marți, 11 mai 2010

Cel mai iubit dintre pământeni

Am terminat-o de citit azi (în sfârșit!). Am lăsat cu greu ultimul volum din mână pentru că m-am atașat din nou de cartea asta, a doua oară. Deși am înțeles-o și am simțit-o altfel decât acum 10 ani, ceva a rămas neschimbat în convingerile mele: Marin Preda e un geniu. Mare păcat de film totuși, nu trebuiau să-l facă, pe mine m-au apucat nervii și sila după ce am urmărit câteva secvențe. Dacă cineva ar vedea întâi filmul nici nu i-ar mai trece prin cap să citească romanul și e mare păcat că i se face o așa imensă și nedreaptă defavoare.

5 comentarii:

Ionouka spunea...

Eu am incercat sa recitesc La Medeleni... Nu m-a mai prins deloc. Mi-am pierdut inocenta, e clar!

Tibi Neag spunea...

Da, păcat de film și de închipuirile regizorului. Cartea e într-adevăr romanul total, poate cel mai bun roman modern de-al nostru.

Anonim spunea...

Ma bucur ca am gasit pe cineva care e de aceeasi parere cu mine. Multi cred ca filmul este mai reusit, insa eu am citit cartea (si eu o am in doua volume), ce-i drept, mai demult, dar de vreo 4 ori. Iti dai seama ca mi-a placut; filmul l-am vazut abia recent, insa nu m-a impresionat decat prin duritate, si am fost dezamagita pentru ca se pune accent prea mult pe conditia exterioara a omului de geniu, si nu pe sentimentele si trairile lui interioare, pe ideile sale inedite si profunde. Poate si din cauza ca e film, insa ... la final, raman la parerea mea: cartea e de zeci de ori mai buna decat filmul, care a impresionat multimea in special pentru ca a venit dupa o perioada de cenzura.
Imi cer scuze daca nu am fost prea explicita, insa aveam multe idei care se ingramadeau sa iasa si sunt entuziasmata ca am gasit in sfarsit pe cineva in asentiment cu mine. :)

Tomata cu scufita spunea...

Cel mai iubit dintre pamanteni este si una dintre cartile mele preferate. Cred ca intr-o buna zi o sa-mi fac curaj sa o reiau. :)

Ambasadoarea spunea...

Ionouka, unele carti "cer" o anumita varsta, pe cand altele se pot citi oricand, cu puterea lor ciudata de a ti se dezvalui de fiecare data altfel. Inocenta e o stare de spirit, n-ai pierdut-o pt. ca porti cercei colorati:)

Khronos, da, mare pacat cu filmul... pe de alta parte, cand vreodata o sa poata un film sa redea ceva ce doar cu mintea si imaginatia ta poti cuprinde?!

Annemarie, exista doua posibilitati: ori suntem amandoua niste ciudate, ori nu:)) Probabil ca cei care cred ca filmul e mai reusit ori nu au citit cartea, ori nu au "patruns-o", habar n-am. Eu n-o sa vad niciodata filmul asta, nu vreau sa-mi stearga din memorie "starea" pe care mi-a lasat-o cartea.

Da, Tomata, m-am cam prins-o eu ca nutrim aceleasi sentimente pt. monsieur Preda;)