alina spunea...

Imi place ce ai scris. Si eu procedez la fel :)
Intrebare: briosele cum le faci? Folosesti faina integrala?
mersi

Ambasadoarea spunea...

Alina, am facut si cu faina integrala si cu alba, pt ea ambele-s bune, mie dulciurile cu faina integrala nu-mi plac deloc. Aaa, n-am dat reteta... sa o gasesc si revin :D

Ambasadoarea spunea...

Asa. Alina, daca mai poposesti pe-aici, asta-i reteta de briose cu mere:
- 6 mere mari
- 1 cana ulei (eu am pus doar jumate)
- 3 cani faina
- 2 linguri pudra roscove
- 1 lingura bicabonat
- nuci, stafide si alte fructe deshidratate, dupa cum doreste caprioara :D

Liliana Cristea spunea...

Amin!!!

(si atat)

Liliana C spunea...

DE unde iei pudra de roscove, te rog?

Ambasadoarea spunea...

Liliana, din magazine naturiste, gen Plafar, e vreo 4 lei punguta:)