marți, 25 august 2009

Uită-mă, dar nu de tot!

Unii oameni nu-şi mai doresc să scurme liniştea trecutului.
Pentru ei, primul pas făcut înainte e cel care contează şi-şi doresc cu orice preţ şi fac tot posibilul să trimită ceaţa şi uitarea peste tot ce-a fost, cu siguranţa că tot ce-i mai bun şi mai frumos în prezent sau măcar în viitor îi aşteaptă, iar în trecut rămân doar resturi, gunoaie şi mortăciuni.

Unii bărbaţi îngroapă tot când ies dintr-o relaţie, şi-n ritm de Aleluia îşi văd în continuare de viaţă, uită zile de naştere, numere de telefon, adrese şi toate zilele de-aici încolo sunt noi, totul e de la zero, nimic din ce a fost nu mai e important, nu mai există. La ei, memoria are şi rol de a proteja creierul şi de a nu-l suprasolicita cu informaţii inutile, astfel că ea goleşte singură coşul de gunoaie.

Eu nu pot să uit, frate! Pe mine mă scurmă şi mă-mpunge trecutul tot timpu' de la spate. Una-două mai am câte un flash. Dacă, de exemplu, ascult o melodie, imediat mă paraşutez cu 10 ani în urmă şi mă şi văd cu bocancii în picioare şi părul vâlvoi la vreun concert, chef, ceva. Da, e-adevărat, nu reţin eu toate detaliile, dar oameni, feţe, discuţii chiar... n-am treabă! Mi-aduc aminte cu precădere stări, nişte stări bogate în emoţii şi revin în memoria mea la cel mai mic semn şi de fiecare dată fără să mă anunţe şi mereu mă iau prin surprindere. Mi-aduc aminte şi cred că asta e, îmi aduc aminte pentru că vreau, pentru că mi-e dor, pentru că nu vreau să uit şi mă străduiesc să nu uit, tot ce m-a făcut să râd sau să plâng, persoanele importante şi momentele importante.
Eh, să ne revenim, nu asta-i problema: oamenii uită sau nu uită, oricum ar fi, îşi văd de ale lor, normal, ce să facă?! Dar cum naiba pe nimeni nu gâdilă deştele să sune un fost coleg sau fost iubit, sau fost profesor sau fost orice?

Poate că de fapt nimeni nu uită, doar vor să lase impresia asta. Şi e păcat! Nu aşa se face. Am zis!

6 comentarii:

dramaqueen spunea...

Deci da! Ai zis! In mod destul de evident, eu fac parte din aceeasi categorie cu tine, ma izbeste cate o amintire in plina figura cand mi-e lumea mai draga. Da' e frumos asa, nu suntem niste table pe care le stergem cand inchidem usa si apoi scriem ceva nou. Deci suntem mai tari decat aia care uita. Si mai destepte si mai frumoase si mai dragute si mai amuzante... in sfarsit, mult, mult mai bune ;;). Am zis!

Ambasadoarea spunea...

Deci ai zis si tu, hon, nu te-ai lasat mai prejos:)) Si bineinteles ca e mai bine, da' nu ca-i enervant ca nu toti sunt asa?

dramaqueen spunea...

Pai io de ce sa nu zic? Daca tu poti sa scrii pe blogu' asta, pot si io ;;). Da, normal ca-i enervant dar hai sa facem asa: o sa-i numim "slabi" pe toti cei care aleg sa uite pentru ca ei de fapt isi protejeaza inimioarele plapande facand asta. Si noi ne intoarcem la a fi frumoase si destepte si amuzante... bla, bla, bla, someone shoot this freakin' drama queen!

Loredana spunea...

nu stiu cat de uituci sunt alti oameni ca sa pot declara ca uita sau nu.
dar stiu ca unii au sigur au alte prioritati sau, pur si simplu, nu le pasa. unora nu le pasa de oamenii de care se ciocnesc toata ziua, nu mai spun de cei pe care nu i+au vazut de 2 ani.

Sorin M. spunea...

Am desoebita placere de a va invita la un nou concurs aici

Musli spunea...

Asa este din pacate uitam de trecut fie ca asa vrem, trecutul aducand lucruri dureroase fie ca suntem prea ocupati de viitor... In fiecare zi se intampla ceva care sa imi aduca aminte de tercut si nu ca nu as vrea dar...parca e mai bine sa lasam lucrurile asa cum sunt ...