Recunoștința de a fi (+ciudățenii irisești)

Ați spus vreodată, în ultima vreme, cu voce tare, că sunteți recunoscători pentru una, pentru alta? Let's do that together. Me first. Sunt recunoscătoare pentru toate hainele astea mici care ne-au cotropit casa de aproape 3 ani jumate, pentru toate bulinele care s-au dat de-a dura înspre noi, pentru toate culorile care ne-au mânjit viața și-au făcut-o să pară perfectă chiar și atunci când ne aveam doar unul pe altul, dar mai ales pe ea, deci da, sunt recunoscătoare până la muțenie, până-n înaltul înaltului și până-n adânc de suflet (acolo unde te întorci, gol și neînceput, când nu mai știi cine ești și ce-ți trebuie pe lume), pentru că o am pe Iris, cea mai desăvârșită creatură din viața mea.

Now back to the funny part, ciudățenii ziceam:

• Bandajează păpușile cu hârtie igienică și-n timpul ăsta le vorbește cu așa o blândețe de mă mir că încă nu i s-a dus vestea în toată lumea și nu avem coadă la ușă de păpuși bolnave. Probabil e doar o chestiune de timp:p
• În 9 din 10 nopți doarme cu/pe măcar o carte, cel mai des 3. Și le cară în pat, le răsfoim, după care începe negocierea: hai să le dăm jos!/nu, o să le boțim/nu, poate ne lovim în ele când dormim/nu. bineee, cu cărți dormim (știu, am un succes nebun în negocierile cu ea:))).
• pândește momentul când dau drumul la apă în cadă, pentru mine, și cum am plecat din baie pentru un minut, îmi aruncă sirenele și poneii în apă. să mă joc și eu.
• adoarme foarte, foarte greu când plouă.
• își bea mereu laptele așa: jumate cu pai, jumate fără. Pentru că prima jumătate e lapte, iar a doua cafea, nimic nu știți:))

Also, sunt recunoscătoare pentru cum îmi stă bretonul imediat ce plec de la coafor, pentru castronul de humus pe care îl împart cu fică-mea, pentru toți oamenii care ne-au ajutat când am avut nevoie, dar mai ales pentru ajutorul venit când ne așteptam mai puțin, pentru uleiul de susan care mi-a reparat tenul, pentru toate exclamațiile de genul dar ceeee-ai slăbit așa?!, pentru toate bucuriile care au plecat deja înspre noi dar le ia ceva timp până să ajungă pentru că sunt niște bucurii așa de grase că nu mai încap în nici un mijloc de transport, așa că vin pe jos.