S-ar putea să am şanse să mă vindec. Oricum, sunt chiar pe drumul pe care trebuie să fiu.
Sunt deja zile întregi de când aştept decizia Ecosal-ului prin care sunt înştiinţată că trebuie să plătesc suplimentar pentru ridicarea gunoiului, pentru că, nu ştiu exact cum am reuşit, dar am depăşit sigur norma admisă:) Renovarea asta mi-a arătat o altă latură de a mea, nu că nu aş fi fost conştientă de dânsa, dar am crezut că am ascuns-o atât de bine că poate o fi dispărut de tot.
Eh, odată meşterii plecaţi, cu treaba mai mult sau mai puţin terminată bine, cu vistieria familiei golită, am trecut la nivelul următor, cel al aşezării fiecărui răhăţel la locul lui. Mă, voi sunteţi conştienţi cam câţi răhăţei strângeţi de-a lungul vieţii? Deci eu sunt şocată! Sunt o gunoieră, strâng şi depozitez toate prostiile exact ca o babă care nu mai are alte bucurii să-i coloreze viaţa. Sau, mă rog, eram.
Cum ziceam, de câteva zile tot ce fac e să aşez lucrurile pe căprării, domenii, destinatari.
Aşa au ajuns la maică-mea 2 saci care pocneau din toate încheieturile cu maimuţoi de pluş, mai mici sau mai mari, la care nu am crezut că voi fi vreodată în stare să renunţ, oricum nu fără lacrimi în ochi şi unghii roase de ciudă; două sacoşe cu puşculiţe, văzuţe, bentiţe, creioane şi mai ştiu eu ce rahaturi; trei traiste imense cu cărţi, 80 % dintre ele din colecţia Biblioteca pentru toţi copiii, iar restul scursuri de genul Teiul sălbatic, care oricum nu-mi aparţineau:); alţi saci cu haine, pe care nu ştiu de ce naiba le ţineam. La maică-sa pe lângă toată mobila veche au mai ajuns şi toate covoarele, farfuriile, cănile, paharele şi farfuriuţele pe care, iarăşi nu înţeleg de ce le-am lăsat să-mi ocupe locul ... pantofilor, de exemplu:) La sor-mea, care încă îşi plimbă picioarele prin Franţa- tricouri, maieuri, pantaloni de pe vremea când aveam pătrăţele pe burtă. Aseară, dintr-o singură cămară mică-mică am aruncat 5 saci imenşi cu nu ştiu câte alte cutii. Şi încă n-am aruncat jurnalele-agendele-caietele, asta pentru că nu le pot arunca pur şi simplu, trebuie să le dau foc. Nici la încălţăminte nu mi-am băgat încă nasu' (cum sună asta!:). Nici la poşete sau eşarfe. Sau cercei, mărgele.
Ce naiba e asta? Ce specie ciudată asta umană! Cumpără, strânge şi depozitează cu disperare lucruri inutile. Dacă n-am fi renovat apartamentul, cu siguranţă n-am fi renunţat la atâtea lucruri, dar pentru că le-am scos din matca lor, imediat le-am văzut inutilitatea. Eu nu mai fac asta. Nu mai vreau să mă ataşez de lucruri, nu ele-mi fac viaţa mai frumoasă. Am început programul de dezintoxicare. Mai grav e că am descoperit că mai am un singur pulover de iarnă. Sper să nu fie, în cazul ăsta, prea lungă:)
PS: Nu, asta nu înseamnă că nu mai merg la shopping. Dimpotrivă:)
Sunt deja zile întregi de când aştept decizia Ecosal-ului prin care sunt înştiinţată că trebuie să plătesc suplimentar pentru ridicarea gunoiului, pentru că, nu ştiu exact cum am reuşit, dar am depăşit sigur norma admisă:) Renovarea asta mi-a arătat o altă latură de a mea, nu că nu aş fi fost conştientă de dânsa, dar am crezut că am ascuns-o atât de bine că poate o fi dispărut de tot.
Eh, odată meşterii plecaţi, cu treaba mai mult sau mai puţin terminată bine, cu vistieria familiei golită, am trecut la nivelul următor, cel al aşezării fiecărui răhăţel la locul lui. Mă, voi sunteţi conştienţi cam câţi răhăţei strângeţi de-a lungul vieţii? Deci eu sunt şocată! Sunt o gunoieră, strâng şi depozitez toate prostiile exact ca o babă care nu mai are alte bucurii să-i coloreze viaţa. Sau, mă rog, eram.
Cum ziceam, de câteva zile tot ce fac e să aşez lucrurile pe căprării, domenii, destinatari.
Aşa au ajuns la maică-mea 2 saci care pocneau din toate încheieturile cu maimuţoi de pluş, mai mici sau mai mari, la care nu am crezut că voi fi vreodată în stare să renunţ, oricum nu fără lacrimi în ochi şi unghii roase de ciudă; două sacoşe cu puşculiţe, văzuţe, bentiţe, creioane şi mai ştiu eu ce rahaturi; trei traiste imense cu cărţi, 80 % dintre ele din colecţia Biblioteca pentru toţi copiii, iar restul scursuri de genul Teiul sălbatic, care oricum nu-mi aparţineau:); alţi saci cu haine, pe care nu ştiu de ce naiba le ţineam. La maică-sa pe lângă toată mobila veche au mai ajuns şi toate covoarele, farfuriile, cănile, paharele şi farfuriuţele pe care, iarăşi nu înţeleg de ce le-am lăsat să-mi ocupe locul ... pantofilor, de exemplu:) La sor-mea, care încă îşi plimbă picioarele prin Franţa- tricouri, maieuri, pantaloni de pe vremea când aveam pătrăţele pe burtă. Aseară, dintr-o singură cămară mică-mică am aruncat 5 saci imenşi cu nu ştiu câte alte cutii. Şi încă n-am aruncat jurnalele-agendele-caietele, asta pentru că nu le pot arunca pur şi simplu, trebuie să le dau foc. Nici la încălţăminte nu mi-am băgat încă nasu' (cum sună asta!:). Nici la poşete sau eşarfe. Sau cercei, mărgele.
Ce naiba e asta? Ce specie ciudată asta umană! Cumpără, strânge şi depozitează cu disperare lucruri inutile. Dacă n-am fi renovat apartamentul, cu siguranţă n-am fi renunţat la atâtea lucruri, dar pentru că le-am scos din matca lor, imediat le-am văzut inutilitatea. Eu nu mai fac asta. Nu mai vreau să mă ataşez de lucruri, nu ele-mi fac viaţa mai frumoasă. Am început programul de dezintoxicare. Mai grav e că am descoperit că mai am un singur pulover de iarnă. Sper să nu fie, în cazul ăsta, prea lungă:)
PS: Nu, asta nu înseamnă că nu mai merg la shopping. Dimpotrivă:)
______________
Postări
7 comentarii:
@Giolly - ce tare-i Piersic Jr. asta! Daca nu l-ai vazut deja, uita-te la "Eminescu vs. Eminem", e facut de Piersic Jr. si e cu Mihai Bendeac, printre altii.
@Honey - bine c-ai scapat "di tati 'celea". Cica japonezii arunca tot din casa (inclusiv mobila) o data la nu stiu cati ani ca sa schimbe karma casei. Deci e numa' bine ce faci tu. Cat despre agende-jurnale-caiete... io zic sa le mai tii ;;). Sa ne mai radem, sa ne mai amintim. E bune si ele la ceva. :)
Mda, eu tin la karma mea ca la ochii din cap, se pare... Culmea e ca si ea tine la mine: cum arunc ceva, cum ma trezesc peste doua luni ca mi-ar fi trebuit.
Zuzo, prin urmare m-am intors din peregrinari. Daca ai chef sa-mi daruiesti un cercel karmic, stii unde ma gasesti :))
Giolly, o sa citesc, cand o sa pun mana pe el, pardon, pe ele, scrierile:)
Hon, la unele dintre ele, stii tu care, sunt pregatita de mai mult timp sa renunt, iar celelalte, vorba ta, inca sunt amuzante;)
Daiana, cum am spus, tu vopsesti un calorifer, eu iti dau un cercel. Ce zici, te bagi?:)) Cat despre karma, da, ma astept sa ma trasneasca curand. Si bine c-ai venit odata ca nu mai aveam unghii sa-mi rod de dorul tau!
si eu colectionez toate tampeniile cu putinta, de la cel mai neinsemnat creionas, pliant, guma de sters pana la haine pe care sunt constineta ca nu le voi mai purta vreodata. Ca sa nu mai zic de mania second-urilor, ca nu pot sa nu cumpar macar o singura chestie cand intru in vreunul. Si dintre chestiile astea sunt multe care nici macar nu'mi vin! De exemplu, am cumparat un tricou pe care scrie "Je suis horny" desi e cu 3 numere mai mare, doar pt. ca nu vroiam sa'l cumpere altcineva :)) am i evil? :D
:)) Ba, esti nebuna! Deci eu sunt pui pe langa tine si Daiana:) Si, catastrofa pamantului, n-am mai ajuns intr-un sh de vreo 2 luni, iti dai seama?! Clar, luni recuperez tot, ca nu se mai poate.
Deci...nu suport sa citesc despre asta :):) stii tu de ce...eu mi-am propus sa fac curat cate o ora pe zi...sper sa termin pana la Craciun :)
Cora, si cica ce-a fost mai rau a trecut, asa se spune;) Daca vrei punctul meu de vedere... well, nu-i chiar asa:) Sa ai spor, ca vreau sa vin in casa noua:D
Trimiteți un comentariu