Vreau să mă las de fumat pentru că:- nu vreau să rămână doar o amintire dinţii mei frumoşi;
- mi-e milă de inima şi de plămânii mei şi nu suport ideea că ar putea să mi se tragă moartea dintr-o alegere de-a mea. În plus, vreau să pot (numa' să mai am ce) să-mi donez organele (măcar unu');
- mi se îngălbenesc unghiile (unghia, de fapt, da' tre' să exagerez că sună mai bine:) şi tenul capătă o culoare şi o textură pe care sigur nu le-aş avea dacă n-aş fuma (da' dacă mă dau cu ojă se rezolvă; sau cu cremă:);
- lunar se duc aiurea nişte milioane bune numai pe ţigări. Calculând dibace, colecţia mea de poşete s-ar mări considerabil ... numa' dacă;)
- m-am săturat de pereţii îngălbeniţi din bucătărie (prilej cu care o să văruim înainte de sărbători cu verde, zic) şi de atâta fum (ceea ce ne-a determinat să cumpărăm cu încrâncenare Ambipur, Oust şi altele de genul ăsta, punând cu nemiluita în toate colţurile casei), de mirosul din gură, de pe degete şi haine;
- în plus, din 10 ţigări fumate, doar una o fumez din plăcere, restul vine ca să fie, de umplutură, conjunctură, bla, bla;
- o să fiu şi eu însărcinată, implicit mamă, la un moment dat (sper!);
- beau-ul meu fumează ca spartul;
- aş vrea să-i pot spune (să mă laud!!!) mamei mele că am renunţat la fumat. Aoleu, da' asta înseamnă să recunosc că fumam? Sau nu?:)
Nu pot să mă las de fumat pentru că:
- (toţi) prietenii mei fumează;
- practic, cu regularitate sportul ăsta (şi dacă stau să mă gândesc eu bine, dacă nu mă duceam în tabăra aia la Buşteni în urmă cu 10, 11 ani aş fi scăpat neatinsă de viciul ăsta de rahat)
- nu ştiu cu ce aş putea înlocui locul care ar rămâne gol dintre degetul arătător şi cel mijlociu:)
- există situaţii şi momente când am nervi sau emoţii şi nu există nimic care să egaleze plăcerea de a fuma o ţigară exact atunci;
- mă simt mai potentă, intelectualiceşte vorbind, când fumez o ţigară sau doar când o văd fumegând în dreapta mea;;)
- da, şi beau-ul meu fumează ca spartul.
- mi-e milă de inima şi de plămânii mei şi nu suport ideea că ar putea să mi se tragă moartea dintr-o alegere de-a mea. În plus, vreau să pot (numa' să mai am ce) să-mi donez organele (măcar unu');
- mi se îngălbenesc unghiile (unghia, de fapt, da' tre' să exagerez că sună mai bine:) şi tenul capătă o culoare şi o textură pe care sigur nu le-aş avea dacă n-aş fuma (da' dacă mă dau cu ojă se rezolvă; sau cu cremă:);
- lunar se duc aiurea nişte milioane bune numai pe ţigări. Calculând dibace, colecţia mea de poşete s-ar mări considerabil ... numa' dacă;)
- m-am săturat de pereţii îngălbeniţi din bucătărie (prilej cu care o să văruim înainte de sărbători cu verde, zic) şi de atâta fum (ceea ce ne-a determinat să cumpărăm cu încrâncenare Ambipur, Oust şi altele de genul ăsta, punând cu nemiluita în toate colţurile casei), de mirosul din gură, de pe degete şi haine;
- în plus, din 10 ţigări fumate, doar una o fumez din plăcere, restul vine ca să fie, de umplutură, conjunctură, bla, bla;
- o să fiu şi eu însărcinată, implicit mamă, la un moment dat (sper!);
- beau-ul meu fumează ca spartul;
- aş vrea să-i pot spune (să mă laud!!!) mamei mele că am renunţat la fumat. Aoleu, da' asta înseamnă să recunosc că fumam? Sau nu?:)
Nu pot să mă las de fumat pentru că:
- (toţi) prietenii mei fumează;
- practic, cu regularitate sportul ăsta (şi dacă stau să mă gândesc eu bine, dacă nu mă duceam în tabăra aia la Buşteni în urmă cu 10, 11 ani aş fi scăpat neatinsă de viciul ăsta de rahat)
- nu ştiu cu ce aş putea înlocui locul care ar rămâne gol dintre degetul arătător şi cel mijlociu:)
- există situaţii şi momente când am nervi sau emoţii şi nu există nimic care să egaleze plăcerea de a fuma o ţigară exact atunci;
- mă simt mai potentă, intelectualiceşte vorbind, când fumez o ţigară sau doar când o văd fumegând în dreapta mea;;)
- da, şi beau-ul meu fumează ca spartul.
Ştiu că mi-am oferit singură nişte răspunsuri, dar n-ar strica deloc să aud poveşti despre cum s-au lăsat alţii de fumat, poate una dintre ele mă inspiră şi pe mine;) Ochei, nau chen ai smoc?:)
______________
David&Goliath img.
David&Goliath img.
Postări
7 comentarii:
Fumatul e cea mai mare porcarie din viata mea,fara de care mananc precum Joiana si arat precum Piggy...Rusine sa-mi fie...;)
Eu TREBUIE sa ma las de fumat (chestie cercetata si verificata in 3 surse) din motive de plamani de nefumator. DAR din cauza asta si pentru ca imi PLACE literalmente sa fumez, NU VREAU sa ma las. NU fumez pentru ca imi vine, fumez cand imi place. Cand simt nevoia sufleteasca (nu fizica) sa fumez. :) Am I making any sense here?
Hm, si eu ma amagesc de ani de zile ca NU VREAU sa ma las de fumat, ca-mi place prea mult, ca nu ma vad fara, etc... Dar dupa o incercare matura sa scap de viciul asta, mi-am dat seama ca de fapt NU POT sa ma las. Asa ca fiecare tigara din prea multele zilnice imi intareste convingerea ca sunt o fiinta mult mai slaba decat imi place sa cred. Hai ca m-am autodenigrat destul! Totusi mai sper ca o sa vina vremea cand fumatul o sa devina amintire si treaba asta o asociez cu o noua etapa in viata mea. Adica visez cai verzi pe pereti :) E vorba de o motivatie destul de puternica, pentru ca se vede treaba ca bunastarea personala, in termeni de sanatate si frumusete, nu este suficienta.
Anca, uitasem sa pomenesc si de ingrasat, ca si motiv pt. care nu pot sa ma las:)
Liana, are sens si nu prea;;) Adica, inteleg ce zici, dar daca sursele alea 3 sunt medicale... eu n-as mai;) Cred.
Alice, stii, eu n-am avut nici o incercare matura, sa ma las. In plus, locuind cu un fumator sadea in casa... e realmente imposibil, de asta urmaresc, prin metode nu tocmai ortodoxe, sa il fac si pe el sa renunte:))
Aaa, pai sa vezi...
eu nu sunt fumatoare activa (foarte des) numai cand ies in oras. Si atunci fumez de pe la altii, ca n-are rost sa imi cumpar un pachet intreg pentru 2-3 (4,5) tigari. Si atunci decat sa las un pachet intreg cuiva, mai bine cersesc.
Am avut insa o perioada de un an si ceva in care n-am pus tigara in gura. M-am lasat fara sa imi dau seama. Prietenul meu nu fumeaza, deci implicit, neavand partener... parca nu mi-a mai venit nici mie sa trag cate una mica. Si fara sa imi dau seama, m-am lasat. Dar m-am lasat la modul ca nici prin cluburi nu mai calcam, nici in oras nu mai ieseam cu fumatori (majoritatea dintre ei sunt ne). Asa ca... n-a fost asa greu. Placere, nevoie... nu cred ca e vorba de asa ceva la mine.
Cred ca din cauza beau-ului tau nu prea poti sa te lasi. :D Fa-l pe el sa renunte si o sa reusesti si tu. Ai o sarcina dubla. ;))
Tomata, nu stiu cum ai reusit sa pastrezi limitele astea (cunosc persoane care au inceput cu 2-3 tigari la vreun chef si au sfarsit devenind fumatori cu acte in regula).
Da, stiu ca beau-ul e problema, dar nu stiu cum sa combin cucuta cu verdele de Paris in asa fel incat sa aiba efectul lasarii de fumat:)))
mor cand citesc chestii d-astea.mor nu alta.
eu o torturez pe mama(la propriu) de fiecare data cand o intalnesc si incerc prin toate mijloacele posibile sa-i demonstrez ca nu e bine sa fumezi,ca se duc dracu bani buni cu care ai putea sa-ti fac alte placeri si asa mai departe...si ea ma lasa sa vb....si se duce sa fumeze...imi vine sa urlu...frate...singurul meu viciu sunt lucrurile frumoase,si cercei...si multe altele...dar nu vreau sa platesc ca sa-mi distrug singura sanatatea...pentru a o pastra sunt in stare sa renunt si la mancare si mai ales la dulciuri...de sanatatea mintala nu vb aici ;)
Trimiteți un comentariu