Nu știu eu multe. Dar mă pricep la oameni. Îi ghicesc. Îi văd așa cum poate nici ei nu știu că sunt. Îi văd dincolo de cuvinte, dincolo de ei. Îi simt. Nu-i ușor, să știți, să vezi uscăciunile unui suflet ascuns sub haine de firmă. Nu-i ușor și n-am nici o mulțumire când descopăr că am avut dreptate în privința unui om.
Aș vrea uneori să mă vadă și pe mine cineva așa cum îi văd eu pe alții, să-mi ghicească și mie cineva clătinările de pe un gând pe altul, fricile strânse în borcane de sticlă neînchise ermetic și să înțeleagă că sunt și suflete de pe care se cojesc amintirile și-n alte zile decât în alea prevăzute de lege, iar totul să li se pară serios, ostensibil și interesant ca un tratat de psihologie care te explică pe tine ție .
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu