miercuri, 24 februarie 2010

A fi sau a nu fi alergic...

... asta-i problema mea și, o să vedeți la sfârșit, și a voastră!:)

Știți povestea, dar vă amintesc pentru că-s sadică, a, da, și pentru că știu că vă plac textele luuuuuungi.
Înainte de nuntă, din cauza stresului (bine, și pentru că mie mi se întâmplă toate) am dezvoltat un soi de alergii la, așa cum mă pricepusem eu să interpretez, lactate. Deși mi-a fost greu să renunț la unt, a trebuit s-o fac pentru că el, cel mai tare, s-a priceput să mă facă să arăt ca o pichi fiartă, umflată și pătată. Apoi, m-am lămurit că și ciupercile, pe care le iubesc, sunt capabile să-mi confecționeze aceeași mască minunată. Vă spun, nici maică-mea nu mă iubea în momentele alea, așa supierbă eram!

M-am târâit până la nuntă cum am putut și eu. În ziua nunții, am făcut alergie la fondul de ten sau la crema de față sau naiba-mai-știe-la-ce. Mi-nu-nat! Nu se putea mai bine de-atât. Noroc că-n poze nu se vede nimic.
După nuntă, când eram la Izvoru Mureșului, am mâncat unt și alte lactate de-am spart. N-am avut nici pe dracu'. O față curată, fără pete, umflături și altele. Mi-am zis că dacă s-a dus stresu', mi-au spus adio! și alergiile.
Wrong! Prin octombrie, când am fost la femeia care m-a făcut să casc cu al ei aparat cu biorezonanță, mi-a spus, printre altele, că nu sunt alergică, ci că am doar reacții alergice, adică corpul meu a ținut minte niște chestii din perioada stresantă pe care acum nu le mai uită, și de câte ori intră în contact cu ceea ce a declanșat toată nebunia asta, el are același răspuns, eu aceeași față pătată și cu probleme. Am crezut că asta-i de bine, că mă voi vitaminiza și imuniza și voi scăpa!
Wrong! Am în continuare reacții peste reacții, la cele mai diverse lucruri. Când cred că am descoperit cauza, îmi dau seama că alta e, mereu alta. Ba sunt lactatele, ba vinul/alcoolul, ba cremele sau legumele.

Azi după o vizită la ORL din cauza unor senzații de puf-de-plop-sau-de-păpădie în gât care nu voiau să mă părăsească, descopăr, culmea, că am o rinită drăgălașă și, surpriză!, orl-istul mă suspecta de alergii. Să-mi trag una! E clar, nu mai suport! Pentru că știu că în Galați nu se poate, ați fi voi așa drăguți să-mi recomandați un medic/o clinică unde aș putea să-mi fac teste alergologice, din București? Orice alte recomandări sunt binevenite! Senchiu veri maci!

4 comentarii:

elEna spunea...

Alergiile se pot "vindeca". Eu m-am vindecat singura :) DUPA CE TOATE incercarile cu medicamente au dat gres. RABDARE. Este clar ca creierul ESTE sau A FOST sub stres.

1. Daca sti clar ca ceva "te roade": sau scapi de stres (iti iei un alt job, o alta soacra etc. hihhh, FUGI DE STRESS), sau te "distantezi" de el: cand sefu urla la tine, iti zici in mintea ta ca-i suparat de-acas', nu din cauza ta. Si maine oricum o sa se scuze

2. Dupa ce sti sa "fii sefa" stresului, dureaza ceva timp (saptamani, luni) pana alergiile dispar complet, uneori mai apar si alte reactii intre timp (matreata, mancarimi, cruste pe piele...) si la alte alimente/ polen/ etc decat pana acum. Nu incerca medicamente (decat daca altfel esti pe moarte, nu mai poti respira, etc) pentru ca adaugi alti factori de stres pentru bietul corp. Daca ti se inroseste fata de la fondul de ten, crema, etc., NU MAI FOLOSI.Nu dureaza o vesnicie, te asigur. Pentru mancarimi care se extind exista crema pe baza de cortizon, face minuni dar nu exagera. Cand merge fara, las-o!

3. Mancare sanatoasa, fructe, legume, salata, cruditati. Aer curat. Fa pauze cand nu mai poti! Dormi inde-ajuns.

4. Daca te duci acum si iti faci test de alergii, cazi in depresie cand vezi cate o sa-ti iasa...

Te pup si iti tin pumnii

lenebarbie spunea...

mai, imi pare tare rau ca nu stiu nici un alergolog bun si ca nu'ti pot fi de folos cu o asemenea informatie. Dar eu zic ca n'ar trebui sa excluzi posibilitatea ca alergiile tale sa fie pur si simplu "stress-related". Eu patesc chestii asemanatoare in special cand zic: gata, sigur ma umplu de bube daca manac asta/fac asta etc. Mi'e teama ca devii ipohondra, nu inteleg cum a ajuns de la mine de departe pana la tine la galati! :P

Ambasadoarea spunea...

Elena, desi raspund tarziu, apreciez ca mi-ai scris si decat sa mai ajung la doctori mai bine imi vad linistita de ale mele, e cel mai bine;)

Barbie dear, as prefera sa fiu ipohondra, pt. ca asa as sti sigur ca mi se pare ca am ceva:) Eu nu ma stiu stresata, asta mi se pare dubios, da' poate creierul meu are o alta parere. Oricum, experienta cu orl-istul ma face sa nu mai vreau sa aud de doctori pana... la nastere:D Nu cred ca ma descurc singura cu partea asta. Cand o fi sa fie, evident.

elEna spunea...

ok, daca zici ca n-ai stress, nu stiu ce sa zic. poate ca ai LIPSA DE STRESS draga, ca pe lumea asta MUSAI sa avem toti asa ceva. Hihihihi. Iti tin pumnii!