Daga mea, în mintea mea nu încăpeai așa minunată cum te știu de 2 ani de zile!

Al naibii creier! Bine că păstrează cu sfințenie amintirile zilelor în spital, dar toate lunile astea, începând cu noiembrie 25, an de grație 2010, sunt ca prin ceață. Bine că-mi amintesc exact în ce formă erau petele de sânge de pe patul din spital, dar nu-mi amintesc ce făceam toată ziua cu ea în casă când avea o lună, 2, 3, 6, 9. Am uitat greul (care nici n-a fost un greu adevărat) sau trăiesc cu el în spate (literalmente), mi-au fost întrecute toate visele și toate așteptările, m-am învățat cu altfel de somn decât eram obișnuită și timpul a trecut, noi două, ochi în ochi, mână-n mână, am ajuns aici! Sunt cea mai tare, cea mai norocoasă și când merg cu ea de mână pe-afară mă simt importantă ca o regină:p
Câteodată uit că are numa' 2 ani. Uit că nu e aici, cu noi, de când lumea și pământul. Uneori uit că e doar un copil, iar alteori uit că nu mai e bebeluș. Și de uitat, am uitat cu desăvârșire cum era viața mea înainte să mă scruteze cu privirea ei albastră-incertă, înainte să râdă cu toate gingiile la vedere, înainte să-și întindă mâna moale-bebelușesc în ceea ce-a fost prima ei mângâiere. Trebuie că viața cu un copil e cea mai recompensatorie variantă posibilă.

Eu și a' meu- totul e despre ea și totul e pentru ea. Când îi spun o poveste, despre o fetiță care merge la zoo, să vadă animale, și ea merge și ea vede și ea are pălărie roșie și sandale și rochiță verde. Mergem pe stradă și vede fete de clase primare, le vrea cizmele din picioare și ghiozdanele din spate, fuge după ele strigând apteaptă, apteaptă a mine, a meu pidzi!
Tot spre sfârșitul acestei luni, pt ea s-a împuțit treaba, așa că toate chestiile care nu-i plac sunt împuțite: nu pațe dțeaca, 'mpuțită!, 'mpuțit 'echinu, 'mpuțit catogu (geaca e împuțită, rechinul e împuțit, tractorul e împuțit). Și-i plină de vrăjeli, texte, scheme actoricești. Îi zic să strângă jucăriile ca să dormim și ea nuuuuuu, sea'a dom. Îi zic să facă nu știu ce, ea se pune pe-un colț de mobilă, se face că plânge și-mi și spune pâng, pâng.
N-a reușit să depășească momentul cu La mulți ani! și să nu mai plângă când începe lumea să cânte, așa că mă gândeam să ne salvăm urechile de behăitul ei și să nu-i mai cântăm de ziua ei.
Cărțile sunt the best. A cam abandonat joaca în favoarea lor.
Desenele sunt the best. Îi iubește pe Michi Mas și gașca lui.
Mâncarea e the best. Sunt în căutare de aliment care să nu-i placă, să nu-l vrea și gata!:p
Frica. De umbre, de întuneric, de mașini. Dacă acum 1 an își vedea umbra pt prima oară și-o pupa cu foc, acum se uită la ea, destul de circumspectă și-ntr-o zi îndesa suzeta în perete și nu înțelegea de ce umbra nu vrea s-o ia.
Îmi place de ea! E amuzantă, turuie-turuie întruna propoziții din ce în ce mai complexe și mai fun-dubioase, nu face ce nu vrea să facă (și asta chiar îmi place, deși mă și enervează pe alocuri), nu pupă, dar se lasă pupată, dansează ca o dementă, îi place să se joace cu var-sa de-a v-ati ascunselea sub patură, întreabă ce caută tractorul acolo, când se usucă cimentul dintr-o parcare apărută în cartier, vrea să știe tot, despre toate, se încalță singură (preferatele ei sunt cizmele de cauciuc și pantofii cu toc, pe care merge perfect) și-n general e ocupată să ne facă pe noi muci :D

Funny words: mumuțița (bufnița), pidzi (cizme), pocată (portocală), hung (lung), te gog (te rog), cu pățede (cu plăcere). Pentru că nu spune literele l, r, v, cuvintele care le conțin sună de-a dreptul tăvălitor-pe-jos de râs.
Eram toți 3 în pat, ora de culcare (prânz):
- Tati, tati, taaaaaaaati!

- Doarme tati, lasă-l!

- 'ini 'apoi?
Are o chestie cu acest vine înapoi?. De cele mai multe ori, eu o culc, și întreabă de ta-su, unde e și dacă vine înapoi. Draga!

Cântă: Abaaaațuuu, abațu, udi-i abațuuu (albastru, albastru, unde-i albastru). Ă, mda.

Ea e Isi Foia. O cunosc de 742 de zile. Și o iubesc dintotdeauna.