joi, 2 mai 2013

Back to work, pe autostrada 31

Hold your horses! Ai 31 de ani și n-ai mai muncit din epoca de piatră. Ai încercat diverse variante, apoi ai pus și tu o cărămidă, pardon, o floare, la natalitatea țării, ai făcut-o mare, și-acum încotro? Răspunsul scurt ar fi nicăieri. Dar pentru că eu sunt totuși o mamă, deci o atoatefăcătoare, iată-mă zgâriind la poarta locurilor de muncă. Nasoală poartă. Învechită, scârțâitoare, ruginită, în spatele căreia nu pare să fie nimic. 

În ziua în care am depus primul cv, mi s-a ridicat părul măciucă de frică. Daaaaaaacă, doamne ferește, mă sună cineva mââââââine, ce mă fac, cu cine las copilu', a, nu, nu, nu, nu las nici un copil, nu plec nicăieri. Și n-am plecat. Pentru că, ce să vezi, nu m-a chemat nici dracu' la interviu (între noi fie vorba, cv-ul ăla nici n-a fost vizualizat, dar ce emoții pe mine la gândul că plec la muncă:p).

Faza e că odată ce devii mamă (leg de asta schimbarea, dar sunt sigură că nu tre să faci un copil ca să ajungi la concluzia că un job de rahat se lasă în urmă și se face tot posibilul pentru a-l găsi pe fratele lui cel bun), te transformi și pe latura profesională. Nu-ți mai arde să te întorci în biroul ăla, lângă colegii ăia, nu mai vrei să te folosești de studiile pe care le ai, la nivel de carieră, vrei un job nou și bun cu tine, să aibă legătură cu frumosul, cu binele, cu normalul, care să nu-ți înghită seri, nervi și weekend-uri. Să nu credeți că înțeleg prin job bun număratul bondarilor din Vama Veche dintr-un hamac (deși...) sau nu știu ce post de conducere aducător de bani, case, mașini, vacanțe și no stress. Poți să fii librar și să fii fericit. Poți să muncești, nu știu, într-un magazin de haine, o grădiniță sau agenție de turism, ori să împletești cuvinte pe față și pe dos care să-nsemne ceva și asta să nu-ți taie zâmbetul dintre urechi.

Într-un fel, ca să fim sinceri, ești înapoiată, încetinită mental, 1 an, 2, nu ai făcut altceva decât să crești mare un boț de 3400 grame, nu ai urmărit știri care să aibă legătură cu altă realitate decât cea bebelușească, poate, cel mult accidental, neuronii își fac sinapsele cu oarecare dificultate, nu mai știi forma corectă a cuvintelor, nu mai ai cămăși sau păr de prins în coc, pierzi șirul ideilor, obișnuită să fii întreruptă mereu, din orice,  uiți constant în ce zi ești, te-ntrebi dacă și ce ai mai avea de oferit unor posibili angajatori, dacă mai poți fi tu cea de dinainte sau dacă mai ai vreo șansă să fii cea care ți-ai dorit mereu să fii.
Dar în alt fel, dacă s-o mai găsi cineva dispus să afle toate astea, ești mai bine pregătită ca oricând: ai voință, ai rezistență, ești multitasking, ești motivată, gândești și simți mai cu foc, știi ce-nseamnă să lucrezi la un proiect mic pe care grija, atenția, implicarea, informarea să-l facă mare, ți-ai verificat și îmbunătățit atenția distributivă, imaginația, creativitatea, ai învățat rapid tot ce era de știut într-un domeniu despre care nu știai nimic, poate nu știi ce zi e, dar măcar te trezești devreme, ești dedicată, ești mai matură, triezi la secundă lucrurile stringente de cele care mai pot aștepta, ești vie și-ai da orice să ai ocazia să-ți folosești și emisfera stângă a creierului, pe care o simți pulsând de nerăbdare. Entuziasmul, my friends, face rotițele să se învârtă!

Niciun comentariu: