joi, 30 iunie 2011

Eu nu cred că știu tot ce e mai bine pentru copilul meu

Ăsta e un mesaj pentru toate site-urile, forumurile, publicațiile de orice fel care încurajează mamele să creadă că ele știu ce e cel mai bine pentru copilul lor: stop doing that! Sunt sigură că ați văzut și auzit replica asta din cel puțin câteva zeci de direcții. Dacă vrei informații despre sarcină, naștere, copii le găsești pe toate la umbra acestui frontispiciu rozaliu numai bun de calmat nervi și griji de gravidă.

Eu nu cred că știu tot ce e mai bine pentru copilul meu. Nu cred că nașterea e într-atât de miraculoasă încât să mă fi dotat pe nesimțite cu studii de specialitate în domenii pentru care până atunci nu aveam nici o înclinație. Sau poate doar la nașterea vaginală se întâmplă așa ceva? Pentru că n-am de unde să știu asta, o să presupun totuși că nu. Și-o să îmi/vă amintesc că și mama care și-a lăsat bebelușul de câteva luni cu febră 40 și care apoi a murit (din lipsa intervenției medicale) a crezut că știe ce e cel mai bine pentru copilul ei, ținându-l acasă. Și mamele care le dau bebelușilor cola din biberon cred că știu ce e cel mai bine pentru copiii lor. Și cele care își hrănesc copiii mai mici de 1 an cu cabanos și ouă prăjite cred, la fel, că ele știu ce e cel mai bine pentru copiii lor. 

Înțelegeți ce vreau să zic? Informația asta nu ajunge doar la persoane care au suficientă minte, discernământ și dragoste plină, ocrotitoare cât să nu se transpună în toate cazurile în roluri de persoane abilitate. Și chiar dacă are la bază convingerea că mamei îi pasă  (sau ar trebui să-i pese) cel mai mult de copilul său, ea nu va ști niciodată tot în toate situațiile. Și mi se pare greșit să i se inoculeze așa o idee pentru că, vă spun sincer, cunosc persoane care chiar cred că știu mai bine ca un doctor, mai bine ca un nutriționist, mai bine ca un psiholog, ce e cel mai bine pentru copii lor. Nu e, dar ce bine ar fi să fie așa!
Dacă îmbraci tu halat de medic (tot fac paralela asta pentru că aici e pericolul cel mai mare) și-i pui copilului (tău, desigur), diagnostic dotat cu tratament, asumă-ți riscurile, ia-le în calcul și nu te mai mira naibii că i-ai dat antibiotice degeaba și uite, tot rău e. Există situații când ai timp să te documentezi, să-i mai întrebi și pe alții. Dar există situații când tre să accepți că nu le poți ști pe toate și că oameni (mai bine sau mai puțin pregătiți) îi pot oferi copilului tău ajutorul pe care tu nu te pricepi să i-l dai.

7 comentarii:

lenebarbie spunea...

Eu sunt in general foarte pro tot ce inseamna tratamente naturiste/homeopatice/alternative etc, dar pe un copil n'as incerca niciodata sa le aplic, mai mult decat traditionalele salate, ceaiuri si alte vitamine din natura. Cred ca toata treaba cu auto-medicatia ar trebui sa li se aplice doar adultilor care sa faca alegerea asta singuri.

Si cine isi hraneste copilul cu cola la biberon? :|

Ambasadoarea spunea...

Si eu. Ba chiar le-as aplica si pe Iris, dar nu de capul meu (am un dr pediatru homeopat la care pot apela) si nu pt treburi mai serioase (cand nu se poate asa).
Da, am vazut la stiri, in viteza, intr-o zi si intrebate de ce le dau asa ceva, mamele ziceau "da' ce-are, ca doar din magazin ii luat?".

femeia fericita spunea...

"Instinctul de mama nu da gres". "Fa cum crezi tu mai bine". Mie cand mi s-a spus asta am lacramat de bucurie (ca am ajuns sa fiu MAMA si ca am instinct de MAMA), de emotia responsabilitatii (ca-mi asum riscuri asupra unei vieti de om), de nerabdare (am inceput sa caut primele raspunsuri unor intrebari MAJORE). Si nu, nu m-am intors pe-o ureche si-am facut cum mi-e mai comod...

"Fa tu cum crezi mai bine" mi s-a dovedit de sute de ori mai sanatos, mai util, mai practic, mai placut, mai potrivit pentru copil decat milioane de sfaturi si reguli ale mamelor cu experienta, ale medicilor, ale moaselor.

"Fa tu cum crezi mai bine" INSA nu-mi ajuta la nimic daca ar trebui sa operez EU copilul pe creier (nu-s chirurg). Daca ar trebui sa-l cos EU dupa fractura de arcada. Daca ar trebui sa-i pun EU piciorul in ghips, sau sa-i fac transplant de inima.

"Instinctul de mama nu da gres" e o vorba deosebit de adevarata, de plina de sens. Insa (apropos doamna cu "se vinde in magazin") vorba asta nu tine loc de IQ(-ul ce lipseste): si alcoolul se vinde in magazin, si acetona se vinde. De ce nu-i da doamna respectiva ASA CEVA bebelusului?!

Ambasadoarea spunea...

Despre asta e vorba: despre a intelege cata intindere poti da instinctului de mama si cum e cazul uneori sa nu te dai grozava punand in pericol copilul.
Si pt mine a fost la fel, cum am crezut eu ca-i mai bine, asa am facut si bine a fost, dar n-am fost in situatii serioase si nasoale.

Ehe, crezi ca femeia aia abia isi terminase studiile la Sorbona cu diplome de excelenta in psihologia infantila?!:)

Oboiteru spunea...

Urra, am dat de tine din nou. Te citeam cu ceva (mult) timp in urma, iar din varii motive am renuntat (a nu intelege ca nu mai esti asa interesanta). Intre timp, am descoperit ca te-ai si casatorit, o ai si pe Iris, asa cum promiteai tu demult. Curiozitate maxima: nu-i asa ca nu ai si un facebook sa te pot citi si eu zilnic, printre picaturi?! Pffii, ce ma bucur :)

Ambasadoarea spunea...

Pe unde mi-ai umblat, Oboiteru, hm?
Facebookul e personal, da-mi pe mail un nume, ceva, sa te caut:)

Carla spunea...

Intrasem pornita sa scriu si eu cateva lcururi de duh, dar vad ca femeia fericita mi[a luat-o inainte... :)

Nu-mi ramane decat sa o parafrazez si sa spun ca instinctul de mama, intuitia si acela al saptelea simt care ne face de multe ori sa fim deja acolo cand copilul are nevoie de ceva nu tin loc de studii de medicina si nici nu ascund lacunele de documentare si informare pe care mamele descrise de tine o au...