Eu nu sunt chiar cea mai dragalasa si toleranta fiinta de pe pamant.
Adica, daca merg intr-un loc, in scopul de a rezolva ceva, pai nu plec pana nu-mi dai ce-mi trebuie. Ca nu-mi tace gura si mi se pare normal sa ma servesti si sa-mi oferi solutii in momentul in care te lovesti de o situatie inedita care, eventual, nu e trecuta in fisa ta de post. Ca ai creier, zic. Si eu nu ma supar daca il si folosesti!
Buuuuun, care e problema?! Iac-asa: ma infiintez la PTTR cu intentia de a-mi ridica un colet. Frumusel, catinel, cu banii pregatiti, zambitoare si rabdatoare. Cand imi vine randul, dau avizul, dau si buletinul si hop problema! Adresa de pe buletin nu prea coincidea (deloc) cu cea de pe aviz. Stiam asta, nu era o surpriza pentru mine:D, asa ca explic cum ca de fapt nu mai locuiesc la adresa din buletin.
Eh, credeti voi ca m-a inteles cineva cand am zis ca nu s-ar fi ingramadit nimeni in afara de mine sa ia ceva ce nu i s-ar fi cuvenit, mai ales ca trebuia sa mai si dea o suma suficient de mare ca sa-l ridice?! Sau ca acum vreo 2 saptamani, era fix aceeasi situatie si ca s-a putut ridica coletul fara vreo problema? Zic ca poate gradul de eficienta difera de la un factor postal la altul sau ca angajatii fac dupa cum si ce le inspira fata ta. Ma rog, vorbeam calm si incercam sa aflu cum sa fac ca sa nu plec cu mana-n cur, cand colo, hop si curca din papusoi:
Auziti, nu mai insistati atat si nu mai manipulati angajata in asa fel incat sa faca cum doriti dumneavoastra. Nu aveti aceeasi adresa de pe buletin, nu se poate si punct.
Eu: Vi se pare cumva ca vorbeam cu dumneavoastra?
Curca: Eu sunt dirigintele postal.
Aha, tu erai, ce bucurie sa te intalnesc si ce rau imi pare ca dincolo de chilotii care iti ieseau din blugi nu am reusit sa vad ditamai doamna diriginta. Si oricum, degeaba aveai tu parul ala blond si slinos prins, ca tot am reusit sa vad cum dedesubtul lui, se zbateau vreo 2 neuroni sa nu moara. Fie-ti mila de ei si lasa-i, nu-i mai chinui! Si ce fel am tremurat de rusine ca te-am facut de tot rasu' in fara subordonatelor tale. Asa-i ca nu prea ti-a placut de mine? Si ce simpatica ai fost sa imi ceri actul de proprietate care sa dovedeasca adresa de pe aviz. Nu era mai bine sa-ti fac o donatie? Sau sa fug repede sa-ti aduc un buchet mare de flori si o traista de cafea? Parca ti-ar fi placut asa, nu?! Ca doar na!, meriti.
Meriti, da, sa te inghita nu gaura neagra, ci aia maro!
Adica, daca merg intr-un loc, in scopul de a rezolva ceva, pai nu plec pana nu-mi dai ce-mi trebuie. Ca nu-mi tace gura si mi se pare normal sa ma servesti si sa-mi oferi solutii in momentul in care te lovesti de o situatie inedita care, eventual, nu e trecuta in fisa ta de post. Ca ai creier, zic. Si eu nu ma supar daca il si folosesti!
Buuuuun, care e problema?! Iac-asa: ma infiintez la PTTR cu intentia de a-mi ridica un colet. Frumusel, catinel, cu banii pregatiti, zambitoare si rabdatoare. Cand imi vine randul, dau avizul, dau si buletinul si hop problema! Adresa de pe buletin nu prea coincidea (deloc) cu cea de pe aviz. Stiam asta, nu era o surpriza pentru mine:D, asa ca explic cum ca de fapt nu mai locuiesc la adresa din buletin.
Eh, credeti voi ca m-a inteles cineva cand am zis ca nu s-ar fi ingramadit nimeni in afara de mine sa ia ceva ce nu i s-ar fi cuvenit, mai ales ca trebuia sa mai si dea o suma suficient de mare ca sa-l ridice?! Sau ca acum vreo 2 saptamani, era fix aceeasi situatie si ca s-a putut ridica coletul fara vreo problema? Zic ca poate gradul de eficienta difera de la un factor postal la altul sau ca angajatii fac dupa cum si ce le inspira fata ta. Ma rog, vorbeam calm si incercam sa aflu cum sa fac ca sa nu plec cu mana-n cur, cand colo, hop si curca din papusoi:
Auziti, nu mai insistati atat si nu mai manipulati angajata in asa fel incat sa faca cum doriti dumneavoastra. Nu aveti aceeasi adresa de pe buletin, nu se poate si punct.
Eu: Vi se pare cumva ca vorbeam cu dumneavoastra?
Curca: Eu sunt dirigintele postal.
Aha, tu erai, ce bucurie sa te intalnesc si ce rau imi pare ca dincolo de chilotii care iti ieseau din blugi nu am reusit sa vad ditamai doamna diriginta. Si oricum, degeaba aveai tu parul ala blond si slinos prins, ca tot am reusit sa vad cum dedesubtul lui, se zbateau vreo 2 neuroni sa nu moara. Fie-ti mila de ei si lasa-i, nu-i mai chinui! Si ce fel am tremurat de rusine ca te-am facut de tot rasu' in fara subordonatelor tale. Asa-i ca nu prea ti-a placut de mine? Si ce simpatica ai fost sa imi ceri actul de proprietate care sa dovedeasca adresa de pe aviz. Nu era mai bine sa-ti fac o donatie? Sau sa fug repede sa-ti aduc un buchet mare de flori si o traista de cafea? Parca ti-ar fi placut asa, nu?! Ca doar na!, meriti.
Meriti, da, sa te inghita nu gaura neagra, ci aia maro!
_________
Creizi beaci:)
Creizi beaci:)
Postări
9 comentarii:
Ce tare :):) mai ales finalul :) dar pana la urma cum ai plecat ? :)
You go, girl!!! Iuhuu, Ambasadoarea se dezlantuie!!! Asa te vreau! Ai batut diriga la fundul gol :))
Castigatoareeeeee:D
Cora, nici nu mi-am dat seama ca nu m-am mai laudat cu asta:)
:))Yes, I did it!!! Tu inca te mai miri, honey?!:)
Nu, honey, nu ma mir, doar aplaud. Sunt mandra de tine :P
Eram precisa:D
Eu m-am certat cu una bucata factorita postala 1 ora pe ceas. Urland. Lumea nu vrea ca eu sa urlu. :)) I won. Sunt o adunatura de tipe frustrate cu neuroni adormiti si ascunsi bine... toate.
O, da. Eu chiar cred ca inainte sa fie angajate fac un curs intens de indobitocire.
Totusi, we are the champions, my frieeeeenddssss...
Ti-ai ridicat coletul pana la urma?
Da, Kidha, am reusit:)
Sa vad saptamana viitoare ce se mai intampla;;)
Trimiteți un comentariu