marți, 28 august 2012

Asta nu e o poezie, asta e nevoia mea de rupere

sunt ca un animal ținut în captivitate
prea mult timp
care
acum
nu mai e nici sălbatic,
dar nici domestic.

măcar dezleagă-mă!

4 comentarii:

Anonim spunea...

Motto1: "eu -mie imi- sunt singura captivitate"


Ma dezleg scumpa. Mai intai la sireturi si dup-aia la restu'. (Mai catre sfarsit, mai ales la corset). (Vorbeam de captivitate? WTF is that?)

Motto2: (AXIOMA muierii fericite) TOATE cacaturile psihologico-hormonalo-sexualo-fisiologico-para-pupu in care ne taraie o sarcina+starile post natale DISPAR. Unele dupa o luna, altele dupa un an-doi. (Eu nu ma mai recunosc...)

elEna

Ambasadoarea spunea...

Elena, nu stiu cat m-am gandit la o ingradire pur personala si cat la una socialo-financiara. Sau sub toate aspectele. Naiba stie. As vrea, asta stiu sigur, ca macar o data, sa ma simt libera, da' LIBERA, asa, cu totul.

Cristian Vlasceanu spunea...

Interesanta viziunea. Este interesant si mesajul subliminal, ca dupa faza cu animalul nici-nici am citit "magar" in loc de " macar".

Ambasadoarea spunea...

Măgar, eliberează-mă! Yes, sounds good to me :))