... sau cum e să fii gâscă și să nu-ți dai seama.
Acum vreo 2 zile îi cumpără tat-su niște oase din alea jucării ca să ne mai slăbească cu rosul degetelor. Încântarea era maximă. Și când Loli e încântată, păi chiar e încântată, nene!, și face orice să se vadă clar asta. Iat-o așadar, dând energic din cap și din cur în același timp, scuturându-și tot corpul. Noi mâncam și ne amuzam uitându-ne la ea. Deodată, distracția ei se curmă brusc într-un schelălăit. Gâsca satului a intrat în demența ei cu capul în perete și-apoi, nedumerită și cam bufnită, se uita cu o ciudă de parcă noi am fi împins-o în perete sau am fi cotonogit-o. Am murit de râs. S-a lăsat beau-ul în jos ca să o ia în brațe și, semn că ea ne credea pe noi agresorii preaminunatei ei ființe, n-a vrut neam să vină la el. Din fericire, are capul mic și mintea scurtă, în 5 minute nu-și mai amintea nimic.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu