Anul trecut, cam pe vremea asta...

 ... ajungeam în camera care avea să găzduiască manifestările noastre de honeymooners, gustam din șampania păstrată la rece și citeam scrisorica lăsată de managerul hotelului cu zâmbetul pe buze,
noi eram, mă, ăștia, doamna și domnul Florea,

 ... mă bălăceam în piscina asta prea mare să poată fi cuprinsă într-o singură poză,

...încremeneam cu ochii-pâlnie la așa imagini frumoase și-mi spuneam ce bine că trăiesc să văd toate astea!,

... pierdeam verigheta în oceanul ăsta rece și sărat care m-a atras ca un magnet și mă-ntrebam 

câți s-au prins că alea-s lacrimi,

...vedeam delfini pentru prima oară în viață țopăind în mediul lor și nimic nu mi se părea

mai frumos în acele clipe,

... băteam stațiunea la pas, de mână cu cel care m-a iubit atât de mult încât mi-a dat definitiv numele lui:),

... muream de încântare în cel  mai mișto parc în care am fost vreodată.

Anul ăsta nimic nu mai e la fel. Părul meu are mai puțin din jumătatea pe care o avea în lungime atunci, nu mai încap în pantalonii scurți de la Mango de care m-am îndrăgostit, iar partea de sus a costumelor de baie pare acum o glumă. Nu mai fumez de 3 luni de zile și când mă uit la pozele în care aveam o țigară în mână mi se pare că nu sunt eu. Din aprilie nu mai suntem singuri și când mă uit la Loli nu pot decât să-mi doresc ca și copilul să fie la fel de frumos și de obraznic ca și ea:) Da, și din decembrie vom fi 4. Ce multe s-au schimbat într-un an!

 Mă miram și atunci și mă mir și acum: nu-i greu, mă, să fii fericit!

A doua parte a lunii de miere

Adevarata luna de miere a fost de fapt saptamana de miere si s-a consumat in Tenerife:)

Dupa intoarcerea de la munte, ne-am infiintat la o agentie de turism, am spus ce capital avem si i-am lasat sa aleaga ce sa faca cu banii nostri, cu singura conditie de a pleca in maxim 2 zile.

Zborul, primul meu zbor, a fost un vis. Cu toate starile de rau mi se pare o experienta delicioasa, de nedescris, pe care fiecare om ar trebui sa o traiasca. Iar cu Tarom-ul as zbura zilnic ca ma hranesc bine oamenii lui:) Si-am avut si loc la geam. Cu urechile infundate, cu stomacul lipit de creier unde simteam o bazaiala suspecta, cu inima stransa nu de emotii, ci de curiozitate, o curiozitate imensa, cu ochii beliti, lipiti de geam, cu o mana in mana beau-ului si cu un zambet de cretina dezaxata, imi luam si eu, in sfarsit, zborul... A fost superb! Sa-ti iei micul-dejun la 12.000 de metri altitudine, cu cele mai misto imagini sub ochii tai, sa vezi norii dansand si Barcelona drept o macheta de oras, vase imense de pescuit cat o unghie si alte avioane zburand in alte directii, sa stii ca esti la -60 de grade, sa vezi la intoarcere ca ninge si infloresc flori de gheata pe geam, sa zbori deasupra Stramtorii Gibraltar, sa bei un ceai si sa te-ntrebi cate ceruri mai sunt dincolo de cerul asta, sa vezi o arcada din nori si sa te gandesti ca e un drum spre ingeri, si tu esti acolo si toate minunile astea nu sunt pentru alti ochi, ci doar pentru ai tai, pentru tine si deschizi ochii mai tare, mai larg si te rogi sa nu uiti niciodata experienta asta... Sincer, patetic ori nu, as fi plans de fericire, daca as fi fost, desigur, in tot avionul, doar eu:)

Alegerea lor a fost una reusita, la un hotel misto de 4 stele, cu demipensiune tip bufet suedez. Multa si felurita mancare, pacat ca nu chiar pe gustul nostru:) Painea si toate fainoasele erau ciudate (in sensul ca nu sunt ca ale noastre), apa potabila nu exista, cea imbuteliata are un gust ciudat, berea e amara si scumpa, vinul tare si scump, pestele si fructele de mare cu un puternic miros de ocean, ceea ce ne-a tinut departe de ele, desi aratau foarte bine, sosurile lor sunt execrabile, rosiile si castravetii nu au gust de rosii si castraveti, otetul nu e otet, dulciurile si tartele nu sunt dulciuri si tarte:) Dar aveam multe fructe si sucuri naturale, legume la fel, toate soiurile de carne, facute cum vrei, paste, preparate, gratar, au niste cartofi mai dulci ca ai nostri care se mananca cu tot cu coaja si erau buni, saramura de peste, raci, icre negre, iaurturi, lapte, cereale, inghetata si muuuulte alte chestii si delicatesuri.

In camera noastra de honeymooners veritabili in forma de triunghi dreptunghic ne astepta o sticla de sampanie la rece si o cutiuta eleganta cu ciocolata, insotite de o scrisoare de bun-venit. Era curata, dotata cu aer conditionat si multe prosoape pufoase si impecabil de albe. O baie fara defecte, gandaci sau jeg aprovizionata cu sampon, balsam, spuma de ras, ac+ate, bic, gel de dus, sapun, caciulita de dus, uscator de par, pahare sterilizate:) O usa culisanta, cu draperii colorate, dadea pe terasa unde se gaseau 2 scaune si o masa cu scrumiera. Terasa cu peisaj.

La receptie cand am ajuns m-am cam enervat, fiind mai multi care asteptam sa ni se dea cardurile de acces, a durat ceva pana ne-am vazut cu ele-n mana si apoi in camera. Dar eram obosita, am o scuza. Avand si asistenta turistica, totul a fost mult mai simplu. Inca din prima zi, ne-am intalnit cu femeia care ne-a fost ghid, o romanca stabilita in Tenerife de 17 ani, tare de treaba. Ne-a prezentat ofertele cu excursii optionale. Desi am stat 7 nopti si pentru fiecare zi era cate una, noi am ales doar 2, ce ni s-a parut noua mai must, asa:) Si oricum, sa le fi luat pe toate, te-ajungea de cuplu, 500-600 de euro, si ne-ar fi lipsit si de placerea de a lua toate insula la pas, de colindat prin magazine si pe faleza, de a face mii de poze... nu se merita!

Prima dintre excursiile optionale era chiar a doua zi- o croaziera in largul Oceanului Atlantic, pentru a vedea balene si delfini. Din prima ideea mi s-a parut foarte tare. Cum, eu, aici, acum, cu ochii mei, sa vad balene? Balene adevarate??? Siiiiiii delfini??? Ca un copchil tampit eram si, sincer, initial, am crezut ca ne pacalesc, ca ne duc ei in larg, dar ca n-o sa vedem noi cele promise:) Si ce vase si iahturi erau in port, si cat de limpede si perfect azurie e apa oceanului, si ce vedeam pe mal si cred ca, cel putin la dus, capul mi se rotea la 360 de grade, atat de disperata eram sa vad tot, sa cuprind tot, sa nu ratez nimic, nici macar o adiere de vant. Desi soarele ardea, vantul imi zbura palaria, stateam si in picioare, a fost, iarasi, o experienta de neuitat. Iar in secunda in care am fost anuntati ca in zona unde incetinise vaporul sunt delfini si nu doar ca au zis, dar si-au si facut aparitia vreo 5 si sareau cum doar delfinii stiu sa sara... eram extaziata! Cat de draguti si de misto si de frumosi erau!... Am innebunit incercand sa-i prind in poze perfecte, si ceva-ceva cred ca tot am reusit.

Dupa episodul cu delfinii, urmeaza cel al primei bai in ocean. La o distanta de 20-30 de metri de mal, intr-un fel de golfulet, se trag trapele, se arunca colacele si se da liber la scaldat, dupa ce, nu-stiu-cum, din susul vaporului a inceput sa curga apa, ca dintr-o cascada:) Noi eram la etaj si-atat de nerabdatoare sa m-arunc ca-mi venea sa-i imping pe toti care-mi erau in fata. Desi ma gadila pe dinauntru o teama ciudata, dar vie, reala, am zis ca e imposibil sa fiu atat de cacacioasa si sa nu m-arunc si eu. Si-am facut-o! Mi-a fost atat de frica si-atat de ciudat ce m-am simtit la atingerea cu apa... era rece, foarte sarata, adanca, cu toate gandurile mele la balene si alte vietati nu chiar mici si nu chiar prietenoase... scot capul de sub apa, dau de doua ori din maini si-atunci, deodata, inexplicabil, verigheta mea aluneca de pe deget... mi-a inghitit-o un ocean hapsan si nesimtit... nu stiu cand am inceput sa plang, si apa era limpede si vedeam nisipul si-am intrebat pe cineva daca vede ceva cu ochelarii acvatici si nu vedea si nu mai reuseam sa ajung si m-am agatat de o sfoara dar nu ma induram sa ies si m-as fi bagat eu la fund si-l vedeam pe beau care a inteles ce s-a intamplat si am iesit si-am spus cui m-a auzit, cu barbia tremurand, I lost my wedding ring si nisipurile erau miscatoare si nimeni niciodata n-o sa-mi aduca verigheta aia inapoi... si parerea de rau cu care am privit, printre lacrimi, cum ne indepartam de ea... nu se poate nici descrie, nici intelege, nici uita...

La intoarcere, cu inelarul de la mana stanga gol, cu rau de mare de la balansul vaporului atunci cand a stationat, nu-mi mai doream nici sa mananc, nici sa beau, nici sa vad balene sau chiar sirene. Asta, totusi, pana-n clipa cand chiar am vazut balene. Si-un pui de balena chiar. Si erau lucioase si mari si frumoase, ca niste delfini mai mari si... erau balene!:) Nu imense, de 6-7 metri si galagioase si pufaitoare... foarte misto! Pe la 18 cred ca eram deja la hotel. Fusese o zi obositoare, interesanta si trista... Am incercat sa depasim momentul, el, ca sa fim chit si de frica sa nu i-o arunc, si-a ascuns verigheta pana-n ziua cand am plecat:)

Urmatoarele 2 zile am facut ce-am vrut, cand am vrut, in ritmul nostru.

Am mers la plaja, era foarte cald si soarele, cu influente de Africa, ardea, nu glumea:) Nisipul fin dar inchis la culoare, plaja curata, cu umbrelute, sezlonguri, dar fara aglomerarea si agitatia de la noi, ne-am hlizit, un cuplu de babe spaniole ne zambeau si ele... ne-am plimbat pe faleza, prin magazine, descoperisem Mango, Zara, Stadivarius, United Colours of Benetton, Springfield si altele, toate la reduceri de pana la 70%, ceea ce nu putea decat sa ma incante:) Totusi, hainele alea imprastiate si eventual tavalite pe jos din Zara, Mango si United... nu ma atrageau chiar asa tare, dar nici deloc, asa ca mi-am luat si eu niste chestii, dar, parca el mai multe;)

Am facut vreo 4 giga de poze. Nu cred ca am ratat vreun peisaj, vreun palmier, vreo bucata de plaja, vreun vapor, vreun pescarus sau porumbel. E o insula curata, cu sosele normale, cu soferi care nu claxoneaza si oameni primitori si zambitori care te saluta simpatic c-un Olaaaaaaa:) Si ce hoteluri imense si ce servicii!

A doua excursie optionala a fost in a patra zi de cand eram acolo, in Santa Cruz de Tenerife, capitala insulei, la Loro Park, el must de Canarias. Ne-am distrat atat de tare aici la spectacolele delfinilor, al balenelor, dar, mai ales, al leilor de mare care sunt niste tampiti:) Parcul e facut tot in stil thailandez (ceea ce m-a facut sa zambesc cand am auzit, cu gandul la dorinta mea de-a fi mers in luna de miere in Thailanda:), cu foarte multi papagali mari, colorati si galagiosi (loro= papagal), cu maimute si alte animale paroase, iguane, serpi, pinguini, rechini, piranha si muuulte alte soiuri de pesti, orhidee, etc. Nu mai pomenesc de cat de bine arata si cat de bine intretinut este, ca va imaginati si singuri;)

Restul zilelor care au mai ramas pana la plecare le-am petrecut pe la piscina hotelului, in plimbari, vedeam tot, inregistram tot, oameni se opreau si se ofereau sa ne faca poze.
Barmanii erau in strada si te invitau politicos sa servesti o bautura la ei, ospatari te invitau sa mananci in restaurantul lor si pomenesc asta pentru ca, daca refuzai, erau la fel de zambitori si de simpatici si-ti urau toate alea, nu strambau din nas, acriti, ca la noi... Nu am fost noi in cluburi, ca n-am avut chef de asa ceva, deci nu stiu cum e, dar fiind baruri, cluburi si restaurante foarte multe, englezesti, franzuzesti, americane sau mai stiu eu cum, cred ca se putea gasi ceva pentru fiecare gust.

In rest, am vazut multe femei grase si foarte grase, de natii diferite, negri, handicapati si pensionari, dubios de multe magazine cu parfumuri, ceasuri, electronice, bijuterii si... pentru ochiu' meu special... surferi;) Altfel, numai caini cu stapan, unul cu cravata, o singura pisica si aia la hotel si multi porumbei nesatui:)

Curios sau nu, Tenerife- insula eternei primaveri, (temperaturile nu scad sub 20 de grade si nu ploua nicioadata), e cu 2 ore in urma fata de Romania, e cea mai mare dintre Insulele Canare si e de origine vulcanica, ceea ce o face si mai interesanta. A fost, asadar, o vacanta reusita, luna de miere, in schimb, nu a avut rezultatele dorite de unii, doar insinuate de altii, ocazie cu care anunt cu bucurie ca doi am plecat, doi ne-am intors:)

___________________________
And Happy anniversary! Avem o luna:)

Prima parte a lunii de miere

Iata-ne deci scapati teferi din ghearele noptii lui 27...

Dupa doar 6 ore de somn (si, believe me, e foarte putin in conditiile date!!), ne urcam in masina toti 4, cu destinatia Izvorul Muresului, Harghita. Am vrut sa plecam departe (sa nu cumva sa ne mai dea de urma vreun nuntas:), sa fie un loc nemaivazut pana atunci, linistit si cu peisaje. Eh, asta am vrut, asta am gasit!
Desi drumul a fost parcurs in mare parte noaptea, desi eram obositi de nu ne mai intelegeam om cu femeie, decat poate intr-o limba ciudata si eventual prin semne, mi-a placut. Mi-a placut sa merg pana la limita suportabilitatii, mi-a placut sa fiu obosita, dar sa vorbesc la telefon aproape tot drumul si, evident, gandul ca scapasem de marea zi a vietii noastre era cel mai puternic revigorant, stimulent, drog sau cum mai vreti sa-i spuneti.
Am ajuns noaptea, ca era 2 sau 3 noaptea chiar nu mai stiu. Ne-am ratacit. Cu indicatiile babei la care ne-am cazat si care nu stapanea limba romana prea bine, am nimerit. Eu imbracata fliu-fliu, ca o fosta mireasa care, dupa chinul cu rochia, nu-si mai suporta nici propria piele:) Afara, cancer!!! Un frig de behaiai. In bagajele noastre, maieute, fustite, pantaloni scurti, tricouri. Afara crapau pietrele de frig:) Deci frig.
Pentru ca era asa tarziu, si baba asta (cu urechi de elf sau de iepure mirat, n-am putut sa ne hotaram) mai avea si alti turisti prin camere, ne-a rugat sa nu facem prea multa galagie. Ei, sa ceri asta unor oameni care sunt extrem de obositi si care ba nu-si mai pot controla picioarele si cad pe scari, ba izbucnesc in rasul ala prostesc, dar molipsitor, ba se holbeaza la urechile tale si incearca sa le ghiceasca lungimea, nu e o cerinta tocmai potrivita, cu rezultate imediate si dorite. N-avea ce sa ceara de la noi, n-avea cu cine sa se inteleaga.
Odata ajunsi in camere, cu parchetul scartaindu-ne cu patos sub picioare, am gasit terasele, ne-am imbrobodit cu ce-am gasit mai gros, am scos borcanul de masline verzi, sticla de Martini si pe cea de Uischi si ne-am instalat comod la aer, cu tigarile-n bot. Era frig. Maslinele bune. Noua foame. Ne-am batut pe ultima maslina din borcan. Noroc ca sunt agila si am degete subtiri:) Desi ar suna bine si mi-ar placea sa ma laud ca m-am imbatat si am cazut pe jos si ne-am chefuit ca-n filme, nu a fost asa. Am mai ras si-am mai vorbit si-am mai fumat vreo ora. N-am fost in stare de mai mult. Bagata in pat (avea o saltea foarte buna) cu capul pe o perna lesinata (cum imi place mie) am adormit in secunda in care am inchis ochii.

Dimineata eram curiosi de nu se mai putea sa vedem imprejurimile, chiar aveam emotii ca am ajuns in cine-stie-ce pustietaturi dubioase si ca a nins cat am dormit noi:) Nu, era frumos, era liniste, erau munti in zare, cer curat si campuri cu flori de multe culori. Si noi cu verighete, cu fetele alea de tampiti pe care le au oamenii proaspat casatoriti, cu un beau care vorbea despre mine numindu-ma sotie...

Ca si recomandare, desi nu am fost cazati acolo pentru ca nu mai erau camere libere, omu' de la pensiunea Gentiana, cu care am vorbit la telefon sa ne gaseasca si noua macar un pat in care sa dormim, ne invitase la micul-dejun. Un om atat de dragut, de saritor si serviabil (nu slugarnic) care ne-a incantat cu atitudinea si firea lui. Si ce mic-dejun, ce servire, ce palinca!:) Toate mesele le-am servit la ei si am fost incantati de fiecare data, chiar si in seara in care am mancat ciorba de vacuta si noi, familia Florea, nu mancam vita deloc. Iar proprietatea lui e un vis, un rasfat.

O sa mai las si pozele sa vorbeasca in locul meu.
Mai spun ca am vizitat manastirea Izvoru' Muresului, care e superba, pestera Sugau (un first si o experienta misto sa intri intr-o pestera si sa mergi prin galeriile ei, chiar daca cu greutate, 200-300 m) iar urcarea pe munte, desi un chin pentru fumatori, ne-a placut la nebunie (pe urechea mea stanga la un moment dat s-a asezat un fluture ca sa-mi sopteasca un secret:); am fost si la Lacul Rosu (care nu m-a impresionat) si la intoarcere -Miercurea Ciuc, Brasov cu Poiana cu tot si, cum altfel, cu ploaia dupa noi.