De trei zile-ncoace...

Mă trezesc într-o dimineață, soarele-mi dansa pe pleoape, îmi întind picioarele pe partea lui de pat, locul e gol și rece, îmi place răcoarea asta, mă limpezește, trag înspre mine perna lui de un colț, încerc să mai dorm măcar câteva minute, dar soarele parc-ar avea alte planuri cu mine. Mă ridic din pat, deschid geamul, se face deodată lumină și bine. Lipsește totuși ceva. Îmi dau seama că ceva lipsește. Mă uit în jur și toate sunt la fel. Deschid laptopul. Mănânc niște covrigi care nu mă satură. Mă întorc de la baie. Și-atunci, pe holul care duce în dormitor, mă izbește gândul. Sunt singură. De data asta chiar sunt singură. M-a părăsit. În sfârșit, doamnelor și domnilor, greața m-a părăsit!