duminică, 31 august 2008

Comun de speciala (2)

Nu-mi cumpar niciodata chips-uri, da' daca prind o punga pe undeva, nu ma las pana nu o devorez complect. Si dup-aia mi-e rau.

Cand eram mica si proasta credeam ca oamenii sunt deja batrani la 30 de ani. De la inaltimea mea (de la 14-15 ani) de 150-160 de cm ii priveam cu mila. Not anymore. Ca sunt aproape acolo.

Nu mananc si nu inteleg de ce se face mancare din spanac, urzici si alte buruieni.

Mare consumatoare de peste, dar nu si de ciorba de peste, care mi se pare culmea scarboseniei.

Is mai mult decat afoana la cantat, da' cand ma simt in forma, bag niste cantari de nici urletele de spaima ale auditorilor mei (prieteni) nu ma pot face sa tac. Si ma distrez copios pe seama lor. O perioada. Pana gasesc ei o modalitate sigura sa ma faca sa tac.

Cand imi place o carte atat de mult si ajung la ultimele pagini, ma opresc din citit. Pentru ca nu vreau sa se termine.

Plang ca proasta la filme. Am plans de m-am uscat cand Bill a lu' Ally McBeal a murit. Sa nu mai pomenesc de Sweet november sau Million dollar baby sau Autumn in New York. La fel cu Denny a lu' Izzie, de nu mai stiam cum sa ma ascund de bou' meu. Pana o lacrima s-a scurs poetic fix pe mana lui.

Am fixatii multe si dese in ceea ce priveste muzica. Raaaaarrr si cu recomandari de la cine trebuie, ascult si altceva.

Niciodata banii nu m-au facut fericita. Pentru mine, banii sunt surse de stres, insomnii si nervi. Asta nu inseamna ca nu imi doresc sa-i am. Cum, nu stiu, ca straine sunt de mine expresiile bani la ciorap, sa faci economie, sa pui deoparte, etc.

Nunta mea o sa fie minunata. Mai ales ca la cati fluturi am in cap, sigur ma cert cu toate neamurile. Si mai sunt si cate doua randuri de parinti ... Sincer, mi-e mila de ei, nu de mine;)
___________
Cu picioare reci, I belong to you...

Lipsa stil

Laura Vargalui imi spune ca nu am stil.
Rugata sa defineasca stilul, a spus, printre altele, intr-un interviu, ca o persoana cu stil nu va folosi niciodata apelative ca "fata" sau "iubita".

Pai, fata, eu acum ce sa fac? Sa ma dau de ceasu' mortii?
Sa o implor sa ma invete si pe mine cum sa am stil? Da' daca nu vrea?
Fata, nu stiu cum sa zic, da' mie-mi suna a declaratie de razboi.
Adica daca zic fata, draguta, papusa, fetita, ce-are?! Care-i problema?
Fata, tu acum faci cum vrei, da' eu n-o cred si gata! :)
______________________
Voi ce apelative fara stil folositi?

vineri, 29 august 2008

Si iubirile se muta

Masca de argint e masca omului singur.

cand brate reci te imping
cand toti te admira, numai ochii lui nu te vad

cand mintea ti se goleste de sine
si-n inima-ti ard zeci de simtiri

n-ai lacrimi sa plangi si-un gust de pelin iti inunda laringele.

Nu exista iubire care sa plece fara sa te mai taraie un pic dupa ea, fara sa se mai joace un pic cu nervii tai si cu dorintele tale, fara sa te mai calce asa, macar pentru o ultima data, in picioare.
Nu exista iubiri fara amprente, fara renuntare de sine, fara sa declanseze un razboi injust intre creier si inima.
Nu exista iubiri perfect egale, perfect reciproce.
______________________
Weekend placut si afterglow;)

joi, 28 august 2008

Donez parinti cu idei proaste

Ce v-am facut eu voua, ma?!

Nu am fost eu mereu fetita aia ascultatoare?! Bine, poate nu paream asa in ochii vostri, cand imi spuneati, strajerilor, sa vin la 7 (sapteee!!!) in casa, si eu apaream pe la 8, povestindu-va accidente peste accidente, posibile si imposibile, doar ca sa-mi justific intarzaierea ... Dar macar veneam inapoi, nu ca altii ...

Nu te-am lasat eu pe tine sa ma imbraci (verbul potrivit e a costuma, totusi) cand i-ati cununat pe defectii aia, ca pe o parasuta virgina, infoiata ca o curca-n cap? Am zis eu ceva, ma?! (Si inca ce-am zis:D)

Nu m-am abtinut eu ca un calugar in post sa te injur cand mi-ai aruncat bunatate de bocanci la gunoi?! Am alergat eu dupa ei, in semn de sfidare fata de decizia mameasca?! Bine, da, da' tu nu stii ...

Ti-am ascuns eu mari secrete si adevaruri dureroase?!
Pai da, ma. Dar pentru tine am facut-o. Spune-mi tu mie, daca nu te-am protejat eu, ca o fiica grijulie, de aflarea vestii (calomnioase, de altfel:D) ca intrunisem 21 de absente si ca riscam exmatricularea. Pai de ce sa stii?! Ca sa ma cauti tu dup-aia cu Interpolu' prin toate barurile afluente liceului si sa pierzi niste bani aiurea pe maxi-taxi, cand puteai foarte bine sa stai linistita sa vezi ce se mai intampla cu Kassandra?! Zi tu ca nu m-am gandit la tine cand am facut asta!

Nu m-am conformat eu ca o umila Isaura planurilor voastre diosebite ca dracu' de a merge cu voi la tara?! Ce, daca tipam de ciuda si bubuiam de nervi ati crezut ca nu vreau, ca preferam sa stau toata vara cu prietenii mei?!

Eh, si nu ti-am spus de atatea ori ca tigarile alea din rucsac nu sunt ale mele?! Ce faceai asa mare caz, ca si cum nu ma credeai cand iti spuneam ca astea sunt niste glume, ca asa se face la liceu acum, nu ca pe vremea ta?!

Ce-aveti cu mine, ma, de-mi spuneti ca nu se poate nunta fara o cantare strasnica??? Cu acordeonu', ma?! Eu, ma?!

V-ati gandit macar o secunda la ce vreau eu?
Eu vreau sa ma pis pe traditii, ma. Na! Multumiti?
Sau eu nu contez? Eu nu stiu ce vreau? Eu nu am voie sa vreau?

_________________
Oh, no, I've said too much...
si nu uitati de mine!

miercuri, 27 august 2008

Schimbarea la fata

Dupa ce trece faza (intotdeauna e doar o faza) cu vai, ce dragut e, nu-mi pot dori mai mult de la viata, ce-am facut sa-l merit, incepe dezmatul.

Incepi sa-l privesti cu ochi critici si sa descoperi ca de fapt, parca nu-ti place asa mult sa-si falfaie bucili in blugii aia mulati. Ca parca parul ala un pic (mai mult) lung nu-ti mai starneste aceleasi porniri rock-sexuale, ci dimpotriva, iti trezeste posesivitatea pentru balsamul tau si nici nu te-a uns la suflet cand v-a fluierat un fraier pe amandoua. Ca nici mainile nu ti se mai par la fel de fine si incepi sa te intrebi daca in locul echipei pe care zice ca o coordoneaza, nu e de fapt o roaba pe care o conduce scuipand in palme. Ca nici nu ti se mai pare la fel de bine imbracat si parca si parfumul lui miroase cam ciudat.

E in ordine, nu te panica. Asa fac femeile. Se indragostesc de un anumit barbat dar nu se lasa pagubase pana cand nu il schimba/transforma/strica. Da, strica, pentru ca de cele mai multe ori, odata modificarea incheiata, nu mai stim langa cine ne aflam si ne intrebam unde a disparut printul din poveste de care ne-am indragostit, cum s-a intamplat de i-a cazut tot paru' din cap si de ce dracu' tot umbla ca un impaiat numai in costume, de ce s-a domesticit in halul asta ... fara sa ne mai aducem aminte si fara sa mai conteze ca a fost opera noastra.

Eu una recunosc. Rar mi s-a intamplat sa nu am pornirile astea (atat de rar ca nici nu-mi amintesc vreun caz concret:). Eu vreau sa-i schimb. Sa-i domin. Sa-i fac mai buni, evident. Sa-i transform.
Sa-i fac dupa chipul si asemanarea mea.

_______________
Running through hell,
heaven can wait.

luni, 25 august 2008

Iubirea se tine de mana cu durerea

Te-ai straduit cat ai putut. Ai facut compromisuri peste compromisuri. Ai iertat cand iti venea sa-i futi una-n gura ca te-a inselat pentru ca nu-ti puteai imagina viata fara el. Ai incercat sa uiti cum iesea el, macar o data pe saptamana, fara tine, cu baietii, si se-ntorcea noaptea tarziu cu tricoul mirosind a piele de femeie. Ti-ai spus ca e o faza. Ti-ai spus ca el stie ca i-ai mai dat inca o sansa si ca va sti sa profite de ea. Te-ai gandit, tot pentru el, ca e mai bine sa renunti la prietenele tale, daca tot nu le place, o fi stiind el mai bine ca tine. Ai incetat sa mai iesi in oras pentru ca el era gelos. Era un porc inselatator si gelos pe deasupra. Viata ta curgea spumos printre crizele varstei de 30 de ani. El era foarte atent cu tine si nu-ti dadea vreun prilej sa te plictisesti. Pentru ca el avea multe nevoi pe care tu trebuia sa i le satisfaci. Prima oara cand s-a intamplat ti-ai spus ca a fost o iesire la nervi. A doua oara a gasit in poseta ta un biletel cu textul mi-e dor de tine, semnat Vali. Prietena ta cea mai buna iti simtea lipsa. Nu te-a crezut, nu era in stare sa creada nimic din ce ii spuneai.

Apoi, dupa un timp, intr-o seara, te-ai gandit sa pregatesti pentru el o cina romantica, sa ii spui ca tu te-ai maritat cu el din dragoste, ca ai renuntat la tot pentru a fi cu el, ca numai pe el l-ai iubit toata viata si ca, in curand, veti fi 3. Tu, el si copilul ce avea sa se nasca peste 7 luni si ceva.

Ai pregatit tot cu lux de amanunte, ai cumparat pana si sampanie din aia mai scumpa, ai bagat in combina cd-ul ala vechi pe care il ascultati in liceu si pe melodiile caruia ati facut prima oara dragoste, ai plasat strategic niste lumanari in colturile camerelor si una mare, pe masa, i-ai pregatit pulpe in sos de ciuperci, ca asta-i placea cel mai mult... si, undeva, in dreptul paharului cu picior lung, un mic cadou: prima pereche de sosonei a copilului. Te gandeai tu ca o sa-i vada de cum intra pe usa si ca o sa alerge spre tine sa te imbratiseze cu lacrimi in ochi si ca de atunci viata voastra impreuna are sa fie like a dream come true. L-ai asteptat 3 ore sufland in lumanari sa nu se consume si aprinzandu-le iar, sa nu cumva sa apara chiar atunci cand sunt stinse, ai incalzit mancarea aia inca o data, ca se cam racise si lui nu-i place rece. Ai incercat sa-l suni, degeaba!

La 1 si 17 minute, prima si marea ta iubire intra in casa imprastiind miresme de alcool in toata casa, balanganindu-se de pe un picior pe altul. Cand l-ai vazut ti s-a strans inima in spasme ciudate. Stiai ca urmeaza inca un episod. S-a enervat intai ca lumanarile alea miroseau naspa si tot repeta ce e cu porcaria asta, pen' cine dracu' ai pregatit toate astea. A desfacut sampania si a inceput sa bea din sticla cu o pofta afurisita. Ai incercat sa-i spui ca o sa fie tata, dar a apucat sa vada inainte sosoneii. In urmatoarea secunda a inceput sa arunce toate farfuriile de pe masa, cu furia unui om bolnav, strigand esti o curva, cu cine dracu' l-ai facut, nenorocita pulii.

Nu-ti mai amintesti dupa cati pumni si picioare s-a oprit. Nu mai stii decat sunetul ala asurzitor al Salvarii care iti mai zgaraie si acum creierii si ca una dintre maini iti incremenise ca si cum ar fi fost lipita, pe burta...

Nu a trait! Copilul tau nu a putut sa vada lumina zilei, din grija tatalui.

Regreti ca n-ai plecat dupa prima palma, data altfel decat in gluma?
Te macina o durere cu nume de copil?
Visezi cu regularitate brate mici care se intind spre tine? Nu mai conteaza.

Pentru tine nu mai conteaza.

____________________
Aici e o iubire frumoasa.

duminică, 24 august 2008

Noduri banale

Pentru cei, dar mai ales cele, care cauta in reviste raspunsuri pe care ar trebui sa le gaseasca in sufletul lor. Pentru cele care cumpara reviste in speranta ca vor afla din ele cum sa faci un barbat fericit, de ce esti parasita sau inselata, ce sa nu-i spui barbatului cu care ai o relatie, dupa cate intalniri ar trebui sa faci sex, de ce barbatii se insoara numai cu anumite fete sau care sunt secretele unei relatii fericite, am doua vesti.

Una buna, una rea. Vestea rea e ca esti proasta/naiva. Sau ai 13 ani. Vestea buna e ca sunt eu generoasa si te lamuresc acum:D

Asculta, nimeni nu o sa te invete cand si cum sa-ti traiesti povestea de dragoste, nimeni n-o sa-ti arate cu degetul ca ala e alesul, si cum exact sa sari pe el la 2, 3, start. Desi poate esti genul care crede ca fiecare pula e un pas inainte, ca trebuie sa fii experimentata si atotcunoscatoare cand va fi sa-ti intalnesti the one-ul, ca sa poti sa-l multumesti si sa-l fericesti. Corect si nu prea. Bun, sa zicem ca totusi, nu esti proasta si nici naiva si tocmai ai implinit 2o-si de ani, cand descoperi cu lacrimi in ochi ca ursitoarele te-au cadorisit cu tone de ghinion. Se poate, admit. Asta e cu totul altceva. Despre asta o sa vorbim alta data.

Revenind, toate fetele de pe fata pamantului, mai ales la o anumita varsta, au niste nelamuriri/curiozitati/intrebari/asteptari. Dar nu admit ca o revista ar putea sa te invete mai bine decat ai putea tu trai pe propria-ti piele, cum ar putea sti ele mai bine ce tip de barbat iti place, ce ai vrea sa faci cu el in pat si, mai ales, cand esti pregatita pentru prima noapte de dragoste, ce sa ii spui, cum sa il saruti, s.a.m.d. Fetito, stiu, esti nestiutoare, mama iti da doua palme peste ochi daca aude din gura ta cuvantul sex, prietenele tale sunt la fel de in ceata ca si tine sau, pur si simplu ti-e rusine sa vorbesti cu cineva despre dorintele tale, asa ca fugi repede la primul chiosc si-ti iei una dintre preaminunatele reviste in care te afunzi pana spre seara, descoperind cu mirare adevaruri uluitoare si liste intregi de asa da-uri si asa nu-uri si te simti salvata.

Am o idee nastrusnica. Ce-ar fi sa pui mataluta mana pe o carte, ihm? Asa-i ca la asta nu te-ai gandit?! Vrei sa stii ce e iubirea, daca e adevarata partea aia cu fluturii din stomac, daca ii miroase gura sau nu cand o sa te sarute pentru prima data, daca o sa te doara, daca o sa te mai bage in seama dup-aia, daca o sa uite ca ti-a promis ca se insoara cu tine. Probabil ca da.

Dar nu ai nevoie sa stii toate astea dinainte sa se petreaca. Mai bine afla cum si-a trait iubirea Anna Karenina (dar sa nu te simti apoi tentata intr-un mod ciudat de trenuri), ca dragostea cateodata nu moare, afla si tu cine e cel mai iubit dintre pamanteni, cine a fost dama cu camelii, cum e sa stai in patul lui procust si ce e cu padurea spanzuratilor. Citeste-l pe Drumes (tot) neaparat. O sa descoperi ce inseamna sa iubesti frumos, curat, definitiv, dureros si sfasietor, nu artele sarutului divin si cele ij'de mii de pozitii care il vor scoate din minti si cum sa-i oferi placeri nebanuite. O sa te cultivi. O sa ai ce vorbi cu cel dupa care o sa-ti sclipeasca ochii. Atunci cand iubesti, nu ai nevoie sa stii, ci sa simti. Crede-ma, un corp tanar si frumos fara un intelect dezvoltat e ca ... cum sa zic, ca sa intelegi tu din prima... ca si cocktail-ul baut din oala (nu?!), ca o cutie de bijuterii goala. Degeaba e ea frumoasa in exterior, daca inauntru nu e nimic. Plus ca inca nu s-a inventat licoarea tineretii vesnice.

Pentru cele care uita ca au creier, lasati-va neuronii sa-si faca treaba, de fiecare data cand intalniti un tip nou. Ei va vor spune daca burtosul ala e un nenorocit bautor de profesie sau un tanar care a ales sa fie mai preocupat de intelectul sau decat de fizic.

Nimeni, dragelor, nu o sa va invete sa va traiti povestea de dragoste.
Pentru ca daca cei doi protagonisti nu s-au intalnit, ea inca se scrie.
Aveti doar grija cum va traiti viata pana va intalniti jumatatea, ca sa nu fiti nevoite sa o dati dracu', pentru ca undeva, pe drum, ati ales banii in locul iubirii.

___________________
"Sexul este consolarea celor
care nu au gasit dragostea."


Later edit: Am descoperit, prin dramaqueen, ca Bad Pitzi e cu cateva zile mai desteapta ca mine;;)

vineri, 22 august 2008

Eu nu sunt om

Am ceva sa va zic!
Ceva ce nu v-a zis nimeni niciodata.
Si n-as vrea sa va sperii, n-as vrea sa va zdruncin sistemul de iluzii si sa simtiti ca urmeaza sa cadeti in gol, fara sa aveti vreo plasa de siguranta garantie.

Eu nu sunt om.

Privesc pe geam si-mi place mai ales dimineata (cand de obicei nu-s treaza) si dau sa-l inchid cand din Dacia galbena izbucnesc rafale supierbieeee de manele. Despre nimic nu vorbesc cu atata ura cum vorbesc despre ele. Si vreau sa ma temperez, ca s-ar putea ca intr-o buna zi sa mi-o serveasca cineva. Fara numar. Am facut greseala (fortata) sa ma duc la o nunta unde se ascultau manele. Si cand nu erau manele, erau sarbe. Si am stat toata noaptea pe terasa si era penibil, sa raspundem tuturor curiosilor la propunerile/intrebarile lor (hai, ca asta e noua, o stie toata lumea!, nu va mai prostiti si treceti la dans, i-ote ce misto le zice guta, etc.) si sa ne straduim sa nu jignim, pentru ca nu era genul ala de situatie cand ma-doare-n-cur-te-dau-dracu-cu-tot-cu-maneaua-pizdii-ma-tiiiiiiiii. Stiti cum e sa fiti nevoiti sa zambiti, scrasnind din dinti si sa va rugati ca atunci cand ziceti nu, multumim, suntem cam obositi sa nu va iasa un pisa-m-as-pe-maneaua-ta-si-nunta-curului-bou-am-fost-ca-am-venit-gura-mamii-voastre-de-tarani-analfabeti-cocliti-si-plini-de-impresii??? Stiam eu.

Eu nu sunt om, va spuneam. Pai cum sa fiu?! Ar fi culmea sa fiu!

Stiu ca anii mei de studii sunt (doar) aproape egali cu numarul camerelor vilei voastre. Stiu ca ma priviti cu mila cand nu vedeti atarnand la gatu' meu lantu' d' haur si ca va intrebati cum de nu ma iubeste nimeni de nu am macar vreo 4-5 inele. Stiu ca vi se pare ca traiesc degeaba pen' ca nu stiu sa ma distrez ca fetili pe cate-o masa, in vreo poala. Stiu ca va par dizgratioasa ca nu am si io, ca toata mercedesa, 10/20 de bratari atarnate sa vada tot chioru' (inclusiv ala din Paris) cat sunt eu de pretioasa. Si ce rusine, ce dezgust! Nu port malete si tricouri haurii si nu-mi rup curu pe pantofi cu tocuri cui.

Cui? Pai tie, draga, iti zic! Tie, care te uiti ciudat la mine si te simti prost sa-mi recunosti ca asculti maneloase, dar, cand crezi ca nu te vad, iti zdruncini si tu frumos burtile, macar putin, ca e pacat de melodia aia asa buna, sa se duca degeaba in eter. Tie, da, care te plimbi pe malu' marii (desi n-as sti sa zic care-i mai mal) si-ti fluturi bunatate de lant, cu care, cand bei tu cu baetii , iti priponesti nevasta, sa stea cuminte. Voua, tuturor, pe care va ignora Dumnezeu si nu va da minte nici de data asta.

Eu nu sunt om. Nu din asta.
________________
Cu sosete in picioare,
citesc romanul de debut al lui Hemingway
si recomand savoir aimer.

joi, 21 august 2008

Comun de speciala

Imi plac pozele cu pui de pisici, dar, de altfel, nu suport pisicile, sa nu le vad! (Cainii da, evident:)

Nu mananc carne de vita, dar imi place ciorba de burta.

Imi plac (mult) cainii (si ei pe mine), dar ii bat (mamiceste) daca se pisa in balerinii mei.

Aproape toti banii mei se duc pe haine (cand nu se duc pe cosmetice, inutile, de altfel, nu le folosesc; carti/reviste si toate rahatelele de care nu am nevoie, dar le cumpar) si tot mai dau iama, din cand in cand in sh-uri:D Sau sa le spun vintage shop-uri:?!

Mi-e frica de paianjeni, dar tot ii omor. Cu un papuc, ceva. Daca nu sunt prea mari:D

Cred ca am o alergie la praf, dar nu ma omor stergandu-l:D

Nu suport ideea de moarte, dar ma tot uit la documentare despre oameni care mor in tot felul de circumstante odioase. Pana la sfarsit. Pentru ca sper ca de fapt, ei nu mor, ci doar nu am inteles eu bine cum sta treaba in introducere:D Si cuprins.

Cred ca in caini se reincarneaza prietenii mei care mor. Fara de ce.

Cred ca si femeile (un pic) mai grase sunt atragatoare. Doar cand ma ingras eu:D

Pentru ca m-am mutat, nu mai am caine (nici nu era al meu... ci al intregii familii... si nu ma iubea pe mine cel mai mult) si vreau unul, dar mi-e frica ca moare si nu stiu daca mai vreau, dar il vreau. Inzeles?!

Daca stau toata ziulica acasa (unii spun ca degeaba) il astept pe el sa vina sa imi dea de mancare. Eventual sa si faca;;). Si-mi da! Si-mi face!

Am citit pe mai multe bloguri cum ca se poarta sa vrei sa scrii o carte. Si eu am asta in cap, deci nu sunt cu nimic mai speciala. Si mie imi place sa fiu speciala.

Nu as putea in vecii vecilor, amin! sa fiu doctor. De ce e asta ciudat? Pentru ca altii pot:D

Imi place sa citesc. Mult. Dar editurile/librariile ar da faliment si scriitorii ar muri de foame, daca ar fi sa ma astepte pe mine sa le cumpar. Ca-s proasta, stiu, nu trageti!

Vreau in Thailanda la anu', dar pentru ca eu nu merg pe strada fara sa ma atarn de gatul lui si fara sa pup, din doi in doi, mi-e frica ca o sa fiu batuta cu chietre in piata publica, schingiuita, decapitata si ologita definitiv. Si tot vreau.

___________
Va urma? Ihi.

miercuri, 20 august 2008

Lumea prin irisii mei

Vreau sa am un copil! O fetita. Stiu deja ca o sa o cheme Iris, ca o sa fie vulcanica ca mama si amuzanta ca tata. Ca o sa aiba o claie de par cret si o sa faca pana si soarele sa-i zambeasca.

Ramane sa decid in ce an se va naste. In ce lume va deschide ochii si pe ce alei isi va purta primii ei pasi. Daca va putea sa mearga pe bicicleta ocolind gunoaiele de pe strazile orasului nostru.

Si vreau sa vada lumea. Sa inceapa cu Romania si sa o strabata in lung si-n lat, sa ii descopere frumusetile pe rand si cu mirare. Vreau sa vada marea, intai si intai. O sa pot sa i-o prezint, fara sa i se incalceasca in claia ei de par cret prezervative, coji de seminte si ambalaje de tot felul?! Vreau sa o iubeasca cum o iubesc si eu, vreau sa nu-si indrepte dragostea spre alte mari, din alte tari, mai civilizate ca a noastra. Apoi, o sa mergem cu cortul la munte, o sa urcam pe poteci nebatatorite pana sus, sus si o sa ne asezam pe covorul de iarba proaspata si grasa si o sa privim norii ... pentru ca in jurul nostru s-ar putea sa fie resturi de mancare si pungi si sticle din plastic.

Sau s-ar putea sa nu! S-ar putea ca la un moment dat, toti romanii sa aiba o revelatie si sa inceteze sa se mai poarte ca niste primitivi. Sa inceapa sa le pese. Romanii nu sunt oameni rai. Doar neinformati si (cam) lenesi si delasatori. Si, ce e cel mai grav si poate cel mai greu de schimbat, e ... exemplul celorlalti. Inca gandesc ca daca ala arunca punga de chips din masina pe geam, ei de ce sa nu o faca?! Daca au gasit pe plaja paharele de bere, ei de ce sa le ridice?! Chiar ma gandeam si ma minunam azi, cum s-a intamplat minunea de am scapat de imaginea chilotilor/tampoanelor latite pe asfalt. Oamenii se schimba. Romanii se schimba. Incep sa o duca mai bine, sa castige mai multi bani si dau fuga in vacante, in alte tari. Si se minuneaza, cum am facut eu cand am descoperit ca in balcoanele (neacoperite) dintr-un hotel din Grecia nu era praf. Deloc. Si le place. Si vor si ei. Dar spun (?) ca la ei in tara nu se poate, ca nu le convine sa isi stranga gunoiul dupa ce pleaca de la o padure, pentru ca ceilalti nu fac la fel. Si nu e normal.

Cineva trebuie sa le spuna ca planeta asta are si ea un termen de expirare, in situatia in care o continuam asa. Ca vor ajunge copiii si nepotii nostri sa nu poata iesi afara decat cu masti la nas. Ca ne va cataloga in continuare tot restul lumii ca fiind niste barbari, niste primitivi, si ne vor spune ca noi suntem dovada ca ne tragem din maimute, pentru ca am intepenit la stadiul asta.

Vreau sa nu mai existe nici un pui de roman care sa nu stie ca plasticului ii ia peste 500 de ani sa se descompuna, ca pentru fiecare ziar de mare tiraj se taie fara mila in jur de 1500 de copaci, ca resursele naturale ale tarii noastre si ale lumii intregi, nu sunt inepuizabile, ca mucurile de tigara, pe langa ca sunt periculoase, nu dispar de tot (decat poate din campul nostru vizual) in nisip/ciment/padure, ci doar peste vreo 2 ani. Stiu ca e mai comod, si pentru mine era la fel. But say no more! Toti meritam o lume mai curata. Si daca nu noi, atunci copiii nostri!

Eu stiu ca in romani se va trezi constiinta ... ecologica. Ca vom deveni cu totii responsabili pentru mediul inconjurator, ca fiecare dintre noi va deveni paznicul propriei sanatati si bunastari, ca vom incepe sa protejam natura pentru ca ne protejam pe noi. Ca nu va mai exista termen de comparatie intre noi, romanii, si restul lumilor civilizate, ca vom fi egali nu numai in drepturi (ca tot ne place sa ne ratoim la foruri superioare cand ne simtim discriminati), ci si in obligatii.


As vrea, numai, sa se intample mai repede, ca sa o pot pupa pe Iris ...
______________________
Articol inscris in concurs.
Hai si tu!
l.e.: Sunt in top;;) Azi, 20 august 2008, orele 16. Hi, hi:)

Anybody there?!

O poni poni poni cademia mustafa mustafa fa fa comega ga ga
upi epi epi epi comidepi depi depi upi oooo comego oooo.


Isi aminteste cineva?

Dar de genunchii juliti in copaci? De mamaliga cu branza si smantana de la gradinita? De vizitele lui Mos Craciun si de bomboanele mancate direct din brad, lasand in urma, ca dupa o vizita a termitelor, doar ambalajele? De usile rupte de la sifonier ce se transformau ca prin farmec in tobogane, odata spijinite de pat? De rochiile papusilor facute din perdea?
Nobody?!

marți, 19 august 2008

Unut beni (1)

"Ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti
ca urletul meu e in realitate un plans."


Cum stau eu, un mos (?!) cu genunchii tremuranzi la gura sobei si privesc pe fereastra mai mult murdara (asta o fi explicatia ca toate mi se arata gri) inghit in sec de amarul vremilor trecute. Voi nu stiti, dragii mosului, cum am incheiat eu capitole intregi din viata mea fara sa spun, macar o data imi pare rau, cum am calcat eu ca un buldozer tot in calea mea si am rupt maini intinse si brate deschise, cum m-am fofilat si am fugit duduind gresia din apartamentul unde urma sa mi se nasca copilul ... era al meu, a mea de fapt ... nu ma mai indoiesc acum ...

Va spun, nu sunt un om rau. Ani-dupa ani-dupa ani am crezut ca femeia e o fiinta aberanta in care salasluieste un amalgam de dorinte imposibil (?!) de realizat, de vise care contravin nevoilor firii mele, de naivitate numa' buna de explorat ... Am facut intocmai! Le-am iubit pe toate, nu zic nu. Cu dusmanie. Cu incrancenare. Cu clocote ametitoare, fierbinti, dureroase. Niciodata nu am zis. Niciodata nu am zis te iubesc. Niciodata nu am aratat ca iubesc. Niciodata nu m-am lasat purtat de iubire pana in fata altarului. De fiecare data cand eram luat de mana si simteam cum pasii ne poarta pe taramul definitivului, incremeneam. Incremeneam.

Si asta e ultima poza care le ramanea cu mine ...

_______________
Tears in Heaven

luni, 18 august 2008

Campanie de cucerire

Te vad. Imi placi. Te vreau.

Ce ramane de facut?

Pai incep campania de cucerire. Ne intalnim, te tin delicat, nu de mana, doar de degetul mic, iti zambesc frumos si clipesc languros din gene. Iti plac si tie, imi spui ca sunt femeia pe care ai asteptat o viata intreaga sa o intalnesti, femeia care vrei sa iti nasca copiii, copii frumosi si destepti ca noi. Ma suni si imi spui ca nu te poti concentra la munca, ca numeri orele si minutele pana ne intalnim, ca sunt cea mai frumoasa faptura de pe toata suprafata Terrei.

Eu te cred. Ma uit in ochii tai si nu am nici un dubiu ca esti barbatul vietii mele. Tu faci ca fiecare plimbare si fiecare sarut sa para rupt din poveste. O poveste care se termina cu au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Pana cand incep sa se adune nori negri si grei, exact pe strada mea.
Pana cand barbatul vietii mele se transforma in barbatul vietii altei femei.

Ce fac acum?

Pai, continuu campania de cucerire.

Nu te las sa ma uiti, fac in asa fel incat sa fiu prima pe lista de asteptare. Ma reinsinuez in viata ta drept o amica. O amica care iti vrea binele, care te intelege si care clocoteste pe dinauntru in asteptarea trezirii tale la viata.
La o viata in doi. Cu mine. Cu mine, am zis!


duminică, 17 august 2008

Too hot in here, sir!

E o perioada numa' buna sa imi doresc sa ma rad in cap.
Numa' buna sa consum zeci de metri cubi de apa. Rece.
Numa' buna sa imi vina sa-mi jupoi pielea de pe mine.
Numa' buna sa visez cu ochii impaienjeniti la un iglu.

Si, colac peste pupaza, am primit cadou si o mica raceala de la prietenii mei Ventilatorul si Aerul Conditionat. Nu, din pacate, nu e raceala aia care iti da frisoane.

Voi? Cum rezistati?

vineri, 15 august 2008

Felicitari, esti proasta!

Daca locuiesti in alta casa decat aia in care ai crescut,
daca nu mai primesti bani de la parinti,
daca trebuie sa-ti faci singura de mancare,
daca toata lumea te trateaza ca pe un om mare,
daca nici o mana materna nu iti mai sterge praful de pe birou,
daca esti ignorata de Ziua copilului,
daca poti sa fumezi fara sa-ti stea fumu'-n gat,
daca nu ai ora de venit acasa,
daca ceilalti te intreaba cand faci copii,
daca pari ciudata cand te dai in leagane,
daca schimbi bluzitele cu vedere la ombilic pt. camasile scortoase,
daca nu-ti mai iei posete pt. ca strangi bani pt. un aragaz,
daca iti faci singura curatenia de Paste, Craciun si in restul zilelor,
daca te ingrasi ca o scroafa inainte de taiere,
daca zilele in care te machiezi se raresc,
daca nu-ti mai amintesti cand ai fost ultima oara in club,

FELICITARI! ESTI PROASTA.
PARDON, MARITATA!

Mi se spune sefu'

Sunt un prost oarecare. Mi se spune sefu'. Am cele 8 clase primare. Toate. Ma invidiaza toti. Ma uit la voi din spatele ochelarilor mei fensi si scuip printre dintii cariati. Pentru ca sunt smecher. De cand s-au desfiintat ceapeurile nu am mai muncit nicaieri. Paradoxal, bani am. Si stiu ce sa fac cu ei. Imi iau lanturi. Nu, nu pentru vacile care dorm in camera alaturata. Imi cumpar covoare cu portretul meu. Mama mi-a zis ca is frumos. Nu cred ca am incetat sa fiu. Am crescut de atunci, in inaltime nu asa mult, dar burta e dovada mea ca o duc bine. Si stiu sa folosesc scobitoarea, nu o port degeaba in stanga gurii molfoind-o languros. Am masini. Masini tari. Nu le conduc eu. Pentru ca eu sunt sefu'. Unii spun ca nu o fac pentru ca nu stiu sa citesc un semn, un indicator. Eu ii banuiesc ca sunt invidiosi, ca viseaza la prestanta mea. Femei am. Proaste oarecare, ar spune rautaciosii. Vin la sedinte si imi expui teorii irefutabile conform careia angajata nu e subordonata in sensul aflarii sale in pozitie orizontala sub sef. Pai ce, fa, io-s prostu' tau?! Io-s sefu', fa, si stiu ca ma injuri.

Minciuna are picioare... epilate

Eu mint.
Tu minti.
Ei mint.
Toti mintim. Mintim ca sa nu ranim. Mintim ca sa placem, sa impresionam, sa nu cadem de fraieri. Mintim ca sa ascundem greseli. Mintim ca sa nu ne batem capu' cu decizii. Mintim pentru ca ne temem, pentru ca ne e sila sa spunem adevarul. Mintim din comoditate, din obisnuinta poate. Mintim pentru ca nu ar intelege adevarul. Mintim pentru a-l face sa-i pese. Mintim pentru ca ne dorim altceva. Mintim pentru ca (nu) ne pasa. Mintim ca sa parem mai buni, mai bogati, mai interesati. Mintim ca sa nu suportam consecinte. Mintim pentru altii (asta e preferata mea, pentru ca nu ma face sa ma simt vinovata in nici un fel:) . Mintim voluntar sau inconstient. Dar mai mult voluntar, desi ne pacalim ca nu e vointa noastra.

Dar ce ne facem cand mintim din iubire? E admis in iubire orice? Ne luam toti armele si pornim la lupta? Suntem absolviti de vina daca spunem ca am facut-o din iubire? Exista un judecator care sa ne acorde circumstante atenuante tocmai din acest motiv? Multi spun ca da...

Minciunile epilate sunt minciunile fine, spuse frumos, care au menirea de a imbraca in haine noi un adevar care odata spus, nu foloseste nimanui. Nici nu dauneaza.

Hai sa ne mintim! Eu ma mint frumos ca sunt fericita si tu ma minti, tot frumos, ca nu vezi.

Ea vrea sa iubeasca! Fara reciprocitate. Fara invazii. Fara teritorii castigate sau doar cedate. Fara final. Cu durere, cu zgomot, cu nesomn. Fara sa mai fi trecut vreodata cineva prin asta. Fara minciuni.

joi, 14 august 2008

Nimic

As vrea ca macar o data sa imi reuseasca sa nu ma gandesc la nimic, cand vreau sa nu ma gandesc la nimic.

miercuri, 13 august 2008

Marea vedeta (2)

Si, dupa cafelit, mergem pe plaja. Nu am vazut noi rasaritul, dar ce imi vedeau ochii era superb, oricum. Da, imi plac norii...Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad oameni dezbracati, nu pot sa intorc capul in alta directie;;)

Dupa un timp, lasam Vama in urma. Nu intrebati si de ce.
Ajunsi in Eforie Nord, constat ca e aceeasi imbulzeala si lume multa, dar, macar nu se pisa nimeni (de) pe terasa omului. Mancam-ne latim la soare-bem-ne latim la soare-mancam. Cam asta a fost programul. Am vazut-o pe Mirabela Dauer (langa un Maseratti superb) si pe Trilu-Lilu-Traistarilu. Diosebit.

Odata ziua trecuta, statiunea nu mai prezenta nici un interes, drept pentru care, geniala si sclipitoarea de mine, vine cu ideea sa mergem in Mamaia (sa vada si bucata de Maroc statiune adevarata, ca dupa Vama... a ramas... ca ursu' pacalit de vulpe...). Asa ca plecam.
Acum, nici nu stiu ce sa fac. Sa va zic, sa nu va zic. Cunoasteti drumu', da? Mergeam noi agale, cot la cot cu altii ca noi, gasim un loc de parcare chiar bun si chiar fara plata, debarcam si incepe adevarata lupta pentru supravietuire. Ei multi, noi obositi. Magazine multe, tentatii mari. Apoi, surpriza, foame:) Mergem sa halim o pizza, ma bucuram si eu ca tot omu' de fantanile arteziene care dansau, de lumini si de palmieri, cand ce-mi vad ochii? Vali Vijelie himself :-& (da, ala verde care vomita). Am asteptat de-am turbat cele pizze, pentru ca, culmea culmilor, nu eram doar noi acolo;;) Pentru ca marochinul era cu ochii cat cepele de incantare, am zis sa-i aratam si Satul de vacanta. Ihi. Satul de vacanta s-a mutat intr-o zona crepusculara. O zona turbata. Guvernata de forte malefice si de politisti prosti. Am orbecait pe strazile Mamaii, am vazut celebrul Bamboo, care arata frumos. De afara. Din viteza. Da, si ele, pitipoancele, erau pe trecerea de pietoni, in fata lui, pe scari, se pozau, alea alea.

Nu am nimerit in Satul de vacanta, desi am dat 2 ture de statiune, am platit de 2 ori taxa la bariere si ne-am intarit convingerea ca suntem captivi intr-o zona crepusculara. Cand, satui de curbe si acceleratii, ne hotaram sa ne intoarcem cu coada-ntre-picioare la Eforie, surprize-surprize. Satul de vacanta se intindea smechereste in stanga noastra. Ihi. Ia si parcheaza undeva daca poti. Ah, nu poti? E clar. Inapoi.

Eram terminati de oboseala, era 2 noaptea, petrecusem ore pe drum, stateam si noi ca oamenii si fumam cu curu' pe-o bordura si da, mai galgaiam din cand in gand bericica inainte de nani-pui. Eram in masina, nu stiu pentru ce, cand bou' meu in spune incet Sa nu te sperii! Ihi. In secunda 2 eram deja ingrozita ca as putea sa am nu-stiu-ce gandac pe mine, ca avem serpi-soparle-lighioane in masina, oricum, ca ceva grav si urat o sa mi se intample. Si ma intorc. Nu va spun cat is de proasta. Am inchis usa sa nu cumva sa vina spre mine. Am blocat usa, ca sa fiu mai sigura. Imi dadeam seama ca nu e real, ca e o gluma (interesanta, de altfel) dar n-am putut sa ma controlez. Gataaaaa, zic. Era Maria Fantoma. Adica, o fata infasurata toata in cearsafuri albe cu o masca ca de mort cu peruca blonda care mergea incet de parca plutea. Si era noapte, si eram obosita, cum sa nu ma sperii?!;;)

Duminica pe la 16 luam drumul spre casa, eu cu un singur gand in minte: Mai vreeeeaaauuu. Totul parea ok pana am ajuns la nu-stiu-cati km de Harsova si am intepenit. In fata, coada kilometrica de masini, cat vedeai cu ochii. In spate, coada kilometrica cat vedeai cu ochii. Si, va spun eu, vedeai oleaca:) Dupa vreo 2 ore de stat aiurea, geniala de mine zice sa o luam pe drumul spre Tulcea. Mai liber. Bun. Pana cand el se gandeste sa o ia spre Macin, sa ne pierdem prin coclauri si dealuri si pustietaturi si se intuneca (oh, dar ce apus am vazut... o nebunieeee) si ma gandeam cu groaza ca nu mai iesim niciodata la liman, la civilizatie. Minunea se intampla, intr-un final, luam drumul Brailei pentru a trece cu bacul. Bac despre care auzisem ca nu mai e. Dar dadeam inainte. Cand am descoperit in fata noastra o coada frumoasa de masini, m-am bucurat enorm. Eram la coada pentru bac. La 30 de km de Galati. Deja acasa.

marți, 12 august 2008

Viata e prea scurta

ca

sa nu faci baie in mare noaptea (macar de 2-3 ori:)
sa nu mai vorbesti cu un prieten, pentru ca a facut o boacana
sa nu stii ce e aia mahmureala
sa nu stii sa mirosi cartile proaspat cumparate
sa preferi o canapea noua in locul excursiilor
sa traiesti cu gandul la bani sau la ani
sa nu-ti umpli sufletul cu muzica buna sau o carte buna
sa traiesti speriat de nou/singuratate/saracie
sa nu stii cum e sa iubesti fara sa fii iubit
sa nu te bucure prezenta familiei
sa nu iti doresti copii
sa nu stii sa ierti sau sa uiti
sa iti burdusesti dulapurile cu lucruri care nu iti vor fi utile dupa moarte
sa nu suferi
sa nu ...

Amintirea mea de la mare

Dincolo de bine, dincoace de rau. Despre iubire
de Aurora Liiceanu si Alice Nastase
Eu sunt o disperata. Genul ala care atunci cand se afla undeva, trebuie musai sa isi cumpere o mica/mare amintire. Pana acum, spre disperarea lui, atacam toate magazinele cu haine/posete/brizbrizuri. Pentru ca am inceput sa ma simt amenintata de faptul ca intr-o buna zi, toate astea or sa ma dea afara din casa, ca sa aiba ele mai mult loc, m-am desteptatit si mi-am schimbat orientarea, spre bucuria neuronilor mei, revenind la o veche si draga pasiune: cititul.

Slava Domnului, n-a trebuit sa caut prea mult o librarie. Si nici nu mi-a luat mult timp sa aleg. Desi as fi vrut Dragostea in vremea holerei, pentru ca nu o aveau, mi-a sarit in ochi numele Aurorei Liiceanu, pe o coperta care mi-a placut asa de muuult si am inhatat-o cu ochi flamanzi, sa nu cumva sa vina vreun alt doritor.

Cartea e scrisa in doua moduri complet diferite. Unul oarecum sec, (dar fara conotatia negativa, daca se poate) transant, stiintific, cu povesti si date socio-psihologice, pe care poate le stii, poate nu, foarte bine inchegate si clare si interesante. E meritul doamnei Liiceanu, care mie mi-e draga.
Apoi, stilul lui Alice Nastase e atat de spumos si de personal, ca si cum ti-ar vorbi o prietena care are si stie cum sa povesteasca. Poate ca aceasta carte nu iti dezvaluie nici un mare adevar si nu iti zguduie teoriile din temelii sau poate ca iti aminteste ceva ce nu ai voie sa uiti, poate ca te face sa nu te mai simti singura, poate iti explica ceva ce la un moment dat, nu ai putut pricepe ... oricum ar fi, credeti-ma pe cuvant, merita!
Ai putea sa crezi ca e o carte scrisa de femei, pentru femei. Wrong!

Ah, si fiecare capitol, incepe cu un citat, astfel ca ii gasiti in ea pe Caragiale, Nichita Stanescu, Octavian Paler, Mark Twain, Eliade, Ana Blandiana, Marquez si multi altii.


Marea vedeta

Pentru ca sunt un om special, mi se intampla lucruri speciale. Cat de speciale, o sa vedeti si voi.

Bun. Joi seara ajungeam la Baneasa. De cum am intrat, frumusetea ne izbea din toate directiile. Bunul gust si opulenta se tineau de mana si zburdau ametite de mirosul de la toilet, calare pe gandacii cei mai burtosi. Usile de la toilet erau manjite de caca-oaca, tre' sa va spun asta, pentru ca mi s-a parut deosebit de artistic (subclasau lejer toaletele de pe autostrada Soarelui). In asteptarea marochinului, am avut timp berechet sa ne bucuram de ceea ce ne oferea acest aeroport. Astfel ca, ne-am ciocnit de intreaga echipa Steaua, in frunte cu Lacatus (recunosc, eu nu i-as fi recunoscut, ci as fi remarcat doar prostul gust de a se imbraca atatia oameni identic:), veneau de la Verona, daca nu ma inseala memoria, foarte plini de ei, privind in jur, gen nu ma vede nimeni cat de tare sunt si nu-mi sare nimeni la picioare? Apoi, am zarit-o si pe Ana-Maria Ferentz, nu stiu daca isi mai aminteste cineva in ce trupa canta. Eu nu. Nu vreau sa fiu ca toata lumea si sa zic ca eram inconjurata de pitipoance si cocalari. Nu, chiar nu zic.
Intr-un final, cu intarzierile de rigoare, apare cu un zambet cat toate zilele, cel ce se va dovedi a fi un marochin handicapat, spus asa cu tot dragul.
Dormim o noapte in Bucuresti. Eu mai mult nu. Caldura mare tare, mon cher.
Vineri, spre seara zburam spre mare. Da, cu masina. Da, Vama Veche. Da, pentru o noapte. V-am pacalit in Sageata spre mare, cand v-am spus ca era multa lume. Neaaaahhh, sa fi vazut acum, neica! Multi, multi, multi. Ne-am parcat si noi in acelasi loc, acelasi hotel si am pornit in recunoastere. Era 23-24, nu mai stiu. La o terasa, urlau din toti rarunchii Pa-ra-zi-tiiiiiiiiii. Ne-am luat cate o bere si am intrat in ritm. Era si Margineanu cu ei. Tre' sa spun ca omul asta e foarte tare. L-am auzit mai tarziu la o alta terasa cantand si zau! ca vocea lui suna mai bine live decat inregistrata.
Stiu ca e o poza nereusita, ca nu e nici o bucata de parazit veritabil in ea, dar asta e, aparatul foto cand e batut, se revolta si face poze si mai naspa.
Eram obositi, lume multa, din toate directiile se auzea ceva bun, asa ca ne-am lasat purtati de val pana la o terasa de pe malul marii, unde toti copchiii de acolo dansau. Si erau multi si muzica era de dezmat si toti, sunt sigura, se simteau la fel ca mine. Liberi. Neincorsetati. Fara etichete. Fara nimic, ce mai!, great view. Asta a fost momentul meu preferat. Si sa fi vazut ochii de marochin cum se beleau cand intr-o parte, cand in alta, si nu intelegea nimic, dar dansa. Dansa cu noi in hora:)) Da, pentru toate exista MasterCard, nu si pentru asta.Cand ne-am dus la culcare, am descoperit ca cei de la hotel aveau in continuare banchete in loc de paturi si portiere in loc de usi. Oh, fuck it, ce mai conta. Asta mi-a amintit ca niciodata nu trebuie sa zici niciodata.

Si ... a venit dimineata. Dimineata lui Boby. Cum care Boby? Boby, catelul familiei de bucuresteni care, sincera sa fiu, mi-au dat impresia ca cineva care ii ura foarte tare, i-a trimis fortat in Vama.


va urma

miercuri, 6 august 2008

Ce va enerveaza?

Pentru ca am vazut ca ati fost foarte vioi si ati raspuns si prompt si in nenumarate feluri la curiozitatile mele, din aceeasi categorie,
tell me,
care sunt alea 3 chestii (atat doar) care va enerveaza;;)

Si ca sa nu creada nici un timid frustrat ca urmaresc sa aflu asta despre voi doar in scopul perfid si egoist de a ma amuza pe seama voastra, spun eu prima, ca sa ne amuzam impreuna, da?

- ma enerveaza ca spun tot. Sau prea multe. Si cand nu vreau. Si cand persoana-receptoare nu e cea mai potrivita. Si cand, de fapt, vreau sa fiu secretoasa. Vai de capu' meu.
- ma enerveaza ca barbatii nu raman insarcinati si ca nu au pe cap problema epilarii, ca nu ii preocupa vopsitul/pensatul si ... lista asta o las deschisa, mai bine.
- ma enerveaza ca nici cand tip/urlu/amenint/bat din picioare s.a.m.d. unii oameni nu inteleg ce vreau si daca inteleg totusi asta, nu fac intocmai.

Mireasa Berbec si marea ei

Despre femeile berbec se stie ca sunt niste temperamentale si dinamice din fire. Faptul ca vor fi mirese nu le afecteaza cu nimic. Vor pastra aceasi atitudine fascinanta si plina de contradictii. Dat fiind ca este inzestrata cu un adevarat talent artistic, mireasa berbec se va ocupa in amanunt de nunta ei si nu va lasa sa ii scape nimic. Viitorul sot va trebui sa faca fata dorintelor ei impulsive. Fiind o femeie puternica si pasionala, ea va fi o sotie desavarsita, asta cand nu va avea accese de furie. Atunci cand vrea poate fi joviala si gratioasa. Romantice incurabile, ”berbecutele” isi vor dori un inel de logodna cu diamant, ametist, topaz, rubin sau granata. Buchetul poate fi din trandafiri dar nu numai. Important este sa aiba culori vii cum ar fi rosu, portocaliu sau roz. Aceleeasi culori le poate folosi si pentru decorul nuntii dar mai poate adauga si galben si albastru. Avem de a face cu o fire vulcanica si nunta va fi pe masura. Intr-o incapere mare sau in aer liber, atmosfera va fi cu siguranta una incendiara.
Influente pozitive in cuplu: comunicativitate, curaj, spirit de aventura, generozitate, energie.
Influente negative in cuplu: incapatanare, impulsivitate, lipsa de rabdare, irascibilitate.
Mirele ideal: aventuros, comunicativ, fire sportiva, rabdator.
Data ideala a nuntii: zilele de 9, 18 sau 27 ale lunii.
Destinatia ideala pentru luna de miere: Anglia, Franta, Germania, Polonia, Italia.
(http://www.flu.ro)

Postul asta are o esplicatie.
Data nuntii chiar e stabilita pentru o zi de 27. Ceea ce mi s-a parut prea tare:)
In rest, nu prea imi plac florile (nu rupte si transformate in buchete, cel putin,) dupa rosu/portocaliu/roz nu ma innebunesc, iar luna de miere mi-as petrece-o in Thailanda. Ah, si nici talent artistic nu am. Dovada sta tabloul pictat de mine:)
Pe langa asta, nu-mi place aurul galben, nu as purta niciodata ceva din aur galben. Nu-mi plac traditiile noastre, gen flori in piept, hora in fata blocului, lautarii burtosi sa mi se behaie la urechi cu a lor ia-ti mireasa ziua buna, dansatul gainilor la restaurant (dezgustator) si cate si mai cate, la care nu am chef sa ma gandesc chiar acum.

De fapt, azi nu am chef de nimic, pentru simplul motiv ca trebuia sa neeeee vedeeeeeeeeem jooooooooiii si s-a trezit Universu' sa ne intoarca curu' (pe motiv ca nu poate satisface toate cererile, ce sa zic?!, tre' sa ma inscriu si pe liste acu'), dupa ce m-a facut sa cred ca ma iubeste si ca ii place de mine, cum stau eu cumintica pe malul marii, privind in zare cu cei mai ochi verzi alaturi. Inzeles?

Later edit: Universuuuuuleeeee? Cine-i cel mai tare si mai frumos si mai destept univers, hm?! Ala care se joaca cu mine si cu nervii mei, dar care pana la urma face posibil tot? Ihi, tu esti;) Asa ca de maine incepe weekend-ul pt noi, si dupa o noapte in Bucuresti, ne infiintam la mare. Cum care mare?! Marea mea:)

marți, 5 august 2008

Sedusă şi abandonată

Unde pleci cu toate planurile mele la subsuoară?


Le-ai împachetat în grabă şi fugi de parcă ţi-ar fi ruşine, cu părul vâlvoi ca o amantă surprinsă în timpul orgasmului, cu un zâmbet satisfăcut în colţul gurii, jubilând mulţumită de tine.
Ai o răutate în ochii ăia mari ca două clopote de parcă eu ţi-aş fi furat ţie ceva, nu invers.

Ai putea să mai rămâi… eu te merit… dar tu... nu si nu ...

Ştii ceva? Dacă vrei, tu poţi să pleci, să nu te mai văd nicicând.


Da' lasă-mi soarele şi nopţile cu miros de Mâna Maicii Domnului, lasă-mă să-mi bag picioarele în mare tot anu’ şi să mă culc pe nisipul ăla, nu l-ai văzut 'ce fel mi se cocoloşeşte în cupele sutienului?! Nu ţi-e milă nici de el?! Şi marea… e marea mea, toată lumea ştie asta, am primit-o ca dar de nuntă, nu poţi să mi-o iei.


Şi eşti şi mincinoasă. Mi-ai promis, prefăcuto, că mă duci până la capătul pământului să văd dacă oamenii de acolo au şi ei soare, trebuia să dezbatem care e mai frumos (eu ştiu că e al meu, da' nu le spun din prima…) şi trebuia să le vorbesc despre marea mea care e cea mai curioasă mare şi despre cum nici o mare de diamante nu ma poate fascina mai mult ca a mea… Ce-mi faci tu acum?! Mă faci să cad de fraieră în ochii oamenilor ăstora, o să creadă că sunt neserioasă şi-o să mă arate cu degetul ca pe ursul păcălit de vulpe… da, tu eşti, mă seduci şi mă abandonezi, uşuratico!


Mai gândeşte-te. Măcar un an.


Ce miros au amintirile?

Din categoria Sunt o curioasa si nu ma tratez, lansez urmatoarea intrebare:

Ce miros au amintirile voastre legate de el/ea?

sâmbătă, 2 august 2008

Inca invat fluturii sa zboare

Cam a trecut un an de cand ma laud eu ca invat fluturii sa zboare.
N-am reusit, va spun sincer. Asta si pentru ca nu s-a oferit nimeni.
Ca, altfel, eu pot, eu stiu, eu vreau;)

vineri, 1 august 2008

Spune-mi ce vrei

... ca sa-ti spun ca nu-ti dau.

26 de posete
vreo suta de pixuri
vreo 10 agende-jurnal
zeci de nopti nedormite
cutii cu scrisorele, biletele
16 perechi incaltari de vara
cea mai frumoasa poza nefacuta vreodata din Gara de Nord
41 perechi de cercei
mirosul unui anumit parfum
79 de maieuri si tricouri
anii mei de liceu
5 kg in plus (doar atat donez, din preaplinul meu)


Mai presus de toate, sunt o colectionara de dovezi de dragoste.
La 17 ani eram in stare sa colectionez si praful prin care calca Mr.
Pe la 20 de ani adunam despartirile si scadeam din orgoliu. Pentru ca in final sa dea cu minus si sa zic pas.

Acum, la batranete, ochii mei nu mai stiu sa planga, inima nu mai tresare de spasmele unui sfarsit iminent, nu mai stiu ce e disperarea si dorul si nelinistea si numar doar zilele cand il voi vedea prima oara pe ... ;;) ... sotul meu. Penibil. Banal. Comun. Sau nu.


Stii, si mie mi se pare ca sunt o mica prefacuta pentru ca toata viata, pana de curand, am crezut ca sa te mariti inseamna sa iti recunosti neputinta de a te descurca singur in viata. Sau ca toti care o fac sunt manati de traditii/parinti/nevoi/dorinta de a face copii si de a-i creste in mediul unei familii. Sau ca sunt lasi, pur si simplu. Credeam ca o relatie, daca e buna, e buna si fara un act autentic, semnat in fata unei gloate de oameni, care dupa un timp, te pupa ... balos. Eh, si acum cred asta;) Si nu am cunoscut nici o pereche a caror dragoste sa ma nauceasca de cap si sa ma faca, privindu-i, sa imi doresc sa am parte de ce au ei, casatoriti fiind. Poate si de asta, a venit tarziu decizia.

Ihhhhh, ma plictiseste de moarte ce scriu si am si uitat spre ce imi indreptam polologhia.
Mai bine fumez o tigara. Ca o fac cu stil:)