Poți să-ți vindeci viața

Da, am văzut filmul. Mi-a luat o zi să văd un film de 1h20, dar l-am văzut. Mi s-a părut so full of shit. Shit-ul cuvioșeniei, shit-ul vindecărilor miraculoase, shit-ul iluminării și-a secretului, deși împărtășit, ținut ascuns de cei care nu au atins starea. Și-n timp ce eu mă gîndeam ce full of shit e filmul ăsta, pe dinăuntru se aprindeau luminițe. A, a, a, aaaa, ahaaaa!

Așaaa deci. De deasupra acestor chestii la care am strâmbat din nas, s-au ridicat afirmațiile în care m-am surprins crezând. Nu e nici o vrăjeală la mijloc, crezi în ceea ce simți, iar ideile care se scurg ca printr-o sită, sunt atât de elementare că ți se taie respirația de cât de greu o să fie să le accepți.

Devii ceea ce gândești.
Înlocuiește frica cu curiozitatea.
Iubește-te așa cum ești!
Dacă te plângi de ceva în mod repetat, ai o intenție inconștientă să reproduci.
Gândește pozitiv, benefic.
Aleg să iert. Iertarea mea și a altora va duce către eliberarea de trecut. Iert și mă eliberez.
De ce te folosesc pe tine ca un pretext să nu fiu fericit?
Concentrează-te pe ceea ce-ți place, pe găsirea bunelor din viața ta, zi de zi.
Gândește-te numai la lucruri care te fac fericit. Cultivă exclusiv compania oamenilor care te fac fericit. Mănâncă numai alimente care fac să te simți bine.
Suntem responsabili pentru experiențele noastre.
Fiecare gând pe care îl emitem contribuie la realizarea viitorului nostru.
Capacitatea maximă a fiecărui om este momentul prezent.
E necesar să învățăm să ne iertăm și să începem să ne iubim.

I knooow, sună a cuvioșenie, a predică, a pliant din ăla religioso-something de-l găsești în cutia poștală și nu știi cum să-l arunci mai repede. Dar mai citiți o dată. Vedeți filmul. Aveți și voi strecurătoare, o să alegeți din el ce-i de ales. Pentru că, de fapt, nu e nici o mare noutate aici, nici o șmecherie. E ceva ce-ți poate spune orice preot, orice psiho-terapeut, orice nutriționist, orice prieten care te iubește. Dar e, pe cât de simplu, pe atât de dificil de înfăptuit. Pentru că, trăiești un număr de ani, culegi experiențe, cunoști oameni, poate te interesează mai mult să-i cunoști pe alții decât pe tine (cum să mă cunosc pe mine, mă știu, dorm în pielea mea toată noaptea?!), culegem decepții, griji, frustrări, suferințe, cocktailul cu de toate. Și-atunci, suntem în fața unei alegeri. De ce, de ceeee să alegem să ne încruntăm la relele din viața noastră, de ce să le lăsăm să ne înrăiască și să ne acrească, să ne acopere orice bucurie, de ce să fim prăpăstioși, ranchiunoși, negativiști, egoiști, deprimați, supărați? Sure, uneori motivele sunt dintre cele mai serioase și mai grele, normal că nu râzi cu gura până la urechi. Alegerea de a te complace, de a nu te bucura chiar și de faptul mărunt că încă ești în schemă, deci încă poți schimba orice, de a nu ierta oamenii care te-au rănit, fie c-au vrut sau nu asta, de a nu accepta că trecutul rămâne trecut oricât ne-am gândi noi la el, de-a te gândi mai mult la răul pe care ți l-au făcut alții decât la binele pe care ți l-au făcut ceilalți sau la cel pe care îl poți face tu, alegerea de a căra cu tine, prin viață, pietrele astea de moară, care nu te vor lăsa niciodată să te ridici (tu, tu trebuie să le lași în urmă, să te desprinzi de ele), alegerile astea n-au ce căuta în viața ta.

Mie personal mi-ar plăcea să fie mai simplu de-atât, să existe clinici unde să te duci să te cureți (nu, nu curățatul ăla care implică și-un loc cu lumină și verdeață:p) când te simți cufundat în mâluri existențiale, dar chiar și dacă există, toată treaba tot tu o faci. Eu mi-am propus să fiu curajoasă, să privesc în ochi demonii ăștia și să nu le permit să mă domine, să fiu pozitivă (știți, se poate să fii negativist, fie doar și prin aceea că nu faci, de când te trezești dimineața și până adormi noaptea, nici o afirmație pozitivă), să accept ceea ce s-a întâmplat și-n general să-mi trăiesc viața căutând să fiu fericită, pentru că viața despre asta e, despre fericire, iar fericirea este o opțiune.

__________________________
Mara, this is my thank you:D