miercuri, 18 martie 2015

Barcelona, cu b de la București

Episodul 3: Drumul spre.

Cu câteva zile înainte de plecare m-a lovit virusul ăla minunat de care nu cred că a scăpat nici un locuitor al țării (sau al planetei) care se respectă. Când credeam că am scăpat mă mai lovea un val, așa că mi-am făcut bagajele mai mult zăcând în pat, cu frisoane, fierbințeli (căci ce-ar fi frisonul fără buna lui prietenă, fierbințeala?!), dureri de cap, muci, amețeli și tuse de măgăriță uitată dezvelită noaptea în casa lui Olaf. The joy! Cu o seară înaintea plecării spre București, pentru a-mi da elan, mă gândesc, Iris avea 38.9. The joy, twice! Căci ce poți să-ți dorești mai mult când pleci de lângă plodul tău decât să-l lași bolnav?!? Nimic, exact.

Am plecat. Am lăsat moaca irisească mototolită și ochii ei miciți de răceală, m-am întors din drum de 2 ori ca s-o mai pup oleacă, am mituit-o c-un lego friends ca să-și uite bocelile, și am plecat. Bine că n-am ajuns prea departe când am realizat că nu aveam portofelul cu mine. N-ar fi fost prima oară când plecam în vacanță fără, but still, erau și acte acolușa:p

Drumul cu trenul a fost lung, foarte lung și extrem de lung, presărat cu enorm de mulți muci, tuse și febră. Yay! M-am lățit pe 2 locuri într-un echilibru precar și mi-am dorit, cu naivitatea omului care n-a vrut decât o vacanță mică și liniștită, nu luna-de-pe-cer pe băț, să dispară toți mucii din lume. Nu există nici o zână care să împlinească dorințe din astea, nu înțeleg de ce. Sau dacă da, în dimineața aia zăcea mahmură pe undeva, incapabilă să miște din nenorocita aia de baghetă, screw that  bitch!

Bucureștiul e mereu bun cu mine. M-am întâlnit cu fetele, mereu o bucurie, dar eram așa de obosită și de mucoasă, burgerul simbio-nez m-a mai resuscitat un pic, cot la cot cu licoarea fierbinte cu theraflu extra, la fix și la țanc ca s-o dau în altele, tot distractive dar despre asta, pe alt program, later, later, gen never:p. Apooooi, ce face omul răcit, obosit și emo, poposit în București în drum spre Barcelona, se duce la bff acasă, veți striga în cor, se vâră în pat, după ce ia un pumn de nurofene, îți cere umil scuze de la zâna alungătoare de muci și speră ca de data asta, să se simtă și să fluture bagheta salvatoare, pentru ca a doua zi, in ză morning, această ființă nevinovată care este... eu, să fie fresh pentru marea călătorie a vieții ei??? Ă, sigur. Not. Se duce, vai de capul vostru, ce sunteți!, la film, nu la film, pardon, la Fifthy shades of Grey. Mi-a plăcut? Dar ce contează?! :)) Contează că am fost acolo cu cine am fost acolo și, contează, desigur, și faptul că am stat, în aer condiționat. Pentru răceala mea a fost minunat:p

Când am ajuns la bff eram praf. Cotrobăind în valiză constat, cu bucurie nețărmurită, că toate cele 3 perechi de blugi pregătite pentru escapada barceloneză, zăceau acasă, ele știau pe unde, că-n valiza mea roșie nu erau. Mișto.

În aeroport, după check-in, condusă de my bff, în continuare răcită și enervant de mucoasă, m-am simțit abandonată și singură, ca un cur în ploaie. Sigur că nu mi-a venit să plâng, drept cine mă luați?!

De zborul cu avionul nu mi-a fost o clipă frică, nici înainte, nici în timpul lui. Îmi place prea mult, ca să mai fie loc de frică. 

În episodul următor, probabil în mai puține cuvinte și mai multe imagini, întâlnirea.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Haide fata cu detalii mai multe ca ma pregatesc de o vacanta La Barcelona si vreau sa aflu impresii proaspete:))numai si numai povestite de tine:)
Mona.

Ambasadoarea spunea...

urmează, fată, sper că pleci de Crăciun:))

Anonim spunea...

Bine,fie!ma multumesc si cu poze:))M.

Ambasadoarea spunea...

Saptamana asta zic ca reusesc, poate chiar maine. Cu mai multe poze, pe pagina de fb.

alexandra spunea...

a fost un virus de care si eu am scapat abia acum...