vineri, 6 iunie 2014

Nunta de lemn

Pe 27 iunie se fac 5 ani de când ne-am căsătorit. Și tot vara asta, 10 ani de când suntem împreună.

Nu știu cine se ocupă cu împărțirea soților în lume și după ce logică se face asta, dacă potrivirea e de fiecare dată 100% reușită, dacă nu cumva rămâne pe undeva, prin colț de lume, vreun bărbat singur, dar total potrivit ție, pentru că cuplatorul de serviciu era beat și-a încurcat ițele-ntre ele, dacă relația ar fi putut fi perfectă, dar în alte condiții, dacă suntem sau nu ceea ce iubim, dacă ești sortit cuiva sau doar ajungi să te pliezi lui (sau el ție), dacă iubirea durează numai 3 ani sau dacă fericirea fuge cu poalele ridicate din casa unde s-a culcat monotonia. Nu știu nimic. Am trăit atâția ani și nu știu nimic. Nu știu dacă iubirea e foc, scântei și-apoi cenușă și nici dacă din cenușă se mai naște vreodată altă iubire, mai puternică, mai vie, mai jucăușă. Nu știu unde se duc toate teiubescurile din trecut și nici de ce nu ajungi, de fapt, niciodată să unlove pe cine-ai iubit. Nu știu ce face lanțul iubirii să ruginească și nici dacă stă în puterea cuiva să oprească asta. Nu știu dacă el o alege pe ea sau ea pe el, probabil că doar se întâmplă. Nu știu dacă există iubiri ca-n filme, ca-n cărți sau doar ca-n viață. Nu știu dacă iubirea e doar iubire sau și rutină, (ne)potriviri, cur întors, nas pe sus și gheare scoase. Nu știu dacă iubirea face câte un pas în spate de fiecare dată când vă spălați chiloții în aceeași mașină de spălat, încă unul de fiecare dată când îl auzi plescăind și încăunulîncăunul de fiecare dată când e maimmultomdecâtiubit sau dacă toate astea o fac reală. Nu știu cum se gândește el la mine, după 5 ani și nici care ar fi cuvântul care să ne descrie pe noi, călători prin anii ăștia. Nu știu ce își amintește el din ziua nunții noastre.
Dar eu știu cine e el. Știu ce înseamnă slow-motion-ul ăla care-mi rulează acum prin fața ochilor, desprinderea de restul oamenilor și zgomotelor, imposibil de stabilit dacă a durat o fracțiune de secundă sau o zi, în care l-am văzut, în același timp, și în trecut și în prezent și în viitor. Știu ochii lui cum mă priveau. Și-apoi... viață. Între noi, din noi, viață, mă, pur și simplu, viață.

Nu mai am nimic din ce aveam acum 5 ani. Nici abdomenul decent de plat, nici pleata lungă, nici pielea frumoasă, nici gusturile de atunci, nici chiar unii prieteni. Aș putea spune că am suferit niște pierderi, dacă nu m-ar umfla râsul. Ce pierderi, mă, ce pierderi?!
Ce troc norocos, vrei să spui, de m-am ales din toată afacerea asta cu ceamaiameafetițădinlume!
Cum ne împletim în jurul ei, cum am devenit noi oameni mari, cum ne-am târât pe burtă și cum ne-am julit în genunchi relația amoroasă în anii noștri în 3, dar cum, ca elasticul, după ce-a fost întins la maxim, am pornit în revenirea la... noi. Câți nervi (absurzi, de dincolo de mine), câți adio mi-au ieșit din gură și câți au rămas nespuși, lipiți de cerul gurii, ce monstru se naște odată cu mama și cât de wtf happened?! tre să fi fost pentru el, de câte ori nu m-o fi decapitat cu lovituri rapide de super ninja și de câte ori nu l-am simțit uitându-se la mine sau pupându-mă când dormeam. Câte nopți în care am adormit în blugi, lângă copil, cu gândul la baia pe care o vom face împreună. Câți am crezut că ai pățit ceva, de-ai întârziat și mai știi tu cum?! au rămas nespuși. Câte nepotriviri, dar cum, în ciuda lor, rămâi the one for me.

Nu știu, așadar, care e treaba cu iubirea. Dar știu ce e viața. Noi, între noi, asta avem. O viață mică, creață, cu ochi albaștri, care e, pentru noi, cât tot sensul lumii.

To be continued (pentru că vom sărbători acest eveniment:p)

4 comentarii:

RaTaTa spunea...

aaaaaaaaaaa! la nunta ta trebuia sa vina liana, si i-am incurcat socotelile, ca m-am casatorit si eu in aceeasi zi :):):)

Anonim spunea...

Doamne ajuta in continuare, la cati mai Multi ani sanatosi, fericiti si plini de iubire impreuna va doresc!!! Raluca

Unknown spunea...

Abasadoareo, te citesc de ceva vreme, inca dinainte sa raman insarcinata, cand incepuse abia sa incolteasca dorinta de a avea un copil. Am si eu o printesa de 3 luni, am recitit postarile tale cand Iris avea 3 luni :)Deci e adevarat, iubirea de la inceput (femeie- barbat)se transforma atat de mult? Amintirile din era dinainte de copil palesc? Nu se poate si, si?

Ambasadoarea spunea...

Asa zic, da, ca se transforma (atentie, nu ca dispare!):D
Si, si, cum? Ca la noi s-a putut si parinti si impreuna, ce mai era? :D

Felicitari pt bebelusa, sa fie sanatoasa!