Oficial ne merge bine

Ştii cum e, trec anii, ajungi la un anumit nivel de maturitate emoţională, te baricadezi involuntar şi închizi uşile pentru nou-veniţi, crezând că ai un anumit număr de prieteni direct proporţional cu disponibilitatea ta afectivă. Eşti întrebat dacă e bine aşa şi spui sincer că da. Că, eventual, se poate mai rău, da' mai bine nu. Că are cine să te cocoloşească. Şi cine să-ţi tragă un şut în cur când nu mai ştii în ce direcţie să mergi şi tinzi să o iei numai aiurea, pe coclauri. Că are cine-ţi asculta cele mai aberante teorii şi te susţine în cele mai visătoare vise. Că nu eşti şi nu trebuie să te simţi al nimănui. Că ai cu cine să te urci în maşină şi să te duci în viaţă. Că ai pe cine invita la nuntă şi că există în viaţa ta persoane care vor lăcrima, chiar şi numai intern, de emoţii sau de grija ta. Că numărul amintirilor şi experienţelor comune sunt suficiente pentru a garanta un viitor în care să nu te vezi niciodată singur.

Cu gândurile astea în cap, îmbrăcată la 7 ace, duhnind pe o rază de 20 de km a parfumul cel mai bun şi cel mai scump din dotare, cu rochiţa gri întinsă perfect pe coapse şi cu părul certat şi rugat (în final) să stea exact cum trebuie, cu beau-ul la volan, ne îndreptăm tremurând din toate încheieturile, ca şi cum ne duceam la cel mai important examen din viaţa noastră, fumând ca turcii, deşi mi-am promis mie însămi că n-o să intru pentru prima oară în casa oamenilor ăstora împrăştiind rafale de fum de Pall Mall, dar, de!, tremura stomacul în mine. Coborâm la o florărie, da, se impunea să luam un buchet de flori cum nu s-a mai văzut. Florăresele, două la număr, cred că şi-au dat demisia după ce am plecat eu. Le-am turbat. Le-am disperat. Când ele propuneau un anumit tip de ferigă, sau nu-ştiu-ce buruieni ajutătoare, eu strâmbam din nas. Când ele îmi sugerau crini sau orhidei, eu dădeam ochii peste cap, semn că nu mă înţelegeau deloc. Până la urmă, s-au prins că-mi trebuie ceva deosebit, fără să fie ostentativ. Şi că nu-mi plac florile mov, în ziua aia;) Le-am transmis, ştiu eu sigur, emoţiile mele, mai că le şi tremurau trandafirii galbeni-portocalii în mâini când îi înfăşurau şi îmbrobodeau cu alea-alea;) Era superb. Eu mulţumită;) Finally:D Ele, încântate. Că au scăpat de mine.

Pe măsură ce ne apropiam de cartierul unde trebuia să parcăm şi să urcăm până la un anumit etaj 3, bubuiala din stomacul meu atingea cote maxime. Ca să mă calmez, îmi sun prietenele. N-a fost o idee bună. Una dintre ele, la ideea mea de a-mi da ultimele sfaturi, îmi zice Orice ar spune oamenii aştia, tu să te porţi şi să vorbeşti civilizat. Adica, cum venea asta? Ca şi cum, doar eu ştiam şi credeam despre mine că sunt o lady. Ce, eu nu-s civilizată, eu am căzut din copaci cu o seară în urmă sau cum?:D Mă rog. Încercând să depăşesc momentul, vorbesc cu cea de-a doua. Între timp, ajunsesesm în faţa blocului, dar nu eram încă pregătită sufleteşte pentru momentul ăsta aşa că am mai dat o tură de cartier:) Cea de-a doua îmi spune să fiu calmă, să nu încep să-l alint pe beau cum fac de obicei, că se sperie oamenii. Negăsind nici un sprijin real, coborâm din maşină, el cu florile în mână şi cu sticla de whisky bun, batem la uşă, în timpul ăsta îmi mai dau o dată cu mâna prin păr, să-l domolesc, că parcă se ridicase la bătaie la un inamic periculos dar imaginar.

În faţa mea, răsar doi oameni. De sex diferit:) Mă pupă. În casă e cald. La noi nu era. Parcă încep să prind glas, când văd că şi ei sunt la fel de stânjeniţi ca şi noi. După 2 minute de stat în sufragerie, vorbind prostii, cum fac oamenii la o primă întâlnire, ne mutăm acolo unde ne era locul, adică în bucătăria-balcon, la fumat:D Ora venirii noastre era 17. Când, doborâţi de somn şi cu plămânii burduşiţi de la atâta fumat, cu gura aproape încleştată de la atâta râs şi cu toate subiectele posibile dezbătute şi întoarse pe toate părţile, cu burţile pline de pulpe la cuptor cu bere brună şi alune, mă uit la ceas şi observ că era stimabila oră 2. Au trecut orele ca minutele. Ne-am cunoscut. Ne-am plăcut.

Oficial avem naşi! Neoficial avem doi noi prieteni, de care, între timp, ne-am şi ataşat, ne-am şi îmbătat împreună:) Şi, în weekendul ăsta, aflaţi în deplasare la verişoara mea, am avut ocazia să ne cunoaştem şi mai bine, pentru că eu am dormit cu naşa, iar el cu naşul:)) Şi da, mă, dacă va vine să credeţi, nu au nici o treabă cu tradiţiile. Deloc, mă. Să mai spună cineva de acum înainte că nu sunt eu o specială şi o norocoasă şi o preaminunată:)