Cum mi-am petrecut primul trimestru de sarcină

Hai să facem o listă. Voi scrie despre cum mi-am petrecut primul trimestru de sarcină. N-a fost ușor deloc și s-a dovedit că am avut gura pocită. Înainte de sarcină spuneam în glumă că eu, la cum sunt, voi fi în stare să inventez noi și felurite stări și simptome, că o să mă chinui și-o să le am pe toate și încă pe-atâta. Ce nenorocire că s-a dovedit a fi chiar așa! Marea surpriză, pentru mine și pentru ceilalți în egală măsură, a fost că s-a întâmplat minunea- când am zis că îmi doresc să-mi fie atât de rău încât să mă las de fumat, nu m-am gândit nici o clipă că asta o să și primesc și chiar luat ad litteram, adică n-a trecut nimeni peste partea cu atât de rău.

Așadar, să recapitulăm împreună:

• mirosurile. O, da, dacă s-ar fi putut să rămân fără miros pe o perioadă determinată de, să zicem la nimereală, 9 luni, viața mea ar fi fost cu mult mai plăcută. Pentru că, de fapt, de aici se nasc toți ceilalți monștri. Că e miros de țigară, de zgardă de câine, balsam de rufe, odorizant de cameră, clor, mentol,  parfumuri, flori, creme, mâncăruri și-n general cam ... orice, toate duc într-o singură direcție. 
• gusturile. Ei, da, cu gusturile e minunată povestea. Vreau pe această cale să-i invit pe toți (din viața mea offline-ă) care-mi recomandă să mănânc fructe, legume și lactate să și le bage-n cur pe toate! Pentru că eu când mănânc iaurt, vomit! Când mănânc fructe, vomit! Abia mă descurc să beau apă plată și ei vin cu sfaturi gastronomice de parcă eu aș fi o retardată din Congo care n-ar ști ce ar fi mai sănătos să bage-n gură. Pentru cei care strâmbă din nas când aud că am mâncat de la McDonald's vreau să le spun că orice masă e mai bună decât nimic. Și dacă în ziua aia aleg să mănânc junk food  (o masă, nu o sută) e pentru că trebuie să mănânc ceva și-s bucuroasă că e ceva ce pot mânca fără să vomit seara. În realitate, nu există recomandări pentru fiecare gravidă în parte. Pentru că realitatea mea mi-a comunicat că nu mănânc ce vreau eu sau ce-mi spun alții că trebuie, ci ce pot! Știți cum e să poți să mănânci doar 2-3 prostii pe zi și să te rogi să nu le vomiți? Așa mă gândeam și eu. (Cori, am râs când mi-ai povestit de prietena ta că singura problemă pe care a avut-o a fost cu pasta de dinți... oh, well, să-i spui că știu cum e!:)
• schimbările fiziologice. Dacă altădată m-aș fi bucurat enorm, iată-mă acum în situația de a-mi face griji că am slăbit 2 kg între 2 vizite la medicul de familie. Nu e un lucru neobișnuit, dar normal ar fi să iei în greutate 5-600 de grame pe lună în primul trimestru. Sânii au crescut, nu glumă!, din fericire au încetat să mai fie pietroși și dureroși. Abdomenul meu e vizibil mărit, nu știu cum de la altele abia de-acum începe să se vadă ceva-ceva. Pe ici-pe colo au răsărit și niște coșuri la un moment dat. Unghiile sunt mai tari. Oboseala e cu mine mereu. Nu suport să mă mai îmbrac în blugi și temperatura corpului meu a crescut. De la grețuri la amețeli, nimic nu a rămas neexplorat!
• schimbările psihice sunt de ordinul oh, my god, ce mă fac, ce mă fac, ce mă fac? Dacă experiența ta tinde spre zero o să descoperi că te sperie orice adiere de vânt și orice strănut. Nu știi ce e durerea aia, starea aia, schimbarea aia. Nu știi nimic. Ți se spune ce e normal și ce nu, dar tu nu știi sigur nimic. Pentru că n-ai mai trăit așa ceva. Te temi de fiecare dată când mai simți un junghi sau când mergi la baie. Ți-e frică când vomiți și când știi că n-ai mâncat suficient ori n-ai băut suficiente lichide. Ți-e frică de fiecare dată când mergi la ginecolog și ori de câte ori ai câte-un vis. Te trezești și te apucă groaza când realizezi că va trebui să naști la un moment dat, indiferent de faptul că ești sau nu pregătită să faci asta. Un fior rece îți străbate tot corpul când auzi poveștile celor care au născut deja. Te rogi să treacă mai repede, dar apropierea de data nașterii te face să tremuri și să amețești, în unele cazuri chiar să râzi pentru că oroarea e așa mare că nici nu mai funcționezi normal.
• schimbările onirice. Da, sigur că sunt. Orice femeie (ex)însărcinată poate să confirme. La mine visele s-au împărțit aproape egal în vise erotice și vise cu bebeloiul propriu. Cele erotice m-au luat complet prin surprindere, mai ales că mă trezeam în mijlocul unor cutremure, dacă-nțelegeți ce vreau să spun:) Dacă ne luăm după ce spun deștepții de pe net, cantitatea de hormoni explică acest lucru, cică acum aș produce într-o zi cantitatea de estrogen pe care o produceam înainte în 3 ani.  Deci nu-s eu ciudată, clar:)) Visele cu bebeloi iarăși sunt ciudate. Bănuiesc că, neavând confirmarea medicală legată de sexul copilului, amețeala în privința asta este normală, pentru că, dacă în seara asta visam un bebeloi bucălat și blond de sex masculin, în alta visam o bebelușă cu ochi mari, verzi de mai mare dragul s-o jumulești. E-adevărat, au fost mai multe bebelușe:) Mi-ar plăcea să pot să las surpriza asta pentru final, să nu știu dinainte ce sex are pupilul, dar sunt și eu om, nu pot să rabd atât și nici n-am atâta bază în mine!:) Oricum, în maxim o lună ne luminăm.

Acestea fiind spuse și trăite, aștept cu sufletul strâns trimestrul al doilea. Nu poate să fie mai rău ca ăsta, știu sigur. Dacă voi știți altceva, lăsați-mă în ignoranța mea!:)