E-un curcubeu deasupra sufletului meu

Am deja 18 ani. Sunt femeie de-adevaratelea! Ma imbrac catifelat si ma unduiesc pe strazi mai ceva ca sarpele in jungla amazoniana. Ajunsa la poarta maturitatii, iau o decizie: ma las de scoala! Ca ma gandesc eu asa, ce rost are sa-mi aplatizez curu' pe bancile facultatii sau sa stau ca o pedepsita sa invat in sesiune, cand lumea asta (formata din el) e asa de mare si isi intinde asa provocator bratele spre mine? Nu, clar ma las de asta, nu-i de mine! Cu riscul de a-mi dezamagi parintii, eu mi-am stabilit altfel prioritatile! Da, stiu ca va spuneam ca vreau sa rup lumea-n doua cu visele mele si voi imi spuneati ca nimic nu ma poate opri, ca imi zbarnaie mintea ca titirezu'.

Da, ma uit chiar acum la plansa aia de 65/65 cm in care am trecut cu lux de amanunte traseul vietii mele: cum urma sa citesc pana la 16 ani tot Eminescu', Stanescu', Drumesu', pe Minulescu si pe Dumas, pe Eliade si pe Caragiale, pe Preda si pe Dostoievski (da, lista mare)... cum notasem in ea data exacta a dezvirginarii mele si cum stabilisem sa nu raman cu el (aveam eu o fixatie), cum stiam ca o sa intru la Drept cu media exacta de 9.97 si cum inca din anul I aveam sa zgudui din temelii doctrine si teorii si cum voi demonstra eu, asa de boboaca, cat de importante sunt cutumele si cum aveam sa termin facultatatea la 22 de ani si 11 luni si cum ma inscriam la INM si intram din prima, a treia pe lista... la 27 de ani urma sa ma marit cu No. 5, care nici in vise nu privea spre alta femeie, cu care sa am fix doi copii gemeni, dar dizigoti si de sexe diferite si un caine, pe nume Ozzy... Nu e sa fie asa...

In timp ce-mi arunc in geanta mare cat un sifonier hainele primite mai mult in dar, mai numar odata banii luati dintre copertile lui Umberto Eco, sau se cheama ca-s furati?! Neahh, furt e cand iei de la un strain, nu de la parinti... si, oricum, cum fac primii bani, cum le trimit inzecit.
Am inima stransa ca-ntr-un pumn de otel. Ma despart de o imagine care nu era a mea. Stiti ca si asa doare?! Si aseara nu am dormit deloc, abia dimineata mi s-au lipit genele, dar m-am trezit dintr-un cosmar ciudat cu sute si mii de ciori cu degete in loc de gheare care ma fugareau pe un camp cu flori galbene si incercau sa-mi smulga de la gat lantisorul de la ai mei primit in clasa a Xa... Ce porcarie de vis!

Acum 2 zile jumate am intalnit un tip, asa a inceput totul. Eram in statie la maxi-taxi, o asteptam pe curca aia sa vina sa-mi dea nu-stiu-ce. E drept ca avusesem chef sa ma aranjez mai mult decat de obicei, dar in secunda in care a aparut in campul meu vizual, mi-a stat inima. Fetelorrrrrr, o nebunie de barbat, bronzat nici prea-prea, nici foarte-foarte, cu un tricou polo bleumarin si niste ochi neeegri ca taciunii, parca desprins atunci dintr-o reclama, una straina si buuuna. Sigur aveam un zambet de tampita, ma stiu doar. Cred ca nu mai respiram cand s-a oprit in dreptul meu si mi-a spus, citez: ti-ar sta bine imbracata in alb, la bratul meu! As fi vrut sa ii intorc fundu' si sa ma indepartez sau macar sa ii dau o palma sau sa ii zic ca nu ma agata el asa pe mine, cu vorbele astea, ca nu sunt nascuta chiar ieri. N-am putut! Eram topita! Daca mi-ar fi putut face cineva o poza atunci, ar fi vazut ca inima mea zambea.

L-am insotit la un suc, ba nu, ceai. L-am insotit si in camera lui de hotel de pe malul Dunarii. Imi amintesc ca nu puteam sa imi strang buzele si ca ele, independent de vointa mea, ramaneau latite pa fata intr-un zambet pofticios. Prima noapte de dragoste a fost de fapt prima dimineata de dragoste, pentru ca atata am mai stat de vorba atunci incat as fi putut sa jur ca tot restul vietii ni-l vom putea petrece doar iubindu-ne, ca de stiut stiam totul unul despre celalalt. Imi amintesc ca mainile imi tremurau cand il atingeam, ca aveam pielea fierbinte si pe sub ea, clocoteam de intensitatea emotiilor. A fost perfect. Nimic din ce imi imaginasem pentru momentul asta nu a lipsit. Imi mirosea gura a sampanie si a ciocolata, a nou si a dragoste...

Nu m-am intors in noaptea aia acasa. Nici in urmatoarea. Nu am sunat pe nimeni. Nu am vorbit si nu am vazut pe nimeni, in afara lui, timp de 2 zile. 2 zile in care am plutit deasupra tuturor, deasupra oricaror senzatii comune, tinand de mana, prin somn, un strain frumos.

In a treia zi, desprinsa din bratele lui, m-a cuprins teama. Teama de a ma reintoarce acasa. Ce era sa le spun alor mei?! Si sigur au innebunit de griji si au sunat-o inclusiv pe capra aia de Simona pe care nu o suport si care sigur a insirat la tot cartierul cum ca Delia, aia de la 2, a fugit de-acasa. Mi-era sila sa stau sa gasesc niste explicatii. Pana mea, cum ar fi fost sa intru in casa, fix la ora pranzului, undeva intre ciorba si ghiveciul de post, si sa le zic, clipind din gene stiti, eu am cunoscut un barbat, m-am futut si mi-a placut, ma duc cu el si pe lumea cealalta daca imi cere, pofta buna-n continuare, la revedere, v-am pupat! Nu mergea. Ceva imi spunea mie ca n-or sa fie deloc incantati. Deloc.

Asa ca profitand de faptul ca era luni si ca amandoi erau la munci pana dupa-amiaza am intrat frumos in casa ca sa imi iau niste haine, bani (pe care nu credeam ca-i gasesc asa, din prima) ca na!, cine stie ce se poate intampla, sa am eu banii mei, ca-i mai sigur. Pe masuta de pe hol, langa telefon, agende peste agende, ale mele, rasfoite si indoite la vreo pagina cu vreun numar al vreunui prieten sau cunoscut. Imi inchipui disperarea lor si intrebarile lor si tot chinul ...
Nu ma mai gandesc. In juma de ora tre' sa fiu inapoi la hotel.

~~~

______
Clepsidra-i muta.