luni, 17 august 2009

Pe vremea când


... nu aveam nevoie decât de o pereche de bocanci ca să ajung unde vreau credeam că oamenii speciali sunt cei care nu se căsătoresc niciodată, care găsesc şi au atâta frumuseţe în singurătatea aleasă de ei încât orice alegere care i-ar fi făcut să fie catalogaţi drept oameni comuni le este definitiv străină şi asta pentru că ei altfel văd, altfel simt.
... clipele fericite erau direct proporţionale cu numărul prietenilor credeam că mai vie şi mai importantă ca atunci n-o să fiu niciodată.
... măsuram timpul în fire de nisip şi calculam cât mai e până în 2099 nu-mi imaginam că fericirea o să ajungă să ştie şi adresa mea.

Acum toate sunt altfel şi mă pot lipsi de lucruri inutile. As my hair:)

PS: Îmi cer scuze cititorilor mei că sunt neinteresantă în perioada asta, dar, cum a spus un mare clasic în viaţă, cu ochi verzi şi picioare nervoase, sunt fericită şi asta îmi ocupă tot timpul:)

vineri, 14 august 2009

O doamna in casa groazei

Eu fiind doamna si da, am acte sa dovedesc asta:) Chiar ieri am fost la politie sa-mi ridic noua carte de identitate. Ca arat in poza aia ca un indian cherokee e partea a doua:)

Nu stiu, inca nu mi-e clar, dar cred ca am fost trasa in piept; m-a prostit sa ma marit cu el fara sa-mi spuna ca o sa locuim in casa groazei. La inceput nu conta, poate ca nici eu nu eram atenta la detalii de genul asta, dar in timp gluma a inceput sa se ingroase si-am descoperit ca: wc-ul canta, din pacate nu melodios, nici in surdina si cu precadere noaptea; curentul refuza sa circule prin firele care duc in dormitor si in baie iar electricienii n-au reusit sa se prinda care-i faza si nu-i amuzant sa bajbai cu lanterna dupa haine sau periuta de dinti; toti muncitorii care ne-au calcat pragul si-au blestemat zilele pentru ca si-au stricat bormasinele si alte scule in pereti; televizorul caraie din cand in cand de zici ca o gasca de pitici betivi bat toba in interiorul lui; toti peretii din casa, fara exceptie, sunt sui si cu denivelari; balconul e in vale; peretele exterior sufrageriei se surpa; parchetul scartaie; usile, desi noi, arata de parca le-am primit de pomana, odata pentru ca 2 dintre ele au fost montate de niste inapti complet aiurea si-odata pentru ca sunt incarcate de glet-amorsa-ciment-uateva'.
As vrea eu sa cred ca astea sunt singurele probleme cu apartamentul asta, dar sunt sigura ca ori am omis din greseala cateva, ori inca nu mi s-au dezvaluit toate.

Desi cred ca n-o sa mai apuc ziua cand renovarea asta va lua sfarsit, daca totusi traiesc pana atunci sigur ma omoara curatenia de dupa.

marți, 11 august 2009

Simptome de la mare


Am fugit la mare weekendul asta.
Duminica cand ne intorceam am descoperit ca ne transformam. Eram imprastiati toti 5 in 2 masini. Economie, da:) O persoana din cealalta masina, nu dau nume ca sa-i protejez identitatea, se caca imprastiat din metru in metru. Sa fii in situatia asta nu-i amuzant, pentru tot restul grupului da:)
Pe mine ma durea-ustura-gadila in gat. Atat de grav ca nu puteam nici sa fumez. Asta ma panica. Ajunsi acasa, cu chiu cu vai, dupa ce am trecut printr-o furtuna cum nu mi-a fost dat sa vad vreodata in cei 27 de ani de existenta, transformarea continua. Gatul meu era sub orice critica, beau-ul incepuse sa stranute, ne curgea nasul si o stare de oboseala ciudata a pus stapanire pe noi. A doua zi, ieri adica, simptomele prezentate mai sus s-au intins spre toate cele 5 persoane, si in plus, la nepotul meu aflat si el la mare cu Chiriloii.

Intrebarea mea e simpla: avem gripa porcina?:) Sau tre' sa ma rezum sa vad litoralul romanesc doar in poze?

vineri, 7 august 2009

Fluturi de vineri

Cica termenul asta de iubire e unul inventat de romantici, de poeti si de muze. Cica nu exista. In realitate exista doar un acord cu propria-ti existenta si o intelegere cu cel care vine sa-ti completeze aceasta existenta iar daca tu poti fi gol si intim cu el iar el la randul lui nu se sperie si alege sa ramana langa tine, atunci se cheama ca ati ales sa va implicati intr-o relatie si ca da, unii numesc asta iubire. De fapt, iubire e atunci cand gasesti o persoana langa care poti fi tu insuti.

Eu ca de obicei sunt pe undeva pe la mijloc in toata povestea asta si cateodata chiar cochetez doar cu una dintre variante;)

Pe scurt, nu cred in iubiri in care iti ascunzi eu-ul; sa nu poti fi tu insuti fix asa cum esti (nu cum vrei sa te vada altii, nu cum ti-ai dori sa fii, nu cum si-ar dori altii sa fii) mi se pare o ingrozitoare si proasta piesa de teatru, care oboseste si-ti mananca din peretii sufletului, subtiindu-i, facandu-i instabili, tematori.
Nu cred in iubiri in care unul (doar) primeste tot si celalalt (doar)da tot, desi sunt de acord ca intr-o relatie unul investeste mai mult, sau se implica mai mult, sau se manifesta mai zgomotos, sau e ori pare mai activ, mai atasat; in concret, asa trebuie sa fie, numai ca o data la cat-timp-o-fi rolurile trebuie sa se inverseze, neaparat, chiar daca pentru scurt timp.
Nu cred in iubiri care mor. Nu. Nu cred ca azi iubesti si maine deziubesti, ca odata terminata relatia, fie ca a fost sau nu alegerea ta, gata-i si iubirea. Daca chiar ai iubit o data, desi isi schimba coordonatele si intinderile, iubirea ramane. Stinsa, abia palpainda, ca un vis, o parere, o amintire ea ramane si ne insoteste in toti anii vietii noastre.
Nu cred (desi o, God!, cat am mai crezut ca asta cred:) intr-o singura iubire. Poate o singura iubire de un fel, o singura iubire de alt fel... Sufletul uman e facut sa se regenereze, totul e sa ai rabdare cu el si sa-l asculti cand spune ca se vindeca, dar are nevoie doar de timp pentru asta.

Nu cred in iubiri fundamental egoiste, in iubiri care te fac sa ucizi sau sa te sinucizi, in iubiri perverse, murdare, hade ori dintre doua fiinte din regnuri diferite:) Nu iubirea te face sa ai un comportament ... deviant, ci alte si alte sentimente, porniri, curiozitati.

Sau poate nu stiu eu nimic:)
___________________________
Si eu zic ca se poate! MJ Tribute