duminică, 20 februarie 2011

(aproape) 3 luni, cu râsete, clăbuci și botez

Uite că nu știu cum de s-a-ntâmplat, dar iată-ne la 5 zile distanță de botezul celei mai frumoase flori pe care am văzut-o și mirosit-o vreodată:) Nu a fost greu. Nu așa cum înțelesesem că o să fie. Oamenii îmi tot spun că sunt norocoasă. O să spun în șoaptă asta, ca să nu se destrame vraja: da, sunt, suntem. Pentru mine Iris e, așa cum o alint eu prostește, ma' mut ca pefectă.
Ce-am înregistrat în timpul ăsta? Păi.
Are 5.800 gr. (aș spune că jumate în fălci, jumate în picioarele de michelin:) și 58 cm de piele fină-fină-fină.
E toată numai ochi. Ochi mari, migdalați, albaștri, dotați cu gene dese și luuungi cum și-a dorit mă-sa toată viața și n-a avut parte.
Nimic nu mi se pare mai frumos decât să o văd râzând. Atunci nu mă mai doare nici spatele, nici brațele și nici să dorm nu mai vreau. Are așa un stil, parcă s-ar fâstâci, parcă se-alintă, nu știu cum.
Nu sunt nici acum lămurită cu cine seamănă. Ochii nu știu de unde i-a moștenit, noi nu posedăm așa minunății. Nasul, da, parcă ar fi al meu. Și gropița din bărbie tot a mea. Genele ale lui. Părul din castaniu închis la naștere, acum începe să se deschidă. Nu m-ar mira să se transforme într-o blondă și să ne acuze oamenii pe stradă că am furat copchilu':) Părul e ciudat tare, numai bun de râs, scurt în față, lung în părți și la spate.
Își studiază mâinile, da, a descoperit că are două, cu mare atenție, după care le linge cu multă dragoste. Cred că după biberon, mâinile sunt marea ei pasiune.
Face baloane, spume și clăbuci și-i foarte mândră de asta.
Înainte de culcare (dar asta mai degrabă ziua) are un mârâit anume, parcă și-ar cânta singură nani, nani
Limbajul ei s-a îmbogățit așa că avem, pe lângă bătrânul îngî, și proaspătul încî.
Îi place afară și la baie, râde când îi spun vreo prostie de parcă ar înțelege.
Mănâncă 180 ml de lapte la o masă și are 5-6 mese pe zi. Noaptea, de la 20-21-22 (în funcție de ce mai facem și noi ) până pe la 5-6 doarme dusă. Dacă s-o mai trezi peste noapte și n-o auzim noi, soarta, norocul nostru:) Da, încă doarme cu noi în pat.
I-au rămas deja niște hăinuțe mici. Când am descoperit asta mi-a venit să urlu Timpule, mai staaaaaai! Deși mi-am dorit să o văd mai repede mare ca să mă pot juca de-adevăratelea cu ea, acum aș lăsa totul să meargă cu viteza cea mai mică. Hotărât lucru, o să-mi fie dor de ea, așa cum e acum.
Azi s-a pișat de 2 ori în palmele lu' ta-su. Me- cu gura pân' la urechi. Ea- cu gura pân' la urechi. El-nedumerit, nu știa ce să facă.
Deși sunt cumva luată la mișto de unii dintre cunoscuții mei, vreau să fac pentru ea fix ceea ce simt eu, cum simt eu. Ca un exemplu, am fost foarte mândră de mine că nu am cedat grijii și, în seara când a făcut vaccinul de 2 luni, mi-am băgat picioarele în recomandarea dr. de a-i da preventiv supozitorul și siropul antitermice. Nu mi s-a părut ok ca pentru confortul meu psihic și un somn liniștit în noaptea aia, să îi dau niște chimicale de care realmente nu avea nevoie. Curajul meu a fost răsplătit și Găgă nu a făcut febra:) Apoi, în nici un caz nu va mânca altceva în afară de lapte până la 6 luni. Iar după, fără sare, zahăr, dulciuri din comerț, evident nu pentru tot restul vieții, că nu pot eu controla asta. Sper să reușesc. Produsele ei cosmetice, deși scumpe, fac toți banii, după părerea mea. Cred că rămânem o perioadă la Weleda, iar uleiuri de corp nu mai cumpăr, păstrăm pentru masaj uleiul de migdale (și alte uleiuri naturale).
Ce a rămas neschimbat? Mă uit în continuare minute în șir la ea când doarme și nu găsesc asemănare stării care mă cuprinde.
Pentru că timpul nu vrea deloc să stea când îi spun eu să stea, o să tot scriu, lunar, despre cum crește floarea și noi odată cu ea. Dacă înainte de apariția ei în viața noatră, credeam că n-o să știu ce să fac cu ea și că o să mă intimideze fiecare plâns și gest, din spital am descoperit, cu mare mirare, că instinctele mele nu dorm și nu sunt proaste deloc, ba din când în când chiar îmi vine să le laud în gura mare.

Eu? Da, eu m-am hotărât să am răbdare, să dau o șansă corpului meu de a reveni la (un cât mai decent) normal în aceeași durată cât i-a luat să se și transforme. În timpul ăsta, îmi încep ziua cu o cană mare de ceai verde, mă rog să nu fie ceață/ger maxim/ploaie ca să ne putem face plimbarea zilnică de 2-3 ore și-aștept cu converșii la ușă venirea primăverii. Nu am mai slăbit, nu m-am mai îngrășat. Burta se retrage și ea, deși încet, greoi, iar operația pare ok pentru că o simt din ce în ce mai puțin. Dacă o să mă îmbogățesc peste noapte poate o să scap și de vergeturi prin metoda (super-costisitoare-și-nu-știu-cât-de-sigură) mezoterapiei. Altfel, cremele și uleiurile nu-mi fac nici un bine în afară de catifelare (care-i bună, o vreau, dar speram altceva).

9 comentarii:

Andrada spunea...

Bre, ti-am zis si nu vrei sa intelegi, ochii e de la mine!!!

Andrada spunea...

Bre, ti-am zis si nu vrei sa intelegi, ochii e de la mine!!!

andrada spunea...

De ce ma repet? De ce ma repet? :D

Ambasadoarea spunea...

Ma, nu stiu, ti-am zis, eu il am in vedere si pe tipul ala de acum cativa ani de la mare. As spune ca e egalitate intre voi:))

Evergreen spunea...

Doamne, sa-i ramana ochisorii asa albastri. Nu se schimba, nu? Eu stiam ca toti copiii au ochii albastri... pfff.

Ambasadoareo, sa fie minunat!!! Tot!

Ambasadoarea spunea...

Da, Rocs, la nastere ochii is albastri-tulburii-cenusii, greu de definit, dar acum ai ei par definitivi. Eh, om videa:) Multu'! :D

Anda spunea...

Vezi ca eu iau de buna chestia cu instinctele materne, ai zis ca "apare" de la sine, ai zis, ai zis!

Ionouka spunea...

Sounds to me like you are very very very lucky!
Abia astept sa smotocesc si eu pisacioasa mica.
Cit despre formele tale anterioare, sint sigura ca ti le recuperezi, practic abia acum ai voie sa te ceri inapoi, nu?

Ambasadoarea spunea...

Da, cam asa zic si eu, ca suntem norocosi. Prin vara, asa, (daca nu cumva si mai devreme) o sa ai sigur ocazia s-o jumulesti :)
Pai nu stiu, oricum FIX ca inainte n-o sa mai fiu in veci, macar cu gandul asta sunt impacata, iar burta scade si ea, numai ca leeeeeeent si greeeeu. Kg nu prea vor sa ma paraseasca, iar la sala cica ma pot duce dupa 4-6 luni de la operatie...