Extrase:
Nevoile copilului
Alimentația sănătoasă. Dacă vrei să afli adevărul despre o familie, aşează-i pe toţi în jurul mesei.
Un copil care consumă hrană nesănătoasă se alege cu tot felul de carenţe (de calciu, fier, vitamine etc.), alergii alimentare, nu are energia necesară (de aceea, cere mereu dulciuri, ca să compenseze necesarul de zahăr în sânge), nu se poate concentra la şcoală şi are rezultate slabe, se îngraşă, iar obezitatea la copii şi adolescenţi, aşa cum au demonstrat studiile efectuate în ţări ca SUA şi Anglia, determină o scădere a activităţii cerebrale, o lenevire şi o "prostire" a creierului.
Nu fierbe legumele până devin foarte moi. Distrugi toţi nutrienţii, toate vitaminele. Lasă-le "al dente", sunt mult mai sănătoase şi dă-le drumul în apă clocotită (altfel, pe măsură ce apa rece se încălzeşte, oxigenul eliberat scoate toţi nutrienţii în apă). Obişnuieşte-ţi copilul să consume cel puţin o dată pe zi (dar zilnic) o legumă/un fruct proaspăt.
La masă se discută, fiecare spune ce a mai făcut peste zi, se glumeşte, se apreciază bucatele, se povesteşte, masa trebuie să fie luată într-o atmosferă caldă, însufleţită, destinsă.
Deprins cu un program de viaţă organizat, copilul știe ce va urma şi e mai cooperant. Ştie că acum e timpul să mănânce, apoi se va juca, pe urmă va face baie, după care ascultă povestea, după care face nani. Când știe ce urmează, copilul nu mai e surprins de anunţul tău şi nici nu ţi se mai împotrivește, ci acceptă mai ușor ceea ce urmează să facă.
Mesele la ore fixe. Când copilul nu mănâncă la ore fixe, organismul lui nu se poate regla. Senzaţia de foame îi vine în mod aleatoriu (atunci când îi scade glicemia) și nu la ore fixe.
Defecația. Trezitul, culcatul şi mâncatul la ore fixe reglează şi activitatea tubului digestiv.
Ponturi utile:
• Nimic nu are un efect constipant mai puternic decât îngrijorarea legată de tranzitul intestinal! Deci, nu face din asta mare caz. Nu-l presa pe copil cu întrebări: "Ai făcut azi caca?" sau "Aoleu, iar eşti constipat. Ce să mă mai fac cu tine?"), nu-l verifica "ce şi cum a făcut" de parcă ar da teste pentru NASA, nu-i băga în cap că se constipă uşor.
• Oferă-i o dietă bogată în legume şi fructe proaspete.
• Băile calde au un efect laxativ.
• Un interes viu pentru lumea înconjurătoare are, de asemenea, un efect laxativ. La fel şi emoţiile (surpriza, încordarea).
• Nemişcarea leneveşte tractul digestiv. Evită să-l laşi ore întregi la computer şi la televizor. Oferă-i şansa de a se mişca în aer liber cât mai mult.
Somnul. Un copil crește în timp ce doarme.
Pe măsură ce cresc, copiii nu mai dorm atât de mult, dar ei au nevoie totuși de mai multe ore de somn decât adulţii, în general, între 9-11 ore de somn pe zi.
A-l priva de somn e la fel de rău ca a-l priva de hrană pentru că efectele lipsei de somn sunt dramatice pentru sănătatea și dezvoltarea sa.
Disciplina. Disciplina nu înseamnă că micuţul tău stă smirnă și nu face decât ce-i spui. Am auzit pe mulţi zicând că nu vor un astfel de copil, un robot care nu face decât ce-i spui. Este o mare greșeală să crezi că acesta este rezultatul disciplinei: o anihilare a personalităţii şi obedienţă totală.
Când părinţii nu vorbesc aceeaşi limbă, când nu fac front comun, îşi subminează unul altuia autoritatea şi îngreunează disciplinarea copilului.
Disciplinarea eficientă este atunci când copilul are încredere în ceea ce îi spui și îi arăţi ca părinte. Dar, ca să aibă încredere în tine, tu trebuie să îi arăţi că eşti serios şi sigur de cele ce spui şi să-ţi întăreşti spusele prin exemplul personal, astfel încât copilul să-ţi urmeze îndrumările fără să fie nevoie de coerciţie din partea ta, de ameninţări, de sancţiune. Nu prin pedeapsă devii o autoritate în faţa copilului tău, ci prin cunoaştere şi puterea exemplului, prin înţelegerea lui, prin felul în care îl tratezi, ţi-l apropii şi îi câştigi încrederea şi respectul.
Evită conflictul. Disciplinarea nu trebuie să devină o luptă a voinţelor, nu-ţi pune ambiţia la încercare cu el, altfel, intri pe un teren extrem de alunecos, te angajezi într-o competiţie unde el se poate dovedi mai încăpăţânat decît tine şi are mai multe şanse de a câştiga. Refuză să intri într-o dispută cu el. E o capcană din care nu mai ieşi cu faţa curată şi, când vezi că începi să pierzi, te enervezi şi acţionezi în forţă, dar amândoi ştiţi că tu eşti cel care a pierdut. Încearcă să foloseşti umorul pentru a detensiona situaţia respectivă.
Recompensa. Scopul recompensei este de a stimula copilul să persevereze, de a-l încuraja, de a-l ambiţiona să reuşească să înveţe ceea ce şi-a propus şi nu de a-l răsplăti. Răsplata cea mai bună pentru efortul lui este reuşita, succesul, fericirea şi mulţumirea pe care fapta lui le aduce celor din jur şi lui însuşi. Recompensele materiale sunt total neindicate. De ce? Pentru că generează un tip de motivare materială, egoistă, de proastă calitate. Aprecierea, admirația, încurajarea, apropierea fizica, gesturile tandre sunt recompense pozitive.
Ponturi utile:
• Critică-l mai rar, apreciază-l mai des.
• Apreciază-l în public (înţelege cât de mândru eşti în faţa lumii de el şi cât de mult îl iubeşti). Critică-l între patru ochi (ca să nu-l umileşti în public şi să-l răneşti).
• Oricine e sensibil la laudă. Adolescenţii pot să se arate foarte stânjeniţi în asemenea momente, ba chiar să îţi şi spună "mamă, termină cu prostiile!", "tată, nu mai exagera atât!". Fii fără grijă! În sinea lor, sunt extrem de fericiţi.
• Vorbeşte despre copilul tău la persoana a treia în termeni elogioşi. Copiii trag adesea cu urechea la vorba celor mari. Dacă te aud vorbind despre ei în termeni elogioşi, vor fi atât de mândri şi fericiţi şi se vor simţi atât de preţuiţi şi iubiţi, încât nu vor mai avea nevoie de nici o altă recompensă. Adesea, acest truc are şi un efect stimulativ eficient.
Spre deosebire de reproşuri, muştruluiala (discuţie moralizatoare din care copilul trebuie să tragă învăţăminte, altfel paguba şi supărarea, suferinţa şi consecinţele greşelii sale rămân fără rost) este constructivă. Desigur, dacă o faci cu seriozitate şi calm, cu vocea raţiunii, nu tunând şi fulgerând.
Nevoia de respect. Ca orice om, copilul are nevoie să fie tratat cu respect: respect pentru siguranţa și sănătatea lui, pentru orele lui de masă și de somn, pentru joaca, intimitatea, igiena lui, pentru ideile și întrebările sale, pentru integritatea lui fizică și psihică. Desigur, formele cele mai grave de desconsiderare a copilului sunt violenţa fizică şi verbală, când tu însuţi te cobori, de fapt, pe o treaptă subumană şi îl "înveţi" că el însuşi nu are nici o valoare, că nu contează nici ce gândeşte, nici ce simte, nici ce se întâmplă cu el.
Nimic nu preţuieşte copilul mai mult decât iubirea dintre părinţii lui. Nici chiar iubirea lor pentru el însuşi.
Postări
