Terapia plimbărilor la care te-ai duce cu bucuria condamnatului la muncă silnică

E nașpa, ești obosită și toate resursele pe care le mai ai sunt ca să-ți susțină picioarele până (ajungi să) leșini în pat. N-ai chef, dar ești mamă și-atunci ce vrei tu nu este aproape niciodată egal cu ce poți tu.

Te-mbraci în fugă și aiurea, să nu cumva să-ți strici reputația de dezlânata cartierului și ieși. Soarele-ți bagă deștele-n ochi, băga-ți-ai, în parc nu e nici dracu', semn că tu ești singura care nu știe să-și impună voința proprie copilului, dar, ce chestie, copilu' râde cu mâinile pân' la coate în nisip, te stropește cu bățul cu care scurmă într-o baltă, te obligă să te dai în leagănul de lângă ea și-nainte s-apuci să mai boscorodești încă o dată, te pomenești că-i smulgi lopățica din mână, ca să netezești tu nisipul în care o să vă afundați mâinile. Și gata, ești prinsă. Ai ieșit afară pentru copil și te-ai trezit că între urechi ți s-a întins un zâmbet care concurează cu al lui. Life is about using the whole box of crayons.