vineri, 28 septembrie 2012

Despre cum am fost eu offline 12 ore întregi*

Se făcea că voiam s-o ard offline-ărește o vreme. Să fac exercițiul ăsta de voință ca să descopăr ce pot să fac cu toooot timpul pe care îl pierd pe net. V-ați gândit vreodată la asta, la cum e viața dincolo de internet, la ce poți vedea dincolo de monitor, la cum își trăiesc efectiv viața oamenii care n-au descoperit această invenție? Io da.
Așa că m-am uitat pentru ultima oară, într-o zi de luni, cu lacrimi în gât la monitor, am închis laptopul 
și,
 bum!, 
o lume minunată, veselă, interesantă, vibrândă, fermecătoare și absolut fenomenală,
a
omis
să mi se arate.
Stăteam în aceeași poziție pe canapea, copilu' vorbea cu păpușile în celălalt colț al camerei, aveam, știu că aveam, privirea pustie, și-n minte o singură întrebare spărgea tăcerea: ce câcat fac acum? Aveam timpul, îl vedeam țopăind în fața mea, arătându-mi limba, dar n-aveam idei și nici chef. Se vede că ruptura a fost mult prea bruscă și creierul meu  a resimțit-o ca pe un mare șoc. Nu puteam să mă recunosc învinsă așa ușor, nu atâta timp cât mândria mea era pe fază. Așa că m-am ridicat de pe canapea, când am intrat în bucătărie, m-am speriat și-am vrut să fug înapoi, dar am fost puternică, n-am cedat și, cu gândul la toate lucrurile minunate și irepetabile care se petrec si-gur pe net în lipsa mea, am spălat toate farfuriile, apoi m-am prefăcut că fac ceva de mâncare, doar ca să le mai murdăresc o dată, să am ce spăla, am aspirat, am spălat pe jos, am strâns haine, am strâns jucării, am plimbat copil, am hrănit copil, am culcat copil. Și gata, era (și trebuia să rămână) liniște. 2, 3, 4 ore zgomotele pe care le puteam face erau minime și dacă toată lumea ar putea avea bunu' simț să nu se mai miște deloc când doarme copilul meu, ar fi perfect, merci beaucoup! Așa că am deschis laptopul și
o lume minunată, veselă, interesantă, vibrândă, fermecătoare și absolut fenomenală,
a început să mi se arate din nou :D
It was, bineînțeles, (ca multe altele:p) o idee proastă! La cât de activă și minunată e viața mea socială, asta-mi mai lipsea, o rupere totală de lume. Dar a fost interesant ca exercițiu not really, credeți-mă pe cuvânt, nu-i cazul să experimentați și voi:)
*cu tot cu orele de somn nocturn:p

8 comentarii:

Monia spunea...

Vreau sa-ti cer prietenia. Primesti? :)

Ambasadoarea spunea...

Primesc, sigur, cum nu? :p

Nico spunea...

Eu ma aventurez pe meleagurile non-internetului doar in concedii si cand sunt la inceput de indragosteala. In rest nici eu nu potz fara. Trist, dar adevarat...

Ambasadoarea spunea...

Pai nu stiu daca e trist, pan' la urma, daca ma gandesc bine, mie nici un rau nu mi-a provocat, ba dimpotriva:)

ion spunea...

totuşi există viaţă şi dincolo de net, ă? :D

Ambasadoarea spunea...

Ion, asa se zvoneste :))

Zambetul vesel al Teodorei spunea...

Vreau sa plec si eu in cautarea vietii de dincolo de net. M-am ancorat 12 luni de amicitii scrise, am descoperit oameni minunati, dar nu cred ca e de ajuns. Am vorbit mai mult in scris atatea luni, iar acum imi vine sa dau delete, undo-uri, sa ma stramb in timpul conversatiilor cu clientii. In plus...cum o sa pot sa imi cert copilul cand sta cu orele la calculator, cand nici eu nu sunt un exemplu bun. Lumea e mai mult decat virtuala, dar pentru o perioada a fost mai usor. Cred ca ratez mai multe stand intre 4 pereti decat umbland creanga cu copilul sub brat, alergand dupa fluturi. Nu stiu inca ce voi face exact dar trebuie sa ma reprogramez

Zambetul vesel al Teodorei spunea...

Vreau sa plec si eu in cautarea vietii de dincolo de net. M-am ancorat 12 luni de amicitii scrise, am descoperit oameni minunati, dar nu cred ca e de ajuns. Am vorbit mai mult in scris atatea luni, iar acum imi vine sa dau delete, undo-uri, sa ma stramb in timpul conversatiilor cu clientii. In plus...cum o sa pot sa imi cert copilul cand sta cu orele la calculator, cand nici eu nu sunt un exemplu bun. Lumea e mai mult decat virtuala, dar pentru o perioada a fost mai usor. Cred ca ratez mai multe stand intre 4 pereti decat umbland creanga cu copilul sub brat, alergand dupa fluturi. Nu stiu inca ce voi face exact dar trebuie sa ma reprogramez