duminică, 25 martie 2012

1y4m: fetița cu codițe

Luna asta s-a făcut mare de-adevăratelea:) S-a înălțat sau i s-a modelat corpul cumva pentru că stau altfel hainele pe ea și, în plus, rochițe, fuste și pantaloni care nu-i veneau în iarnă sau vara trecută, acum îi vin perfect. Abia aseară am descoperit că are părul suficient de mare cât să-i fac 2 codițe adevărate și my-oh-my! e atât-atât de drăguță! E o perioadă cam grozavă asta, sunt mândră de ea și mi se pare magică evoluția ei. În afară de somn, care nu e chiar ce aș vrea eu, nu am deloc de ce să mă plâng, dimpotrivă. Chiar, de ce s-o spune am dormit ca un bebeluș când toată lumea știe cam cât de fițos e un bebeluș și cum are n treziri pe noapte, mai sonore sau mai puțin sonore, după cum ți-a fost bafta?!

Când o întreabă cineva, pe stradă, ceva, ea se uită lung și serios, după care zice ma-ma, foarte articulat, pe genul eu sunt cu mama, mama-i a mea, mama să vorbească cu tine, eu stau cu mama, mama, mama și se ghemuiește mai tare în mine. Mi se înfoaie sufletul de dragul ei când o aud.
Mâzgâlește și ea cu pixul sau creioanele și-i foarte serioasă în timpul ăsta.
Face la oliță, doar dacă pomenește cuvântul magic. Începutul acestei povești e așa: i-am cumpărat-o, i-am arătat-o, s-au împrietenit, dar se vedeau rar (din cauza mea, uitam să exersez cu ea asta:). Singurul merit pe care îl am eu e că am făcut-o să înțeleagă ce-i cu ea (sau cel puțin asta cred).
Imită. Dacă suntem pe stradă și aude pe cineva tușind/râzând/strănutând îl imită demonstrativ iar sunetele ei sunt de tot râsu'. Se întoarce după oameni, se oprește în loc să-i urmărească, se duce după ei, râde la ei.
Vai, vai, știe poezia Cățeluș cu părul creț, nu v-am zis? Eu zic versurile, ea e cu gesturile (cățeluș cu părul creț=pus mâna la păr, se jură că nu fură=face cu degetul nu-nu în aer, ș.a.m.d.). Ne-au dat lacrimile la amândoi la o reprezentație din asta, parcă ne-am sclerozat de tot.
Nume de alint (mai noi sau mai vechi): tătaru'/tătăroaica, pussycata cu al ei pussycâcata, fe'mecata, bobo, gălușca, p'ințesica, păpușel, etc.
Spune pisica (fix așa, pi-si-ca), mulțumesc (mescîsîcîsî), păpușica (pi-șica), ticu (nasul), oaca și maca (broasca și rața), da, hai, măi (me), Meli (Meme), nene, stai, apa, papa, mărul și morcovul sunt amândouă momo, gooool (doooo), caiiiii și-n parc, de încântare scoate câte-un ta-ta-iiiiiii, care nu știu ce-nseamnă. Știe unde sunt burtica, ochii, nasul, etc, dar le mai încurcă. Parcă ar da semne și că ar recunoaște niște culori, dar nu sunt prea sigură.
Mi-a dat într-o zi cu tv-ul de jucărie în buză de mi-a colorat-o și-n timp ce eu icneam de durere, credeți că ea mă mângâia și spunea îmiparerăumamiîmiparerăupupsătreacă? Eh, surpriză, nu, râdea în hohote și cu sughițuri.
A descoperit gândacii (ca-ca) și se scutură de silă de câte ori îi vede. 
În parc e pe stilul observatorul de serviciu, se uită în toate direcțiile, analizează, spuna a-ta! (gata!) când nu mai vrea în leagăn, nu-i isterică cînd trebuie să plecăm (încă), e destul de reticentă la început, pentru ca imediat să explodeze de încântare, se uită minute în șir la băieții mai mari care se joacă cu mingea, nu vrea sa meargă pe aleile parcului, ci pe de-a dreptul, prin pământ și iarbă, când eu o iau înainte, ea o ia neapărat înapoi, dacă eu mă duc la dreapta, ea sigur are o treabă importantă undeva la stânga, nu-i e frică să mă abandoneze.
Eu? Na, șoc, visez de-atâta timp și-mi doresc atât de mult să transform fostul nostru dormitor în camera ei, o adevărată cameră de copil, încât câteodată sunt uimită când intru în ea și nu e așa cum e în mintea mea. În linii mari, totul e pus la punct. Știu ce culoare o să aibă mobila, știu câte corpuri o să aibă și unde vor sta suspendatele. Știu că o să aibă multe polițe, că astea vor avea diverse forme și că vor fi colorate. Știu cum va fi patul și în ce o să se transforme pătuțul. Poate reușim să facem asta până la sfârșitul anului. Sigur că visele mele nu sunt doar de inspirație irisească, că visez în continuare la vacanțe, că îmi doresc și pentru mine chestii, dar dacă aș putea alege un singur vis care să se împlinească, ăsta ar fi în legătura cu ea.

5 comentarii:

Zâna Bună Rău spunea...

Ce mi-ar plăcea să o aud spunând mulțumesc! :-))))

Ady spunea...

Buna ziua,

Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

dumitru_gabriela31@yahoo.com

Ambasadoarea spunea...

Hai la noi, zano, si-o sa auzi chiar mai multe! :D

Anonim spunea...

Asa am facut si eu ..m-am mutat din dormitor si am amenajat camera copilului..a iesit o bijuterie...imi e mai mare dragul :)

Ambasadoarea spunea...

Poze, poze :)