joi, 29 mai 2008

a ... is for available

Cum ştim că e disponibil?
Nu ştim. Mergem pe bâjbâite, căutăm, încercăm, explorăm. Ca într-o casă veche imensă în care nici lumina soarelui nu pătrunde, totul e o mare necunoscută. Mergem înainte, lovindu-ne de una şi de alta, ciocnindu-ne de persoane pe care nu am fi vrut să le cunoaştem vreodată sau, dimpotrivă, trecând pe listă noi prieteni.
Cum ştim că el e disponibil?
Nu ştim. Fiecare nou tip întâlnit e ca şi un cadou. Ne uităm la el, dacă ambalajul e interesant, suntem şi mai curioase să vedem ce ascunde. Din păcate, fundiţa şi mărimea, nu asigură reuşita momentului;), dar dacă ambalajul ăsta e neinteresant, cui îi mai arde să meargă mai departe?!

Îmi plac începuturile. Deşi aduc cu ele schimbări, de care uneori fug, începuturile de relaţii au farmecul lor, cu clasicii fluturi dansatori în stomac, cu mormanul de haine aruncate pe pat în căutarea ţinutei perfecte pentru primele întâlniri, cu primul sărut şi prima noapte de dragoste ... Mi-e dor de toate astea! De ce relaţiile de 4 ani nu mai au începuturi? De ce fluturii din stomac îşi iau zborul? De ce întâlnirile în oraş se transformă în banalele cine din apartament şi excursiile în drumuri la supermarket? De ce dispare cheful de sex şi intervine scârba de monotonie?

Declar toţi anii în care am crezut că toate astea or să dureze o viaţă, NULI!


2 comentarii:

Liana spunea...

Nu-i declara nuli. Pasteaza-i undeva. Undeva unde nu poate arunca nimeni cu nimic in ei.

Ambasadoarea spunea...

Mda, vrem-nu vrem, oricum traim din amintiri si cu speranta ca ce am crezut initial nu e pierdut decat temporar. Dar e pacat ca se pierd din vedere lucruri care chiar aveau importanta si locul lor ...