luni, 4 mai 2015

Unu' mai cu viață

N-am aflat până acum de ce locului
unde când ajungi nu suni la ușă, ci tragi zăvorul de la poartă,
unde nu trebuie să aprinzi lumina pentru că aici viața se duce afară și afară e soare, the greatest lustră in the world,
unde găsești bunici care merg încet și cărora le tremură mâinile,
unde ai ocazia să ții în brațe pui de capre, mari de 3 zile, să vezi scroafa vietnameză cum fată 11 purcei perfect funcționali,
unde e liliacul în floare și de mirosul lui îți amețesc ochii în cap,
unde copchila se afundă până la mijloc în lanul cu lucernă și țipă cu gura până la urechi de încântare ce adâncă e iarbaaa!,
unde rămâi încremenită într-o stare debilă de lifeissimplelifeisgood, mai ales când copchila ta e ca titirezul în toate direcțiile și din bucuria ei e a fi acolo iese la suprafață și bucuria ta de a fi fost acolo, când erai de vârsta ei, nu știu, ziceam, de ce locului ăstuia i se zice la țară.  

Când ar putea foarte bine să i se zică Viață. Unde te duci? În Viață. 

2 comentarii:

Interzisă Puţin spunea...

ce frumos

Cazare ieftina spunea...

La tara si acasa, cele mai frumoase locuri de pe pamant. Felicitari pentru randurile scrise!