Norocul de a fi mamă

Am avut noroc. Iris nu a avut colici. Sau dacă a avut, a păstrat secretul. Iris nu a fost un bebeluș plângăcios. Iris dormea bine ziua și dormea și noaptea. Până au intervenit diverse și s-a mai golănit, but still. Pe Iris am știut că o cheamă Iris dinainte să-l cunosc pe tatăl ei, care să ne dea, întâi mie și-apoi ei, numele Florea. N-a trebuit să mă culc cu dezgustătorul Bon Jovi, duaaamne, ce usurare!, ca sa mă asigur că Iris are ochii albaștri :p. Iris e cârlionțată, deșteaptă și bună. Și, cel mai important, Iris a fost și e un copil sănătos.

So, da, am avut noroc, responsabilul cu orânduirea tuturor lucrurilor ne-a dat până ne-a umplut. Pentru că asta e faza cu copiii. Dacă ești sărac, un copil te face să te simți împăratul lumii. Dacă ești bogat, un copil vine moț deasupra tuturor, să completeze întregul. Dacă te simți singur, un copil vine să umple golul.  Dacă ești fericit, un copil vine să-ți arate că n-ai cunoscut fericirea până la el :p

Acestea fiind lămurite, o să vă spun un secret: copiii nu cresc oricum. Știu că asta ați auzit, că asta vă spune mama, bunica, vecina și-n general orice persoană de sex feminin. Nu, nu, copiii nu cresc oricum. Copiii cresc nu doar cu lapte, ci cu efort, cu renunțări, cu griji, cu nopți nedormite, și mai ales, cu multă dragoste. Nu trebuie să vă faceți griji, dragostea e acolo din momentul în care i-ați simțit prima fluturare din mână, în burtă, de când i-ați văzut prima oară ochii, de când v-ați lipit prima oară obrazul de obrazul lor, și crește, crește, crește odată cu el. Nu faceți copii pentru că ei cresc oricum, nu faceți copii așteptându-vă ca bunica să vă ia greul și locul atunci când nu mai puteți, nu faceți copii bazându-vă pe un ajutor care poate să vină sau nu, faceți copii pentru că bucuria de a fi mamă e o bucurie despre care nici măcar nu se poate povesti, atât de mare, de rotundă și de plină e!