Ganduri extinse

Cateodata ma uit la el cand nu e atent si ma intreb ce gandeste pentru ca mi se pare departe, mi se pare ca nu ma vede, ca nu stie ca sunt langa el. Si cand vorbeste imi da senzatia ca ascunde alte vorbe, vorbe care spuse, m-ar durea. Eu nu-l intreb nimic, nu vreau sa stiu nimic! Sa stii nu te face fericit, sa nu stii te deprima. Mi se pare ca ceva a ramas blocat, undeva o rotita nu mai merge. Si daca ii spun ceva, are ochii aia goi care ma ingheata. Nu stiu daca sunt fericita. Si daca as fi, el ar fi responsabil?! Nici nu stiu ... Imi da impresia unui copil cuminte cu ganduri murdare.
Nu ma insel in privinta oamenilor, daca se aprinde o luminita, luminita asta duce undeva si de obicei, undeva unde nu ai vrea sa ajungi. Nu stiu ce nume sa dau starii si nici cine sunt parintii ei, dar e aici, parca imi sufla in ceafa si asteapta sa ma trezesc.