1y5m: și-are vorba legănată, tu-tu-ru-ru-rum

Are privirea isteață, jucăușă și obraznică. Zâmbetele ei au mii de fețe, iar de râsul ei, râzi și tu ca prostul. E vorbăreață și după moaca ei când se trezește și se strâmbă la mine, pe sub suzetă, sunt leșinată. Mă uit la ea cu ochii beliți și sufletul plin și sper să nu-ncetez niciodată să mă minunez.

Îmi soarbe cuvintele din gură când îi spun ceva, parcă ar vrea să absoarbă tot, mă întreabă cu un î-î (aproape enervant), predecesorul lui ce e?/de ce? îmi imaginez, despre orice, unde sunt pantalonii, ce face bebe (care bebe, numai ea știe), când vine bubu, unde-i tata, Meme, 'Ana, bucu, etc.

Are momente când nu vrea altceva decât să stea tolănită pe mine și să se gudure, în poziții care-o avantajează doar pe ea, normal.
Au înnebunit irișii. Am avut o perioadă (resimțită ca un catralion de ani) în care între 23.30 și 2-3 o lua razna (probabil din cauză de canini): urla, behăia, se foia, făcea orice, numai să doarmă nu. Iar dimineața era fresh ca o capră pe câmpii, în timp ce io încercam să mă recompun și să zâmbesc unei zile care-a început prost.
Când o las la bunici, nu plânge și nu-i bufnită, doar spune de 5 miliarde de ori mama-mama. Și când mă vede sau doar mă aude când o strig, i se împleticesc picioarele de nerăbdarea de-a ajunge mai repede la mine.
Cu somnul am ajuns aici: se culcă undeva  între 20 și 21.30, ori doarme tun până dimineață, ori se cârâie noaptea o dată (dacă-i o noapte bună) sau de mai multe ori (dacă-i proastă sau foarte proastă), ocazie cu care aterizează și în pat, apoi se trezește (iarăși, după cum ne e norocul) la 6.15 sau 7. Din fericire, la prânz are un somn-mamut de 3-4 ore.
1y4m1w3d: am renunțat la laptele praf, Napolact e noua licoare albă magică.
Aleluia, a început, în sfârșit, să o tolereze pe stră-bunică-sa!
Se scobește-n nas, o splendoare!
Cuvinte noi: MAMI (i-i--i-am-ză-mami :p), nica (maimuțica), biții (biscuiți), biței (băieței), dedea (mingea), tcica (floricica), tic (balansoar), tapu (tobogan), ana (leagăn), ipii (copii), antu (elefantul), tucu (nasul), pipiș (puișor), pitsiu (picior), tița (fetița), biica/mamu (bunic-sa), ma-ma-i (strămămaia), coco (cocoșul sau plouă), nonu (telefonul), nonoi (gunoi), pacu (copacul), baba (barba sau iarba), oaoaie/oaoaiu (oaia), nenea, nana, numele persoanelor cu care are contact: Miki e Miti sau Micu, Iuliana e Ana în continuare, Meli e Meme, Edi e Edi, Iulian e Anu, Anda e Ada și tot așa pentru că, de fapt, ea repetă orice și dă cuvintelor o formă specială, irisească. Faptul că are atât de multe cunoștințe, mă umple pe mine de încântare la culcare pentru că mă întreabă despre toți, adică ce fac, păi ce să facă, mami, fac nani, toată lumea face nani acum. După care, când zic c-am scăpat și-a adormit, o și aud (ca și cum a stat și-a cugetat) pisi-caaaaaa-cacuuuu-muuu-macaaaa?, etc. Da' îi so very drăguță! 
Recunoaște culorile. Ieri mi-a dat 2 cuburi galbene și mi-a zis că-s abeen-abeeen.
La ea vorbitul nu e normal, e legănat-întrebător (ceva de genu' mamaaaaaaa???, babaaaaa???), și toată lumea adultă o imită.
Am găsit curajul necesar (și eu și ea) să se dea singură în tobogan (singură=o ajut, dacă mă lasă, să urce scările, după care fug și-o aștept la sosire).
E o mare mâncătoare de ceapă și-i place să se uite la cocoși/găini.
Și mai și numără: eu zic unu, ea zice do-doi, eu zic trei, ea patu.
Nume de alint: jeggenstein, prințesa bobi, dodonel, mitica.

Abia în comparație cu alți copii mi-am dat seama că ea chiar e înțelegătoare, nu mai bagă toate prostiile in gură pe-afară (mai ales dacă-i și zic să n-o facă), înțelege că jucăriile copiilor nu sunt ale ei, deși nu-i convine asta, nu e sălbatică și răutăcioasă (cum am văzut alți copii în parc :p) și-n general, așa, cred că-i cel mai mișto și mai isteț copil de pe fața pământului :D

Eu? Eu am început de câteva zile (grație știu eu cui :p) să biciclesc. Urmarea celor 25-30 de minute pedalate zilnic e că nu mă mai doare spatele, ura!