Pe alei neumblate sau pe drumuri cunoscute, macar pe jumatate, se merge doar inainte, dar dupa ce te-ai intors in trecut, sa culegi, ca un Mario caruia i-a revenit memoria, pofta de viata sau mintea la cap, toate caramizile de care ai nevoie pentru (re)constructia eului tau.
Poate ca n-o sa fie o calatorie confortabila. Vor fi zile cand vei sta imgramadita intr-un autobuz aglomerat si puturos care merge prea incet, opreste prea des si nu are nici un criteriu de selectie a calatorilor. Asa ca vei sta langa oameni care miros urat, sunt imbracati neadevcat, se scarpina in nas, se stramba la tine, te arata cu destul, te imbrancesc, iti cer bani sau marul din care ai apucat sa musti. Vei crede ca e sub demnitatea ta. Vei fi revoltat, te vei simti injosit, neinteles, abandonat, vei inchide ochii ca sa nu mai vezi si un copil cu mutra ghidusa iti va arunca coaja de la o banana in cap. O sa te enervezi, o sa te ceri afara, o sa fii neauzit sau doar ignorat, vei mai spune o data si inca o data, vei cobori. Vei fi singur in the middle of nowhere. La stanga nimic, la dreapta nimic. Deasupra cerul, inautru tu. Hello, stranger, pe unde mi-ai umblat? Eu am fost aici. Si acolo, dar mai ales, aici. Oh, you have no idea. Oamenii pe care i-am cunoscut, locurile pe care le-am vazut, bunele, relele. Hai, ba, sa mergem, ochii la drum. Nu, ba, ochii la tine.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu