luni, 29 octombrie 2012

Mi-ar plăcea într-o zi

Nu cred că mai apuc, dar, din categoria mi-ar plăcea, dar dacă nu-mi place de-adevăratelea, pot să dau undo?, am așa:
- să-mi vopsesc părul în toate culorile curcubeului, așa, măcar la vârfuri, măcar pentru o zi
- să fac ceva cu mânușițele-astea două: o păturică, o rochiță, un fes, o rag doll, orice, și oamenii să-mi spună rili, chiar tu ai făcut asta?. Yeeeeees, rili me. Nu se pun la socoteală bentița și tutu-ul pe care le-am făcut pt Iris.
- să fac modificările alea mici (ascunse prin foldere) în casă
- asta sigur ar fi o idee extrem de proastă, pentru că am, nu doar mintea, ci și capul în colțuri, dar îs tare curioasă cum aș arăta chilugă. bine, măcar tunsă scurt-scurt.

La categoria grea avem: să mă întâlnesc cu persoanele care ani de zile au făcut parte din sensul vieții mele, să bem o bere, să râdem de amintirile a căror custodie o împărțim și să ne spunem uite, mă, te știu de ani de zile și faptul că nu te văd ani de zile, nu schimbă nimic, ești același, te știu pe dinafară și te știu pe dinăuntru, am putea nici să nu vorbim, să lăsăm filmul nostru să se deruleze singur între noi, o să-mi lucească ochii și dacă îi închid mă văd în continuare făcând parte din viața ta. Aș vrea să sun, să invit, dar e potrivit? Ai voie să suni când ți-e dor? Ai fi înțeleasă sau ridicolă? Tu cum faci, scurmi sau îngropi? Și dacă tu scurmi și el a îngropat? Câteodată n-ai de ales și trebuie să faci dorul un bulgăre pe care să-l arunci; dacă vine înapoi, înseamnă că ai cu cine te juca; dacă nu... o să continui să visezi și dacă visezi o să te simți zgândărită, înghiontită, împinsă de la spate să faci ceva și n-o să faci pentru că oamenii mari nu par să facă asta. Oare eu sunt visabilă? Sau easy și definitiv uitabilă?!

vineri, 26 octombrie 2012

Ce-nseamnă să ai copil de 2 ani. Mic ghid de încurajare.

Înseamnă că:
  • AAAAAAAAAAI UN COPIIIIIIIIL! Yeeees, e minunat și e tot al tău!:p
  • o să-ți dai coate, seara, în pat, cu ăla de ai conceput așa minune, și-o să râdeți pe înfundate, ca proștii, de isprăvile pe care le-a făcut ziua.
  • poți să faci baie ca nerușinata în timpul zilei, fără să ieși din cadă înainte să apuci să te speli și pe cap.
  • copilul te mângâie și te îmbrățișează voluntar și-ți spune daga mami.
  • mergi cu copilul la cumpărături și copilul e rezonabil.
  • poți să te joci cu el și chiar să-ți placă. și nu există pretext mai potrivit să te joci ca nesimțitul, decât ăla că ai un copil. sigur, dacă s-a plictisit, ai pus-o!
  • poți să-i dai fructe, fără să trebuiască să despielițezi, dezsâmburești, tai, aburești, răcești, blenduiești.
  • copilul renunțător la pampers o să se pișe pe tine. pe canapea. în supermarket. în librării. pe laptop(u' lu' ta-su, thank god, she loves me more:D). o să ți se pară amuzant.
  • copilul renunțător la pampers o să se cace pe mobilă, în cămară, în teneși(i lu' ta-su, thank god, she loves me more:D). nu dispera, o să înceteze înainte să transforme toată casa în latrină din timpul războiului.
  • uuuuu, ghici cine se-ntoarce la tineee? yes, yes, moș crăciuuuun :D toate bucuriile, toate jocurile și tot ce înseamnă copilărie, se-ntorc în viața ta, parcă mai frumoase decât ți le aminteai.
  • faptul că ai devenit mamă nu te face desenator de excepție, nup, really! dar guess what, copilu' o să aleagă singur dacă chestia aia de ai desenat-o tu e broască sau urs. las-o așa. cum zice el.
  • dacă suferi de mania ordinii și-a curățeniei, o să ai o soartă crudă :D
  • o să-ți vină să te dai de-a dura, every day for the rest of your life, de bucurie și de mândrie.
  • n-ai cum să uiți să-i dai de mâncare pt că o să ceară. și-o să ceară. și-o să ceară. 
  • o să te simți, contrar realităților din oglindă, mai frumoasă, doar pt că el e atât, dar atât de frumos. crede în ceea ce simți, nu în ceea ce vezi:p
  • aveți discuții. știe să-ți spună cum îl cheamă, câți ani are, ce culoare au ochii lui, ghicește culori, numără, știe un număr mai mare de 10 persoane care-l iubesc și ți le înșiră cu urale în fiecare seară înainte de culcare, spuneți poezii împreună, dansați împreună, vă uitați pe cărți împreună (să nu îndrăznești să nu te arăți încântat că faci aceeelaaași lucru de-o mie de ori pe zi, te miroase imediat) și, de fapt, împreună ăsta e cel mai sudat, cel mai umflat și cel mai mișto împreună din câți ar putea exista!
  • îți plac, nu-ți plac, soarta, de plimbări nu scapi. bucură-te, ai ocazia să cunoști numărul exact de rahați din parc, vei ști câte fire de iarbă sunt pe partea dreaptă și câte pe partea stângă, vei merge numai pe trotuar pt că lu' ăsta mic îi tremură chiloții de frica mașinilor, vei râde mișelește de frica lui de furnici și-n general, vei ajunge la concluzia că n-a fost niciodată soare cum e de când un balaur mic, mai bun, mai frumos, mai deștept și mai amuzant decât ți-ai imaginat vreodată că poți plămădi, ți-a umplut viața de câcați și culori:))

joi, 25 octombrie 2012

1y11m: my little big girl

Prima bătaie. O tot enerva o fetiță, îi lua jucăriile, venea peste ea, când a plecat de lângă ea la un leagăn, fetița moț, că vrea tot la ăla, și-a început să plângă, să țipe și s-o lovească pe Iris, iar preaminunata mea a ripostat frumos, lipind palmele de spatele fetiței, n-a lovit-o, dar nici n-a stat ca chioampa, nici n-a bocit după mine. E așa un copil bun, Iris asta!
Olița e pentru fraieri, io mai bine mă piș numai pe canapea, ocazional pe laptop. Și fix asta și face. Update: s-a potolit dupa vreo 4 zile, acum suntem chiar ok, ba chiar am ajuns în faza în care a făcut un prim pișu la boscheți- exercițiu terminat excelent pentru ea și foarte prost pentru mine (well, da, când am simțit că mă încălzesc brusc pe piciorul stâng, mi-am dat seama că inevitabilul m-a atins). Exersăm, exersăm (până ninge):p S-a pișat pe ea și în Diverta, sper ca oamenii de acolo să fie buni cu noi și să ne mai primească:p
E ciudat. Când ne alintă, mie îmi spune mamicu, iar lui tătica.
Îi place cuvântul micuță, așa că-l folosește mereu, ca să alinte: o țeț micuțăăă (un cățel micuț), o pisică micuță-micuțăăă.
Are vedere de uliu, înregistrează în secunda în care a intrat în parc singurul copil din marea de copii care are tricou cu Tweety, pe care eu îl văd abia la plecare, după ce ea a strigat întruna tuitui.
Spune cuzi (scuze) când se împiedică de mine sau de masă ori când scapă ceva din mână.
Marea plăcere, de prin aprilie, de când am cumpărat, e să se dea cu temă (cremă=untul de cocos).
E bună cu noi și bună cu copiii. Se bucură când o fetiță mai mare se joacă cu ea, râde la băieții care se joacă cu mingea și are deja niște prieteni: Adeț (Alex), Cami, Aeția (Alessia). O îmbrățișează pe fin-sa și-i spune iubita.
Îi place ritualul de îmbrăcare, dar apreciază în egală măsură rochiile și pantalonii, mai ales dacă au vreun animal, vreo floare sau vreun fluturaș pe ele.
O surprind numărând corect de la 1 la 5 și nu mai pot de mândrie :p
Stă mai bine la capitolul recunoscut culori. Mi se pare că în sfârșit a priceput care-i roșu, care alb.
Fuge, fuge scăpărându-i picioarele, de frica mașinilor.
Când mergem la bunică-mea, parcă e alt copil. Deschide porți, intră la pui, știe unde-i troaca cu grâu (sau ce naiba-i aia de mănâncă ăștia), își umple pumnii ăia mici și le aruncă c-o bucurie și c-o mândrie de zici că asta ar vrea să facă toată viața. Asta și să hrănească caprele. Ultima oară când am fost, m-am tăvălit (în mine) de râs, cum ducea ea frunze de varză, știuleți și gutui spre capre și astea trăgeau de ea cu totul, de se clătina pe picioare. Îi place acolo și mă bucur, că știu și cât e de așteptată!
I-am cumpărat umbrelă și-am ieșit afară să ne dăm mari și să ne bucurăm de bălți. Surpriză, le cam ocolește!:))
Sărim în pat și ne învârtim. Prima dată când am făcut asta, s-a uitat la mine cu niște ochi bucuroși (ca și cum știa că-i o tâmpenie, dar tocmai de asta, era mai amuzant) și mi-am pus un memo mental să nu cumva să uit s-o las să facă grozăvii din astea. Numai și numai s-o aud râzând!
Atrage atenția oamenilor de pe stradă și mi se pare interesant cum și moși (hâtri, dubioși) se opresc să vorbească cu ea, iar ea nu-i deloc vreo speriată de bombe. Avem și-un episod care mă face și acum să mă scutur de silă și de groază: mergeam noi, ca două gazele, și când trecem pe lângă un grup de băiețași de cartier (categoria 30+) din el se desprinde unul după modelul ceafă lată-ten tuciuriu-cicatrici-chel-namilă care-a simțit brusc nevoia să vorbească cu ea și ceee faaaci, ce frumoasă esti, câți ani aaai, bla, bla, zâmbesc scrâșnind, o iau de mână și ne îndepărtăm; după câțiva metri, Iris se-ntoarce și-l strigă nenaaaaaaa, nenaaaaaa, ăla vine, ce ochi ai!, alea, alea, o ia în brațe și-o pupă pe obraz; io cred că înlemnisem.
Mi-am propus ca-n ziua în care face 2 ani, s-o îmbrac frumos, să-i pun suzeta pe-un șnur și să mergem așa, cu mic, cu mare, într-un loc (cât mai departe de casă) unde există un copac de care s-o agațe. În scopul de-a rămâne acolo și de-a scăpa naibii de ea, o urăsc!:p A, și pentru că un bebeluș are nevoie de ea, normal:p

Funny words: țopeț (siropel, dar ăsta-i mai vechi), hin (vin), subsii (subtire), pecacă (pleacă), meng (melc), fefin (delfin), mani (bani), cauac (cascaval), seveț (șervețel), poenu (poneiul), codița (doctorița).

vineri, 19 octombrie 2012

Am avut un vis

Stăteam complet goală, cumva deasupra unei ape, pe un colț de stâncă. Rece. Știam că vor veni pe rând să mă întrebe unde vreau să mă duc. Încercam să-mi încălzesc degetele reci, dar ele parcă mai reci deveneau. Întuneric. Numai pe întuneric mă văd. Stăteam așa atârnată între ce caut eu aici? și unde să mă duc?. Mă gândeam la tot ce n-am făcut și cioburi de gheață îmi șfichiuiau stomacul. Mă gândeam la tot ce am făcut, treceam ca un intercity prin viața mea, imaginile se blurau, nu mai știam cine mă năștea, cine mă trăgea cu sania, cine mă uita la grădiniță, cine mă pupa și cine mă iubea. Dar simțeam. Viermi calzi îmi treceau prin vene, spre inimă. Simțeam în nări miros înțepător-amar de vise abandonate și planuri de care viața a râs. De ce le-am mai visat dacă nu le-am împlinit? De ce le-am mai gândit dacă le-am uitat? Îmi duc mâna la ochi și ei ard ca două felinare-n noapte. Mă văd călătorind mai departe singură și-mi vine să mă strâng în brațe de mila mea. N-am la ce să mă întorc, dar nu mă pot desprinde. De gât îmi atârnă o sentință pe care simt că nu o merit, îmi strâng degetele în pumni, dar pumnii cad moi în gol. Nu mă mai lupt cu ei, nu mă mai lupt cu nimeni și, dacă nu azi, într-o zi sigur o să încetez să mă lupt și cu mine.
Când cred că mă trezesc, o văd pe maică-mea fluturându-și coama ei neagră, sălbatică, cu dinții ei tineri, perfecți, râzând în soare, și dintre toti, pe mine vine să mă îmbrățișeze prima. Mă fac caldă și moale, ca un pachet de unt uitat pe masă vara. În spatele ei, îi vedeam pe toți cei pe care i-am cunoscut, i-am iubit, i-am uitat, știam cu cine am mâncat batoane calde cu susan și ce an era ăla, știam ai cui erau ochii verzi care mi s-au lipit de inimă, știam care-i familia și care-s prietenii, știam numărul exact al persoanelor care mi-au spus că mă iubesc, dar și pe cel al căror teiubesc încă îl mai aștept, știam și îi vedeam vorbind ceva ce creierul meu nu reușea să-mi traducă. Voiam să mă ridic, le făceam cu mâna să mă aștepte, îi strigam pe nume, dar, de fapt, nu mi se clintea nici un fir de păr.

Mă trezesc în bubuituri puternice. Inima mea se întorcea la mine.

marți, 9 octombrie 2012

Un weekend mi-nu-nat!

Al treilea în afara emisferei irisești.
Dacă în primul weekend în care am fugit de-acasă, îmi tremura buza de emoția întâlnirii cu Bonjovel, în al doilea o cunoșteam în carne, oase și râs de șinșilă alintată pe, the one and only, cookie. După, nimic n-a mai fost la fel :p

De data asta a fost tot o ocazie specială, devirtualizarea femeilor care în ultimul an au fost mai aproape de mine decât orice alt prieten. Nici nu mai fac comparații, nici nu-mi mai doresc contopirea acestor două lumi, cea care e mamă în mine (deci panicată, ridicol de mîndră, îngrijorată, chinuită de tot felul de stresuri, legate de mâncare, îmbrăcăminte, joacă, dezvoltare, etc) e profund satisfăcută de acest grup de femei, despre care aș fi putut foarte bine să cred că nu-s reale, că sunt precis doar o închipuire exagerată a mea, dacă nu ar fi fost seara de sâmbătă. Sigur că, din moment ce mamele astea (pe care nu le dau la niminea:p) sunt încă, contrar modei zilelor noastre, și femei (calde, deștepte, amuzante, bune și, cum naiba s-o fi nimerit, și frumoase), nu pot decât să mă bucur că cineva (știm noi cine) a fost atât de deștept încât să aibă ideea de-a ne aduna la un loc, și atât de special (iar specialul, se știe, atrage special) încât să crească calitatea grupului până aproape de perfecțiune (ha!:p). A, și-mi pare rău că din cauza personalității mele înalte, blonde și bătrâne, asta se-așteptau toate să vadă, sper că și-au revenit din dezamăgire!:D

M-am întors cu niște concluzii, stați așa că le înșir pe toate:
- hon are un apartament foarte drăguț, din ăla de mă vedeam locuind bine-merci acolo
- m-am pierdut în spațiu prin Unirii și nu m-am așezat pe-o bordură să-mi plâng de milă că m-am pieeeerduuut (asta și pt că știam că dincolo de zona crepusculară în care nu puteam să mă orientez, era totuși cineva care mă aștepta)
- prietenii rămân prieteni și când sunt în alt oraș
- am fost răsfățată. maxim.
- am mâncat cea mai bună shaorma ever
- am primit cadouri frumoase. și eu și Iris
- Simbio e un loc mișto (nu că n-aș fi știut de anu trecut)
- karaokele e funny numai când nu cânt eu, altfel devine horror pt toți posesorii de urechi
- am băut prima cafea la Starbucks, e doar cafea, if you ask me :D
- mă sperie imensitatea Bucureștiului
- și m-am întors cu trenul. Nu mai mersesem cu unu' de câțiva ani. Plătești aproape 70 de lei ca să mergi aproape 4 ore genunchi în genunchi cu ăla de stă în fața ta. Ăla din față nu e Antonio Banderas. Nici ăla din stânga ta nu e Johnny Depp. Dacă-mi aduc eu bine aminte decedatul Personal era mult mai ok ca Intercityul ăsta, mai confortabil, cu mai mult spațiu pt picioare (și eu chiar nu sunt o pălugă) și, desigur, mult mai ieftin. Cam mult tupeu pe CFR-ul ăsta.
Mai vreau!!!

joi, 4 octombrie 2012

Dialoguri irisești (2)

- Ți a?
- Burta lu' mami.
- Nu. Buta mea.
(i-auzi?! crezi tu că dacă ai locuit acolo 9 luni, e a ta? mbine, i don't need it :p)

Ta-su către fică-sa: cine-i iubita lu' tati, tu ești?
- nuuu, țesa bobi.
(ea-i prințesa bobi, desigur :p)

- Ce faci, fată?
- Pichez.
- Ce pictezi?
- O bebe micuță.

Se uită la poze cu ea, se laudă și se alintă singură: Isi, Isuca, omos (Iris, Irisuca, frumoasă).