vineri, 9 noiembrie 2012

Despre cum mi-am dorit ca soțul meu să fie caracatiță

...și uimirea cu care am descoperit că nu e că nu vrea, ci chiar nu poa' să fie!

Scenetă. Ea și el, soți. Orele 18-18.30.  El vine de la muncă. Ea nu termină niciodată munca.
Ea: plm, iar vii târziuuuu, tre să mâncăm, ce să mâncăm, bobi iar vrea mâncare și uite, e 7, n-a mai ieșit după-amiază afară, gata, la baie, au, spatele meu!, hai, ieși odată din cadă, unde-i crema, unde-i pijamaua, da, normal, tot io o culc, adu-i măcar laptele, stai să-ți usuc părul, da, bine, nu-ți place, nici mie nu-mi place când behăi aiurea, da, du-te cu câinele afară, relaxează-te, hai că-ți inventez și-o poveste, dar scurtă, că mi-e cam greață.
El: plm, iar vin târziu, băga-mi-aș ‘ula în munca asta de câcat, asta iar e nervoasă și mă ia de odihnit, iar n-am apucat să mănânc nimic toată ziua și iar nu e nimic gătit, las’ că fac io ceva, da’ când să fac, că nu-s caracatiță, să fiu și-n bucătărie și cu fi-mea în baie s-o spăl, și-aș culca-o io, numa’ bine c-aș adormi rapid, da’ bestia nu vrea cu mine, ia să spăl niște oale, ba nu, tre să duc gunoiul, tre să ies și cu câinele ăsta, mai am și niște câcaturi de acte de făcut, iar o să dureze o veșnicie și-o să vină turbata iar, bufnită maxim, că nu fac nimic, măcar de-ar înțelege că și mie mi-e greu.
Naratorul: situația e foarte simplă, după o zi grea pentru ambii soți, aceștia nu mai au timp, chef și energie să se înțeleagă unul pe altul. Dacă ea ar fi mai înțelegătoare, în mod sigur, și el ar fi mai relaxat. Pentru că activitățile de seară oricum se fac, ideal ar fi să găsească o cale ca acestea să se facă într-o atmosferă mai caldă și mai voioasă. Dar, individa asta, pe care o suspectez că-i cam tâmpită (deși n-am voie, ca narator, să emit judecăți), nu știe să facă lucrurile așa:p Decât să piardă încă o zi în care abia s-au uitat unul la altul, mai bine s-ar ocupa de toate calm și eficient, pe sarcini împărțite, ar culca copilu’, ar închide laptoapele, s-ar cuibări pe canapea și s-ar uita la filme sau pe pereți, până când unul dintre ei ar spune că-s prea mulți chiloți în scenă:D

Acum, pe bune, mi-am dorit să fie caracatiță, asta e toată explicația pentru absurdul pretențiilor mele. Ca atunci când vine de la muncă să preia toooooate activitățile, iar eu să-mi dau liniștită shut down și să zac inertă într-un colț al camerei unde n-aș putea fi văzută, deci nici trasă de urechi de fică-mea care le transformă în obiecte de confort atunci când e obosită. Cuuuum să nu poți să îi faci și baie și să faci și de mâncare? Cuuum adică nu poți să duci gunoiul și să strângi și jucăriile de pe jos? Cuuum, nu poți să speli farfuriile și să o și cuuuulci? Nu vreeeeeei, nu că nu poți! Ă, da.

5 comentarii:

MD liniuta C spunea...

O, Doamne! :)

Monia spunea...

Da' a-ncercat si n-a putut... sau zice asa din carti ca nu poate ?! :)

Ambasadoarea spunea...

Adica la voi nu-i asa, MD-C?:p

Bai, Monia, bai, nu-mi strecura indoiala-n suflet! :D

Anonim spunea...

Si la noi e fix la fel. si m-am saturat sa fiu o acritura :-)

Ambasadoarea spunea...

si afirmatia asta nu se poate face decat sub protectia anonimatului, te inteleg, sa stii:)))