Şi dacă tot n-avem ce face, let it snow!;)

Eu ştiu că există o Zână a cadourilor dorite şi îndelung aşteptate. Care nu trebuie să se întâlnească niciodată cu Zâna cadourilor pe care trebuie să le meriţi şi să nu vorbească niciodată, nici măcar la telefon, cu Zâna zgârcită a cadourilor luate în pripă. Pentru că vine luna cadourilor, lună care o să-mi sporească numărul hainelor, al eşarfelor (da, dependenţă), al poşetelor, etc., eu, ca o disperată, deja jubilez şi îmi frec mâinile cu spor de nerăbdare;). Subliniez, deja!

Aşa mă apucă în fiecare an. Cu o lună înainte, mor de încântare, adulmec ca un coiot versat, de la atâta distanţă, mirosul sărbătorilor, al cadourilor, al întâlnirilor cu prietenii, al vacanţei la munte, cu minunatul meu cur vânăt de la datul cu sania (de pe care mereu cad), al bradului împodobit complet aiurea (da, cu mânuşiţile astea două sunt în stare să nenorocesc un brad care nu arată bine decât aşa, natural, cum l-a făcut mă-sa, coana brăduleasă; odată ce intervin eu, dacă ar putea, s-ar chirci de ruşine, tannenbaum-ul meu:), al vinului fiert cu bucăţi de măr şi coji de portocale băut în creierii munţilor şi salivez cu gândul la prima gură de zăpadă (da, mănânc zăpadă).

Cu toată agitaţia de care dau dovadă când e vorba să vină o ocazie de primit cadouri, nimic, dar absolut nimic pe lumea asta, nu se compară cu sentimentul pe care îl am când aud (că de obicei, nu sunt eu prima care vede) A început să ningă! Ia, uitaţi! (nu, n-am să recunosc în veci asta beau-lui meu, nici prietenilor, nici părinţilor, că doar nu-s tâmpită să-mi tai singură şi de bunăvoie porţia binemeritată de cadouri:) Aşa cum nimic nu se compară cu o casă plină de prieteni, cu care vorbeşti sincer şi glumeşti dezinvolt, fără să păstrezi anumite etichete sau să respecţi anumite reguli. Nu, în prietenie nu e loc de etichete şi de reguli! În prietenie doar eşti. Şi poţi să faci glume cretine (cineva te iubeşte pentru asta), poţi să mănânci din aceeaşi farfurie salată boeuf cu încă 3-4 fomişti, poţi să cânţi (şi nimeni nu te va opri să te desfăşori, deşi vocea ta ar enerva până şi pe cel mai răbdător dintre îngeri), poţi să te iei de mână cu o prietenă şi în pas săltat să înconjuraţi bradul ca nişte copii la prima beţie (cauzată de bomboanele cu rom:), poţi să te aşezi în braţele prietenului prietenei tale şi al iubitului tău totodată (nimănui nu i se va părea suspect) şi poţi şi poţi şi poţi!

De data asta (probabil iar, la fel) îmi doresc să păstrez fluturii aştia naivi aduşi de iarnă până măcar după Revelion (să nu-i mai las să-şi ia zborul, cum se întâmplă aproape mereu), să păstrez bucuria şi încântarea (că doar e primul Crăciun în noua casă:), să ne prindă din urmă trecerea dintre ani (noi fiind în maşină, în drum spre ceva, ca ultimii demenţi în viaţă:), să nu mă mai strâmb de frig când bucăţi din bulgări (acum îmi dau seama că dacă nu foloseam diacritice, s-ar fi înţeles bulgari şi intram în altă poveste:) îmi ating pielea, zgribulindu-mă toată, să simt că trăiesc şi sunt de faţă, cu tot sufletul, la the best days of my life, mai ales că, cine ştie, poate chiar o să fie ăsta ultimul Crăciun, ultimul Revelion, ultimul an când vom fi doar noi doi;)

__________________________
De ieri aşa îmi sună telefonul:)