Yes, a trecut 1 an de când nu mai fumez

Era, desigur, vara trecută:p 

Am acceptat provocarea Anei, probabil de plictiseală, dar absolut convinsă că DACĂ se va întâmpla o minune și voi rezista 21 de zile, la sfârșitul lor, voi înfuleca o țigară și încă una și încă una, răsplata binemeritată a abstinenței mele necăutate-nedorite. Când colo, ce să vezi, un an mai târziu, tot nefumată sunt. 

A fost și greu. A fost și ușor. La finalul celor 21 de zile, eram în același timp debusolată și încurajată să merg mai departe, deasupra mea planând încă consolarea că pot fuma oricând (și iată cum, uneori, oricând poate ajunge să semene la chip cu niciodată). Poate că și acum mai trece-n zbor, fâl-fâl, pe la ureche, aducând cu ea o amintire, un dor. Da, aș fi vrut ca după 1 an să fiu mai stabilă de atât, să nu mai  apară never ever cheful de fumat, dar apare. E, de fapt, cred, o nostalgie a unor vremuri, a unui eu care-mi lipsește decât, pentru că n-am alergat până acum la nici un magazin să-mi dea pachetul și bricheta cu care să-mi aprind țigara reîntoarcerii la robie:p Poate că sunt mai deșteaptă decât omu' negru care mă-ndeamnă la fumat sau poate doar mă prostesc zicând c-aș fuma, who cares?! Planul e ca, din vară-n vară, eu să fiu din ce în ce mai nefumătoare, ceea ce vă doresc și vouă, mai ales dacă și voi vă doriți asta! :D

Thank you, pisimisilisi, m-ai făcut un om mai bun, chiar împotriva voinței mele, you are THAT good! :D