Despre o carte (fara nume) care a mutat definitiv ceva in mine

As vrea sa impartasesc ceva cu voi, dar o sa va rog sa intelegeti ca nu pot (inca) sa spun despre ce carte este vorba si, daca credeti ca asta o sa fie o problema (recunosc, si eu as fi foarte curioasa), nu mai cititi mai departe. Nu e ca vreau eu s-o fac pe grozava sau mai stiu eu ce trasnaie din asta, dar deocamdata, experienta asta mi se pare atat de intima, atat de a mea, incat nu pot sa divulg numele cartii fara sa ma simt cu chilotii in vine in piata mare a orasului:p Cu toate astea, experienta a fost atat de wou pentru mine incat simt nevoia sa share, sunt sigura ca sunt multi oameni care au experimentat ce urmeaza sa povestesc eu (sigur ca mi-a placea sa aflu numele cartilor lor, dar cum ar fi sa am pretentia asta?! :D). A, si nu, nu e vorba despre Fifty shades of Grey:)) So here we go:

Fara sa insist asupra conotatiilor de orice fel si a traseului pe care a venit ea la mine, vreau sa incep prin a spune ca nu mi s-a mai intamplat niciodata. Am citit multe carti, multe mi-au placut foarte mult, multe m-au pus pe ganduri, multe mi-au ramas in minte, multe m-au enervat si multe am uitat, ca si cum nici nu le-as fi citit. Auzisem sau citisem despre asta, dar mie nu mi se intamplase inca sa pot spune asta, pana in ziua cand, well, mi s-a intamplat si m-am trezit cu cuvintele astea zanganindu-mi in cap: my, god, cartea asta este despre mine, cartea asta a fost scrisa pentru mine si cartea asta a mutat definitiv ceva in mine si din cauza ei eu nu mai sunt la fel.

In cateva randuri am stiut ca nimic nu o sa mai fie la fel in viata mea si ca orice o fi asta, o sa ies din ea zgaltaita, dar vie, so vie! M-am speriat, sigur ca m-am speriat. Citeam si nu-mi venea sa cred. Uimirea mi-a trimis ochii in ceata si stomacul in inaltul gatului. Ma dureau similitudinile, surpriza, mesajul, coincidenta, tot. Imi amintesc ca am ridicat ochii din carte dupa primele cuvinte si eram nauca, nu pricepeam ce cacat se-ntamplase. Nici acum nu inteleg mai multe, dar nu mai sunt speriata, tavalugul e here to stay pana sparge si matura tot, iar eu nu pot face nimic si cu asta sunt impacata, ba chiar acum imi vine sa tip, un tipat de bucurie incoerenta ca am avut eu atata noroc sa mi se intample asta:p

Probabil ca aceasta carte nu e genul care sa faca asta in masa, oamenilor de pretutindeni. Probabil ca nu e pe lista marilor capodopere literare ale lumii, dar in lumea mea a schimbat ceva esential. Probabil ca pentru unii oameni e greu de inteles efectul pe care l-a avut asupra mea. Pai, cum sa zic, nu am ales asta!

Nu mi-am dorit asta. A fost o chestie brutala si am ezitat intre a continua sa citesc si a o arunca pe geam. Cine se credea fututa asta de carte, de aparea asa in viata mea, cu gura ei mare tipand no more, fato, no more! Aaaah, fuck you, fa, nu-mi trebuia mie asa ceva!!! Dar tentatia a fost mai mare si, hai sa fim seriosi, cine ar fi putut sa uite si sa go back? Oricum nu mai era nici un inapoi. Podul de piatra s-a daramat si-a venit apa si l-a luat.

Imi dau seama ca se poate sa se destrame totul ca un fum si sa uit dupa un timp tot, treaba care m-ar intrista, recunosc. Sau se poate ca ceea ce simt, desi greu de pus in cuvinte, sa fie cat se poate de real si ca toata chestia asta sa duca undeva, nu oriunde, ci unde trebuie sa ajung. I guess we'll see! Era cat pe ce sa inchei cu end of story, dar mi-am dat seama ca nici vorba de asa ceva:p